Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Travel |
|

Io amo Firenze

Firenze. Este suficient un singur cuvânt pentru ca o mulțime de imagini să prindă viață: Toscana, Ufizzi, Ponte Vecchio, Galileo, pizza, Salvatore Ferragamo, gelato, Santa Maria Novella, Michelangelo.
IMG_8193

Mercato Centrale Firenze. Gălăgie, mirosuri apetisante, oameni fericiți. Mâncare, cafea, relaxare. La dolce far niente, cum ar veni. O japoneză cu bonetă albă mănâncă în fața mea. Înmoaie delicat focaccia în sosul din farfurie în timp ce-și leagănă picioarele încălțate în tenișii de culoarea frunzelor de mentă.

Mi-e foarte foame și sunt curioasă ce gust are mâncarea din farfuria ei, iar comanda mea durează deja prea mult, chiar dacă am dat-o abia acum cinci minute. Mi-e poftă de pizza și de soare. Mă dor picioarele după patru ore de mers neîntrerupt în care m-am bazat pe ele.

Ospătărița o salută pe japoneză. „’N Giorno! Come stai? Tutto bene? Buon Appetito!“ și pleacă mai departe cu tava goală spre bar. Mă uit cu jind la pizza care vine spre masa noastră și mă gândesc că asta e ultima zi din aventura florentină. Dar ce bine a fost!

Firenze, è un piacere conoscerti!

În Italia am fost de multe ori și de fiecare dată m-am ales cu o aventură pe cinste! Firenze a fost unul dintre visurile mele turistice pe care le-am aglomerat cu fotografii și articole pe care le citeam în creierii nopții.

Mă așteptam la orice, dar când am coborât pe Via de’ Tornabuoni spre Palazzo Alfieri – locul în care ne-am cazat, toate așteptările mele s-au topit sub frumusețea spectacolului arhitectural care se oglindea în Arno. În prima seară, un cer senin de culoarea cernelii timide și o lumină caldă asemenea celei date de abajururile de pergament ne-au fost „copertă“ de plimbare.

În Firenze, plouă mult. Sau cel puțin a plouat în zilele începutului de martie în care ne-am hotărât să mergem. Dar ne-am asumat ploaia ca semn de belșug și ne-am bucurat de ea fugind din când în când într-o trattorie.

Florența este un oraș plin de locuri de adunare, de piețe în sensul social al cuvântului. În fața superbului Pallazo Vechio se întinde eleganta Piazza della Signoria, înainte de Ponte Santa Trinita se întinde Piazza Santa Trinita, iar între catedrala Santa Maria del Fiore și Battistero di San Giovanni se întinde maiestuoasă Piazza del Duomo.

Locul meu preferat? Piazzale Michelangelo, de unde poți admira pe săturate panorama toscană. Toate fotografiile acelea tip „carte poștală“ sunt făcute aici. Drumul – nu unul foarte ușor – te conduce către un deal și o serie de scări înguste care nu te antrenează pentru minunea care te așteaptă sus, pe terasă.

O piață tipică secolului XIX, în mijlocul căreia tronează o replică din bronz a celebrei sculpturi a lui Michelangelo: David. În dreapta, Florența în toată splendoarea ei. În stânga, un imens peisaj verde (despre care am aflat mai târziu că este Giardino delle Rose).

Orașul colecționar

Firenze colecționează clădiri, turiști, mânere spectaculoase, magazine care servesc unor branduri celebre, acoperișuri ruginii, străzi înguste, restaurante fabuloase, copaci centenari, scări pe care poți mânca înghețată. Și doar plimbarea printre toate acestea te îmbogățește.

Coborând din Piazzale Michelangelo, pe jos, sub o ploaie măruntă și caldă, am ajuns pe Via dei Neri, la Ditta Artigianale, de partea cealaltă a râului. Cafeaua este minunată, prăjiturile la fel, servirea se face doar cu zâmbetul pe buze. Un deliciu de moment pe care l-am repetat în fiecare zi a șederii noastre în Florența.

Apoi, pe aceeași ploaie, puțin mai măruntă, ne-am aventurat în câteva buticuri excepționale de porțelanuri, bijuterii și cărți. De neratat este Manifattura – Richard Ginori 1735, unde, sub aspectul unui muzeu-butic, am descoperit o întreagă „menajerie“ de porțelanuri fine, de culori și de forme extraordinare. Sau Librăria Todo Modo, unde cărțile, spațiul și oamenii te cuceresc încă de la intrare.

Florența colecționează priviri uimite, sunt sigură de asta! Îi place să-și surprindă vizitatorii, să le ofere cele mai bune locuri în spectacolul în care joacă. O zi întreagă am dedicat-o muzeelor și grădinilor. Am mers la Palazzo Pitti, am descoperit la pas Grădinile Boboli, pe care le-a gândit și creat familia de Medici și care în scurt timp au devenit un etalon pentru multe dintre Marile Curți europene.

CITEȘTE ȘI Unde beau bucureștenii ceai?

Tot Grădinile Boboli sunt și punctul de întâlnire al naturii, artei, științei și alchimiei, conform poveștilor ghidului. În aceeași idee de colecție sunt structurate și elementele de aici: grădinile de trandafiri, grădinile de citrice, fântânile sau sculpturile exterioare. Totul se întâmplă „în colecție“ în Florența: Muzeul Porțelanurilor din Palazzo Pitti, Apartamentele regale, Comoara Marelui Duce sau Muzeul dedicat Modei și Costumelor.

Tot o colecție inedită este și multitudinea de trattorii, restaurante și gelaterii de-a lungul și de-a latul Florenței.

Buon appetito!

Chiar dacă nu te numeri printre cei mai gurmanzi, Florența fascinează prin gust. E o lecție pe care o știam deja despre Italia, așa că aici am fost mai puțin surprinsă. Osteria dellʼEnoteca, CipollaRossa Osteria și Trattoria Antico Fattore sunt câteva dintre motivele pentru care îmi doresc să mă reîntorc în Florența.

Despre înghețată, ce-aș putea spune? Ciocolată, mango, limone, trandafiri, lavandă – le-am încercat pe toate – (Gelateria My Sugar a fost o destinație de sine stătătoare în această escapadă).

Totul este bun în Florența! Am folosit de prea multe ori clișeul „pizza este bună de te lingi pe degete“, drept urmare, îl voi și scrie să rămână tipărit. Pastele sunt fabuloase (combinația aceea de ulei de măsline, roșii și capere alintate cu parmezan sunt… de nedescris prin cuvinte). Tartele, prăjiturile și ciocolata sunt, practic, coborâte dintr-un cu totul alt univers.

Concluzia e simplă: io amo Firenze!

CITEȘTE ȘI Ikigai – secretul japonezilor centenari

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii