Dezvăluirile șocante făcute în public au devenit o tradiție nedorită la curtea regală britanică. Interviul acordat de Harry și Meghan lui Oprah Winfrey este doar cea mai recentă dintre aparițiile publice ale membrilor Casei Regale, în care se spun lucruri care fac deliciul publicului și provoacă deranj la Palatul Buckingham.
Întâmplător sau nu, tradiția a fost împământenită chiar de părinții lui Harry și William, prințul Charles și Diana: primul a mărturisit, într-un interviu din 1994, că a fost infidel și că a avut o aventură cu Camilla Parker Bowles, iar prințesa de Wales i-a povestit jurnalistului Martin Bashir despre eșecul căsniciei ei și de problemele de sănătate cu care s-a confruntat.
Însă „piatra de temelie” a fost pusă în 1970 de unchiul reginei Elisabeta a II-a, Edward, duce de Windsor, și de soția sa, Wallis Simpson, care au acordat postului BBC un interviu la dublu, asemănător celui dat lui Oprah de Harry și Meghan.
Edward al VIII-lea a fost încoronat rege al Marii Britanii în ianuarie 1936 și a abdicat în decembrie același an pentru a se putea căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorțată de două ori, care nu era pe placul Casei Regale britanice (fiind și capul bisericii anglicane, regele nu putea lua de nevastă o femeie care mai fusese căsătorită). I-a urmat la tron tatăl reginei Elisabeta a II-a, regele George al VI-lea. Acesta i-a permis lui Edward, duce de Windsor, să-și păstreze titlul de membru al Casei Regale, însă nu i-a dat același titlul și lui Wallis; mai mult, a interzis membrilor familiei regale să participe la nunta celor doi, care a avut loc în 1937 la Château de Candé în Franța. Deși i-a oferit o rentă viageră cu care putea duce un trai mai mult decât decent, regele nu i-a permis fratelui său să revină în Anglia, prin urmare Edward și Wallis au fost nevoiți să se stabilească în Franța.
Abdicarea lui Edward și căsătoria sa cu Wallis Simpson au fost apogeul unei perioade în care ducele s-a poziționat constant pe o poziție rebelă față de Casa Regală și politica acesteia. În anii premergători Războiului, Edward și Wallis s-au întâlnit în câteva rânduri cu înalți oficiali germani și au fost primiți de Hitler la reședința sa din Berchtesgaden. Wallis era bănuită că spionează în favoarea nemților și se spunea despre ea că s-ar fi culcat cu ambasadorul german la Londra, Joachim von Ribbentrop.
Cum atitudinea împăciuitoare a ducelui de Windsor față de Germania era în contradicție cu politica guvernului britanic, în 1940 regele George al VI-lea l-a numit pe Edward guvernator în Bahamas.
Wallis și Edward au fost probabil cel mai detestat cuplu în Marea Britanie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și mulți ani după aceea. În 1970, cei doi au acceptat propunerea BBC de a da un interviu în care să-și expună propria versiune asupra celor întâmplate cu mai mult de 30 de ani înainte. La acel moment, ducele de Windsor avea o reședință de lux în Paris, stătea trei luni pe an în SUA, iar verile și le petrecea în Portugalia și Spania.
Interviul de la BBC a fost urmărit de 12 milioane de telespectatori, o audiență comparabilă cu cea realizată în Marea Britanie de interviul lui Harry și Meghan, difuzat de canalul ITV. Cu 50 de ani înainte ca Harry să vorbească despre „firmă” și „ieșirea din sistem”, Edward mărturisea același lucru: că nu se simte „parte a sistemului” – din care considera că fac parte tatăl și fratele său – datorită firii sale independente.
Edward a vorbit și despre exilul mascat în numirea sa ca guvernator în Bahamas și a recunoscut că și-a oferit în câteva rânduri serviciile pentru „alte funcții”, însă fără succes. Spre dezamăgirea privitorilor, ducele a evitat să vorbească despre perioada de imediat după abdicarea sa și despre felul în care aceasta i-a afectat relațiile cu ceilalți membri ai Casei Regale.
Revista Tatler scrie că în special relația ducelui de Windsor cu mama sa a avut de suferit, iar Wallis Simpson a mărturisit mai târziu, în autobiografia ei, că soacra nu i-a răspuns niciodată la scrisorile pe care i le-a trimis, deși ducesa și-a asumat vina de a fi „cauza pentru care o mamă s-a îndepărtat de fiul ei”. Wallis a mărturisit și că a primit nenumărate scrisori în care diverși necunoscuți o făceau în toate felurile – echivalentul interbelic al trolling-ului experimentat recent de Meghan.
Întrebată dacă regretă ce s-a întâmplat, Wallis a răspuns: „Regret anumite lucruri, cu siguranță. Aș fi vrut să fie altfel, dar acum sunt foarte fericită… Firește, am avut o perioadă dificilă, dar cine nu a avut? Trebuie să înveți să trăiești cu lucrurile acestea.”
Ducesa de Windsor a lăudat scurta perioadă în care soțul ei a fost rege, spunând că acesta ar fi putut fi un monarh reformator. „Aveam o mulțime de idei despre felul în care s-ar putea face politica, dar le-am ținut pentru mine fiindcă asta e regula în familia regală”, a completat Edward.
Interviul nu a abordat vizita făcută de Edward și Wallis lui Hitler în 1937, când fostul rege a fost fotografiat făcând salutul nazist.
Edward și Wallis au avut o viață mondenă foarte activă, fiind cunoscuți pentru petrecerile pe care le dădeau la Paris sau la casa pe care o dețineau în sudul Franței. La sfârșitul anilor 60, ducele de Windsor, fumător înrăit – „obicei murdar” care nu era pe placul soției sale –, a fost diagnosticat cu cancer la laringe.
În mai 1972, regina și prințul Philip l-au vizitat pe Edward în Franța. Regina a avut o conversație privată cu ducele, care s-a stins zece zile mai târziu, cu puțin înainte să împlinească 78 de ani. Trupul i-a fost adus în Marea Britanie și a fost depus la capela castelului Windsor.
La înmormântarea care a avut loc pe 5 iunie 1970 au participat regina și familia regală, iar Wallis Simpson a fost invitată să stea la Palatul Buckingham pe parcursul funeraliilor.
foto Profimediaimages.ro