Patrimoniul și valențele sale mă aduc aproape în fiecare an la Viena. Anul acesta am mers pe urmele lui Johann Strauss-fiul, compozitorul care a transformat valsul din dans de societate în artă simfonică. Totul a început într-un apartament elegant din Viena în care a locuit pentru aproape 11 ani și unde am făcut o incursiune vizuală și auditivă. Este singurul loc autentic în care chiar a locuit și care păstrează memoria sa din Viena.
Anul acesta, pe 25 octombrie, s-au împlinit 200 de ani de la nașterea sa și desigur că am cercetat cât mai mult despre viața sa. Și-a făcut ucenicia muzicală susținut mai ales de mama sa, în contextul în care și tatăl său, Johann Strauss-tatăl, era faimos. A debutat ca dirijor și compozitor al propriei orchestre la numai la 19 ani, în localul Dommayers Casino din Hietzing (azi, cartier al Vienei), unde a prezentat public primele sale patru compoziții.
A cutreierat lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. Între 1846-1847, a realizat turnee în Ungaria, Transilvania și chiar în Țara Românească, unde a fost extrem de apreciat, primind chiar și o propunere de a… se angaja aici! În paralel cu activitatea concertistică, Strauss-fiul și-a dedicat timpul și creației, conferind valsului un colorit orchestral foarte bogat și o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri create de el, unele și-au câștigat celebritatea: Dunărea albastră, Viață de artist, Vals imperial, Povești din pădurea vieneză, Vocile primăverii. A compus și operete: Liliacul, care a inaugurat perioada de aur a operetei vieneze. Strauss a fost căsătorit de trei ori, dar nu a avut copii.
În 2025, Viena a devenit o scenă deschisă pentru a celebra bicentenarul nașterii lui Johann Strauss. Cinci muzee, multiple expoziții tematice și instalații imersive au redefinit felul în care putem descoperi moștenirea compozitorului. De la Muzeul Teatrului și până la casa în care Strauss a compus Dunărea albastră, atât viața artistică, cât și cea intimă a compozitorului pot fi descoperite. Manuscrise originale, vioara realizată de familia lutierilor din Cremona sau celebrul pian Bösendorfer, toate pot fi văzute în expozițiile din acest an. Iar legătura dintre muzica clasică, patrimoniul imaterial, patrimoniul construit și Viena nu se oprește nicicând: anul viitor se împlinesc 270 de ani de la nașterea lui Mozart, iar povestea muzicală continuă.
Și dacă tot povestim despre manuscrise, am descoperit patrimoniul vienez nu doar din perspectiva muzicii, ci și din a cărților. Am vizitat Sala de Gală a Bibliotecii Naţionale a Austriei, ca într-un vis desprins din palatul prințului din desenul animat Frumoasa și bestia. Pe rafturile de lemn cu multe decoraţiuni ale celei mai mari biblioteci baroce din Europa se găsesc peste 200.000 de lucrări istorice. Pe drept motiv, Sala de Gală este considerată una dintre cele mai frumoase săli de bibliotecă din lume.
Biblioteca Naţională a Austriei reprezintă un punct de atracţie al Palatului Hofburg. În fosta bibliotecă a Curţii, în prim-plan se află atât cărţile, cât și frescele din impresionanta Sală de Gală de aproape 80 m lungime şi 30 m înălţime. Fresca viu colorată realizată în 1730 de pictorul de Curte Daniel Gran prezintă „deificarea” (apoteoza) împăratului Carol al VI-lea, cel care a decis în 1723 construirea bibliotecii. Acesta se regăseşte şi sculptat în marmură în mijlocul ovalului central, chiar sub cupolă. Celelalte 16 statui înfăţişează conducători şi nobili din familia austro‑spaniolă a Habsburgilor.
În cele 128 de rafturi şi dulapuri istorice se găsesc expuse peste 200.000 de lucrări apărute între 1501 şi 1850. În mod special se remarcă cele aproximativ 15.000 de volume din colecţia prinţului Eugen de Savoia, legate în marochin roşu, albastru şi galben, dar şi una dintre cele mai mari colecţii de scrieri despre Reformă ale lui Martin Luther. Din păcate, lucrările nu se pot consulta aici, fiind fragile şi scumpe. Aşa cum a fost încă din secolul al XVIII-lea, Sala de Gală serveşte, în primul rând, ca loc de expunere a patrimoniului imperial. Printre exponate se numără şi două spectaculoase globuri baroce veneţiene: unul pământesc şi unul reprezentând cerul, fiecare cu un diametru de peste un metru.
Numeroasele elementele placate cu aur, ornamentaţiile din stuc, marmură, piatră şi metal, precum şi toate rafturile de lemn destinate cărţilor au avut parte în 2022 de o recondiţionare generală. Suprafeţele de lemn au fost curăţate în profunzime, cele slăbite – înlocuite sau completate cele lipsă. În tot acest proces, cărțile au beneficiat de un tratament special de curățare și îngrijire.
Pentru a completa imaginea vieneză, am pornit cu muzică clasică, am continuat cu cărți și acum vă deschid poarta unei clădiri de patrimoniu. Mai precis, vila unde a locuit arhitectul Otto Wagner (1841-1918) alături de iubita sa soție, Louise. Vizionar al arhitecturii vieneze, Otto Wagner a fost unul dintre pionierii modernismului și o figură-cheie a mișcării Secession (Jugendstil austriac). El a lăsat în urmă o Vienă transformată – funcțională, elegantă, inovatoare.
El a ridicat această opulentă vilă albă, înconjurată de natură. Otto Wagner a construit-o între anii 1886 și 1888 ca reședință de vară în stil Art Nouveau. La finalul secolului al XIX‑lea, aici se țineau petreceri legendare de vară și saloane artistice animate. Bijuteria Art Nouveau și-a câștigat rapid o reputație ce a depășit cu mult granițele Vienei. Aici veneau și plecau marii artiști ai vremii: Gustav Klimt, Adolf Loos, Gustav Mahler, toți au fost oaspeți ai Vilei Wagner, care devenise un veritabil loc de întâlnire al elitei artistice vieneze. Din punct de vedere stilistic, reședința se încadrează în istoricism și reprezintă un omagiu adus arhitectului italian preferat al lui Wagner: Palladio.
Apoi însă, vila lui Otto Wagner a căzut în tăcere timp de mulți ani. Expropriată de național-socialiști, clădirea odinioară somptuoasă a fost dată uitării și, în cele din urmă, a devenit victima unor tranzacții speculative, care aproape au dus la prăbușirea sa. După o perioadă de uitare, pictorul Ernst Fuchs (1930-2015), reprezentant de marcă al realismului fantastic vienez, a salvat-o, a renovat-o și a deschis-o publicului. Mai exact, la începutul anilor ’70, Ernst Fuchs a adus, în sfârșit, un suflu nou și câteva idei fantastice în vila de pe Hüttelbergstrasse 26. Și nu doar la nivel metaforic, căci artistul, dedicat realismului fantastic, a investit doi ani în renovarea și reconstrucția vilei, parțial fidelă originalului, parțial în conformitate cu propria sa viziune artistică. Iar acum această vilă împletește destinele și viziunea a două personalități fabuloase: Otto Wagner și Fuchs, căci între pereții ridicați de Wagner acum sunt expuse picturile, sculpturile și mobilierul create de Fuchs. Vila se poate vizita și reprezintă un loc special atât pentru arhitectura sa, cât și pentru simbolurile artistice pe care le găzduiește.
Dincolo de obiectivele clasice și de neratat din Viena, vă invit să parcurgeți și străzile mai puțin faimoase ale frumosului oraș, să descoperiți case, ziduri, apartamente, vile, biblioteci, arcade, pasaje ascunse, să traversați poduri și să vă opriți în fața vitrinelor: toate au câteva povești de spus.