În căutarea perfecțiunii

M-a convins James Sherwood cu noua lui carte Perfect Gentleman, apărută acum câteva luni la prestigioasa editură londoneză Thames & Hudson. Se pare că nu sunt singura entuziastă, pentru că i s-au organizat  nenumărate lansări londoneze şi pariziene, unde s-au călcat pe picioare fanii subiectului, dandies consacraţi sau doar aspiranţi, dar şi jurnalişti care au au tot scris şi vorbit despre carte şi despre autor peste tot în lume. James Sherwood e încântat de succesul cărţii, că doar are şi el doza lui de narcisism, ca orice dandy, dar nu prea are timp să-l savureze pe îndelete pentru că se apropie deadline-ul pentru noua ediţie a Ghidului Louis Vuitton pentru Londra, un ghid care apare anual şi pe care îl face de câţiva ani. Dar o face şi pe asta cu pasiunea pe care o pune în tot ce face: poate să-ţi vorbescă despre bijuterii istorice şi despre poveştile lor, despre moda feminină şi masculină, despre istorie şi arhitectură, sau să-ţi spună unde e cel mai bun barman londonez. Cred că poate fi şi asta o cheie de lectură  pentru minunata carte, care nu e doar un album cu poze frumoase la care să te uiţi iar şi iar, ilustrează spendid un subiect atât de englezesc, atât de britanic. «Glorious», cum ar zice un personaj posh pe care l-am inventat acum şi care tocmai şi-a ridicat paharul în cinstea lui James Sherwood, care a răspuns curiozităţii noastre, dar şi generozitatea de a ne dărui copyright-ul pentru fotografii.

Când ai început să te interesezi de modă şi eleganţă ?

Ochiul meu pentru modă şi eleganţă a fost antrenat de două lucruri: filmele hollywoodiene alb-negru care erau pe ecranele  televizoarelor britanice în dimineţile de sâmbătă, atunci când eram copil şi revistele de modă la care se abona mama mea, Vogue şi Harpers & Queen.  La sfârşitul anilor’80 Jane Procter, care fusese editor la Tatler,  a lansat  în Marea Britanie un ziar de modă glossy de o pagină W, care a apărut atunci când LVMH l-a lansat pe debutantul Christian Lacroix cu o colecţie couture, în 1987. Lacroix era prima casă de modă couture care se lansa după anii 1960 şi era imposibil de « glamorous », decadentă şi bogată. Ca adolescent, am devorat presa fashion şi am decis  mai târziu că voiam să fiu critic de modă. Asta am făcut pentru FT, International Herald Tribune şi Independent  timp de mai bine de o decadă.

Eşti prezent la Ascot şi comentezi pentru BBC în fiecare an. Cum e sartorial Ascot?

Am fost critic de modă la BBC pentru Royal Ascot timp de opt ani. Din 2013, toate trasmisiunile de hipism s-au mutat pe Channel 4. Totuşi, în 2011 am publicat o carte la Thames & Hudson care se chema Fashion at Royal Ascot: Three Centuries of Thoroughbred Style. Cartea celebra tot ce e  bun în îmbrăcămintea formală britanică. Prezenţa în Royal Enclosure la Ascot este ultima ocazie  din sezonul de vară în care sunt păstrate regulile stricte  pentru îmbrăcămintea formală de zi: morning dress şi jobene pentru bărbaţi, îmbrăcăminte formală de zi şi pălării  pentru femei. Ador Ascotul pentru că practic toţi membrii ai Royal Enclosure sunt invitaţii Majestăţii Sale Regina Elisabeta II. Prezenţa ei timp de cinci zile la curse îi face pe oameni să se comporte şi să se îmbrace corect. Este o reală plăcere să îi vezi pe britanici îmbrăcaţi cât pot ei de bine.

În cercetările tale prin arhivele unor firme prestigioase de pe Savile Row ai întâlnit vreun nume românesc?

Îmi pare rău să spun că n-am  dat peste nume din familia regala a României sau peste numele unor diplomaţi români în arhivele de la Gieves & Hawkes, Anderson & Sheppard, Huntsman sau  Henry Poole & Co. Totuşi, Regina Maria a României, britanică prin naştere, a revenit la Londra de multe ori ca oaspete al bunicii ei, Regina Victoria, a unchiului ei Edward VII şi a lui George V. Era câteodată acompaniată de soţul ei, Regele Ferdinand. Data viitoare când voi merge la Henry Poole voi căuta să văd dacă pot găsi pe Regele Ferdinand  în rafturile de început de secol XX.

Îţi alegi tu subiectele cărţilor sau ele te aleg pe tine?

În publicarea unei cărţi, timingul este crucial.  Am scris despre Savile Row şi l-am  cercetat câţiva ani înainte de a întîlni Thames & Hudson. Ultima monografie despre Row fusese scrisă cu 20 de ani mai devreme şi părea un timing bun pentru că moda internaţională folosea limbajul croitoriei britanice de comandă. Retrospectiv, 2010 a fost  marcat de o cotă maximă pentru Savile Row. În mod similar, Fashion at Royal Ascot a fost publicată ca să coincidă cu Tricentenarul Royal Meeting. Sfârşeam perioada mea de critic de modă la BBC şi voiam să împachetez amintirile şi experienţele mele într-o carte la Thames & Hudson.  The Perfect Gentleman a fost scrisă în 2011-2012, într-un timp când viitorul necesarelor case istorice ale gentlemenilor din Mayfair, Piccadilly şi St. James’s era nesigur. Am vrut să scriu o istorie a trecutului ilustru al acestor meşteşugari şi să arăt că şi ei au un viitor.

Acest Perfect Gentleman deschide neofitului o lume fermecată. Poate fi şi  un ghid pentru locurile din Londra unde trebuie să mergi. Cât de greu este să devii clientul unor astfel de locuri iconice?

Sunt de acord că meşteşugarii istorici, femei şi bărbaţi, încă fac din Londra locul unei fermecate lumi  secrete, câteodată intimidantă. Singurul criteriu pentru a deveni membru al acestor cluburi private este pasiunea pentru ce produc şi fonduri pentru a putea investi. Dar nu trebuie să fii miliardar ca să vizitezi aceste prăvălii. Berry Bros & Rudd, cel mai vechi magazin de vinuri din lume care este deţinut de o familie, îşi tratează clientul cu la fel de mult respect dacă cumpără o sticlă de 20 de lire, venită din Lumea Nouă sau o sticlă rară de Petrus vintage.

M-aş bucura să împărtăşiţi entuziasmul meu. Şi o veţi face dacă iubiţi Londra şi sunteţi fascinaţi, ca şi mine, de această  societate arhaică şi totuşi mereu la zi, de vechile cutume, de etichetă, tradiţie şi modul în care se păstrează toate acestea, despre regulile ei scrise şi mai ales cele nescrise. Ştim povestea lui Alexandru Marghiloman, care îşi trimitea cămăşile la spălat la Londra. Ar fi exagerat  acum, dar ar fi minunat să întâlnim din când în când aici oameni care să poarte pantofi făcuţi pe comandă la John Lobb, Foster & Son, Cleverly şi Tickers, cămăşi Budd, Turnbull & Asser, costume din stofe de la Fox Brothers, făcute la Henry Poole  şi, de ce nu, pălării de la James Lock, neapărat cu o umbrelă  de la James Smith & Sons.

Citiți textel ediției speciale și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Vezi aici ce alte articole mai cuprinde ediția specială despre economia socială