Au fost intervievați peste 8.000 de mame și tați din România și alte 15 țări, din dorința de a oferi o înțelegere completă asupra universului părinților. Indexul de Parenting a fost creat cu obiectivul de a aborda punctele sensibile pentru părinți în prezent, pentru a le oferi sprijin în creșterea copiilor, astfel încât familiile să se poată dezvolta într-un mediu sănătos și fericit.
În timp ce studiul a relevat faptul că părinții din România se află pe primul loc în ceea ce privește încrederea în capacitatea lor de creștere a copiilor în rândul tuturor țărilor analizate, în același timp Indexul de Parenting a arătat că presiunea este o problemă universală majoră care afectează părinții în prezent, indiferent de zona geografică.
Pornind de la înțelegerea faptului că experiența de a fi părinte este în mod egal una frumoasă, dar deloc ușoară, ce schimbă perspectiva asupra vieții, am discutat cu Cristi Pascaru, Commercial Lead România, Nestlé Infant Nutrition South East Europe. Ne-am dorit să aflăm cum a perceput realitatea de a fi părinte față de ce și-a imaginat, cum crede că s-a transformat procesul de creștere a copiilor în ultimii ani și care sunt provocările pe care le-a întampinat, dar și cum le-a depășit.
Cum ai descrie experiența de părinte?
Primul cuvânt care îmi vine în gând este emoție. Apoi energie, căldură, dragoste și responsabilitate. Ca părinte, zilnic trec prin mai multe roluri: tată, prieten, partener de joacă, coleg, învățător.. și asta la dublu, având 2 copii diferiți ca vârstă și temperament. Un zâmbet, o vorbă inocentă plină de iubire – toate acestea îmi dau energie să fiu acolo pentru ei tot timpul și să nu o văd rolul de părinte ca o îndatorire, ci mai degraba să mă simt parte dintr-un univers cald și frumos, crescând și dezvoltându-ne împreună, fiecare din poziția lui, părinte sau copil.
Cum este în realitate să fii părinte față de ce ți-ai imaginat?
Cred ca nu am anticipat gradul de responsabilitate și implicarea unui părinte în dezvoltarea copilului. Când eram copii, mama ne trimitea la școală să fim educați, să ne dezvoltăm frumos. Acum înțeleg că un parinte trebuie să suplinească anumite neajunsuri ale societății noastre, să ghideze copilul în ceea ce îi face plăcere acestuia, în așa fel încat, atunci când ajunge la vârsta la care se poate ajuta singur să vrea să se dezvolte, să facă asta cu deschidere, plăcere și mai ales cu ambiție.
Ce ți se pare că s-a schimbat în ultimii ani legat de parenting?
Sunt schimbări pe care le apreciez, cum ar fi libertatea copiilor să se autocunoască, disponibilitatea platformelor de autodezvoltare, încurajarea copiilor spre educație și spre a-și alege singuri domeniile pe care le consideră atrăgătoare și de viitor pentru ei, în care se vor simți comfortabil. Și aceste schimbări le văd încă de la preșcolari.
În același timp, văd un trend în care copilul este încurajat să facă absolut orice. Nu condamn educația libertină, ci acele cazuri duse la extrem, care dăunează atât copiilor educați cât și celorlalți, când sunt introduși într-o colectivitate diferită de cea cu care au fost obișnuiți.
Cum se împart responsabilitățile în familie în ceea ce privește creșterea copilului?
La noi în familie nu avem neapărat o distribuire a sarcinilor, participăm atât eu, cât și soția mea la toate activitățile. Dacă ar fi să împart totuși, mama este responsabilă preponderent de alimentație, sănătate, activități extracuriculare, iar eu preponderent cu urmărirea educației (teme, sedimentare informații, planificarea educației).
Ne poți da un exemplu de provocare întâlnită în ceea ce privește creșterea copilului?
O provocare este să înțelegem. O provocare constantă este să fiu corect și fair față de ambii copii. Să îi înțeleg și să îi susțin în mod egal, chiar și în micile ciondăneli ale copilariei. Folosesc o vorbă constant: “când ai 2 copii de vârste apropiate, nu ești părinte, ești arbitru“.
Ați simțit presiuni de la cei din jur în legătură cu creșterea copilului?
Când erau mici și noi eram părinți tineri, bunicii încercau să ne direcționeze “cum trebuie”. Am discutat și am înțeles rapid cu toții rolul bunicilor și updatarea acestui rol la contextul actual.
Încep să apară și acum presiuni/opinii când văd o dezvoltare mult mai rapidă a unui adolescent de 13 ani în 2021, față de unul de aceeași vârstă în 1990. Discutăm mult pe acest subiect, înțelegem cu toții implicatiile pro și contra, transformând aceste presiuni într-un ajutor în dezvoltarea acestor mici “războinici”.
Care au fost provocările întâlnite în perioada de pandemie cu privire la experiența de a fi părinte?
Nu e simplu. Copiii mei sunt în perioada când au nevoie de apartenență la un grup de prieteni, de întâlniri fizice sau de plimbări în parc. Au foarte multă energie pe care nu o pot consuma între patru pereți.
Dar am văzut o adaptare mult mai rapidă față de noi la mediul virtual. Nevoiți să facă școala online, acum sunt experți în meetinguri online, teamrooms, activități virtuale. Băiatul are un grup de prieteni virtuali cu care se joacă online, iar fata s-a integrat într-un grup de prieteni și colegi, unde principalele preocupări sunt “ce cărți mai citiți, să le citesc și eu” și social apps, astfel, toate acestea au reușit să suplinească nevoia de ieșit și întâlnit fizic.
Dar toate au un cost – lipsa sportului și a mișcării fizice le dă lor, cât și nouă, de altfel, probleme de sănătate. Încercăm să facem acasă, în grup, mișcare și luăm în considerare un alt fel de antrenament organizat, cu trainer care să ne ajute pe fiecare dintre noi cu exerciții potrivite, în funcție de vârstă și fizic.
Cum ai descrie experiența de părinte lucrând în cadrul Nestlé?
Din fericire Nestlé este o companie care susține valorile familiei, acordând beneficii multiple. Beneficiem atât de program flexibil, dacă ne gândim la adaptarea programului în funcție de nevoile copiilor, cât și de alte beneficii, cum ar fi, de exemplu, abonament medical la clinică privată, accesul la servicii sau programe de dezvoltare atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.