Marile companii industriale din Germania cer redeschiderea dezbaterii privind săptămâna de lucru de 40 de ore, în locul actualului standard de 35 de ore, fără creșteri semnificative ale salariilor.
Angajatorii susțin că o astfel de măsură ar contribui la reducerea costurilor și la creșterea competitivității fabricilor germane, într-un moment în care industria traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii.
Martin Brudermüller, președintele Consiliului de Supraveghere al Mercedes-Benz Group, consideră că forța de muncă din Germania a devenit prea scumpă în raport cu cea din alte țări și că economia germană și-a pierdut avantajul de productivitate în fața principalilor concurenți.
În opinia sa, revenirea la săptămâna de 40 de ore ar trebui analizată serios.
Costul muncii, mult peste media europeană
Presiunea asupra companiilor germane este alimentată de costurile ridicate ale forței de muncă. În industria germană, o oră de muncă costă în medie 49,5 euro, cu aproximativ 47% mai mult decât media Uniunii Europene, de 33,7 euro.
Diferența este și mai mare în raport cu statele din Europa de Est. În Ungaria, de exemplu, costul mediu al unei ore de muncă este de aproximativ 15,6 euro.
În aceste condiții, producătorii germani se confruntă cu dificultăți tot mai mari în menținerea competitivității fabricilor locale.
Problemele sunt amplificate de declinul producției industriale. Din 2017, când producția a atins nivelul maxim, aceasta a scăzut cu peste 15%.
Industria germană este afectată simultan de prețurile ridicate la energie, concurența tot mai puternică venită din China, tarifele impuse de Statele Unite și tranziția dificilă a sectorului auto către vehiculele electrice.
De ce vor companiile 40 de ore
Angajatorii susțin că Germania nu mai poate compensa costurile ridicate ale producției prin avantajele care au făcut-o atractivă pentru industrie în trecut. Printre acestea se numără infrastructura dezvoltată, forța de muncă bine calificată, stabilitatea politică și concentrarea marilor companii industriale în aceleași regiuni.
Trecerea de la 35 la 40 de ore pe săptămână ar însemna o creștere de aproximativ 14% a timpului de lucru, în condițiile în care salariul săptămânal ar rămâne neschimbat.
Susținătorii măsurii argumentează că, astfel, costul forței de muncă raportat la producție ar putea scădea. Pentru companii, acest lucru ar putea face fabricile din Germania mai competitive și ar putea contribui la menținerea producției și a locurilor de muncă în țară.
Alternativa este considerată mai dificilă: mutarea producției către state în care costurile sunt mai mici.
Sindicatele resping revenirea la 40 de ore
Propunerea este însă extrem de sensibilă pentru sindicatele germane. Săptămâna de 35 de ore a fost introdusă treptat după greva de șapte săptămâni declanșată în 1984 de zeci de mii de angajați din industria metalurgică din Germania de Vest.
În prezent, săptămâna de 35 de ore reprezintă standardul negociat colectiv pentru aproximativ o cincime dintre angajații germani, în special în industria auto, construcții de mașini, siderurgie și alte sectoare industriale.
Sindicatul IG Metall, care are peste 2,2 milioane de membri, respinge ideea că programul de 35 de ore ar fi prea rigid. Reprezentanții sindicali susțin că acordurile existente permit deja ajustarea programului de lucru în funcție de situația companiei.
Firmele aflate în dificultate pot negocia, în anumite condiții, soluții adaptate situației economice.
Sindicatele avertizează asupra pierderii locurilor de muncă
Unul dintre principalele argumente împotriva revenirii la săptămâna de 40 de ore este impactul asupra angajării.
Dacă aceiași angajați ar lucra 40 de ore în loc de 35, companiile ar putea avea nevoie de mai puțini oameni pentru realizarea aceluiași volum de muncă. Acesta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care săptămâna de 35 de ore a fost introdusă în anii ’80: împărțirea volumului de muncă între un număr mai mare de angajați.
Economiștii atrag însă atenția că acest argument este valabil doar dacă volumul producției rămâne constant.
Dacă fabricile germane devin prea scumpe și companiile ajung să își reducă activitatea, să închidă unități sau să mute producția în alte țări, locurile de muncă pot dispărea oricum. Din această perspectivă, un program mai lung de lucru ar putea contribui la reducerea costurilor pe unitatea de producție și, implicit, la menținerea unor fabrici în Germania.
Industria pierde deja mii de locuri de muncă
Problema competitivității industriei germane se reflectă deja în piața muncii. În prezent, aproximativ 12.000-15.000 de locuri de muncă din producție dispar în fiecare lună.
Sectorul industrial german are în jur de 6,5 milioane de angajați, însă numărul acestora ar putea coborî sub 5 milioane în următorii ani, pe fondul restructurărilor și al transformărilor prin care trece economia.
În acest context, disputa privind durata săptămânii de lucru este așteptată să se intensifice în această toamnă.
Negocierile salariale, momentul decisiv
Discuțiile vor avea loc într-un moment important pentru industria metalurgică germană. Negocierile salariale din sector urmează să înceapă în luna octombrie, iar problema programului de lucru ar putea deveni una dintre temele centrale ale confruntării dintre angajatori și sindicate.
Deocamdată, nu este clar dacă revenirea oficială la săptămâna de 40 de ore va ajunge pe masa negocierilor.
Pentru companiile industriale, miza este însă majoră: reducerea costurilor și păstrarea producției în Germania. Pentru sindicate, protejarea câștigurilor obținute în ultimele decenii și a numărului de locuri de muncă reprezintă principalele priorități.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
