Pentru prima dată după ani de instabilitate politică, piețele au început să trateze conducerea politică a Marii Britanii ca pe un factor macroeconomic în sine, iar discuțiile tot mai intense despre posibila înlăturare a premierului Keir Starmer au deschis un front sensibil: riscul ca economia britanică să alunece într-un model de stagnare structurală similar cu cel al Franța.
Argumentul central este simplu și familiar investitorilor: incertitudinea politică se traduce rapid în costuri mai mari de finanțare. Zvonurile privind o posibilă „lovitură internă” în partidul de guvernământ au fost suficiente pentru a provoca reacții vizibile: volatilitate pe piața obligațiunilor, presiune pe liră și prudență sporită din partea investitorilor instituționali.
Potrivit The Telegraph, în discursul economic european, modelul francez este adesea asociat cu creștere economică modestă pe termen lung, cheltuieli publice ridicate, rigiditate pe piața muncii și presiune fiscală mare asupra sectorului privat. Criticii unei eventuale înlăturări a lui Starmer avertizează că o repoziționare politică spre stânga ar putea accelera exact aceste tendințe și în Regatul Unit — afectând competitivitatea Londrei ca hub financiar global.
În logica piețelor, Starmer este perceput (indiferent de simpatii politice) ca relativ predictibil, orientat spre disciplină fiscală și atent la semnalele mediului de afaceri. Înlocuirea lui ar deschide ușa către politici mai intervenționiste, relaxarea constrângerilor bugetare și mesaje ambigue către investitori internaționali.
Analiștii The Telegraph notează că Marea Britanie nu este predestinată unui model francez, dar poate aluneca spre el dacă predictibilitatea dispare.
Foto: Profimediaimages.ro