Industria petrochimică europeană se confruntă cu o criză fără precedent, marcată de închideri în lanţ ale combinatelor şi pierderi de miliarde de euro, în contextul în care concurenţa globală, în special din China, creşte accelerat, iar costurile de producţie locale rămân ridicate, relevă o analiză publicată de Reuters și citată de Agerpres.
Combinatele europene, multe dintre ele învechite şi operate la sub 80% din capacitate – un prag considerat ineficient economic –, nu mai pot face faţă în faţa valului de investiţii în instalaţii moderne din Asia, Orientul Mijlociu şi SUA. În timp ce în restul lumii se construiesc peste 20 de noi instalaţii de cracare, în Europa se închid pe rând facilităţi esenţiale pentru producţia de etilenă şi propilenă, materii prime vitale pentru mase plastice, produse farmaceutice şi industriale.
„Europa alunecă într-un declin industrial”, a avertizat Jim Ratcliffe, fondatorul grupului INEOS, unul dintre cei mai vocali critici ai inacţiunii politice de la Bruxelles.
Versalis, divizia petrochimică a grupului italian Eni, a acumulat pierderi de peste 3 miliarde de euro în ultimii cinci ani, închizând recent ultimele două instalaţii de cracare din Italia. „Este ca și cum ai fi pe Titanic. Nu poți rămâne în negare. Trebuie să găsești o barcă de salvare”, a declarat Giuseppe Ricci, directorul de transformare industrială al Eni.
Comisia Europeană a promis luna aceasta sprijin pentru modernizarea producţiei locale de substanţe chimice esenţiale, precum etilena şi propilena, şi revizuirea ajutoarelor de stat. Totodată, Bruxelles-ul intenţionează să prioritizeze produsele fabricate în UE în licitaţiile publice, după modelul legislaţiei adoptate în 2023 pentru metale şi minerale critice. Dar analiştii avertizează că aceste măsuri ar putea veni prea târziu pentru a salva industria.
Potrivit firmei de consultanţă Wood Mackenzie, până la 40% din capacitatea de producţie de etilenă a UE este în pericol mare sau mediu de închidere. Iar un document elaborat de opt state membre ale UE avertizează că 500.000 de locuri de muncă ar putea fi afectate de prăbuşirea acestui sector până în 2035.
În acelaşi timp, China îşi va tripla capacitatea de producţie de etilenă până în 2030, ajungând la aproape 87 milioane de tone anual – de trei ori mai mult decât capacitatea actuală a UE. Iar exporturile chineze sunt sprijinite prin deschiderea de facilităţi în Asia de Sud-Est, de unde marfa poate fi livrată mai uşor către Europa, evitând taxele vamale şi pe carbon.
Europa, care între 2019 și 2023 a fost importator net de etilenă și propilenă, riscă să devină dependentă aproape complet de importuri. În faţa acestei perspective, state precum Franţa, Spania şi Italia cer Comisiei o strategie unitară, după modelul „Critical Raw Materials Act”.
„În primul rând, e vorba de suveranitate – să ne ţinem în funcţiune instalaţiile de cracare cu abur”, a declarat comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, avertizând că timpul pentru acţiune se scurge rapid.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.