Cautare




, Editor Coordonator

Design |
|

I am sailing

Francezul Francis Lapp este un temerar. A fondat, în anul 2002, compania Sunreef Yachts, transformând un hobby într-o afacere.
Francis Lapp (1)

Ați fondat o companie care construiește iahturi de lux – o inițiativă cel puțin temerară. La momentul înființării Sunreef Yachts, ce experiență aveați în materie de iahturi, navigați? Ce știați despre conducerea unui șantier naval?

Eu sunt din Alsacia, Franța, o zonă care este cât se poate de departe de a avea vreo legătură cu iahturile. Când am început să construiesc iahturi, nu aveam nici cunoștințe și nici experiență în conducerea unui șantier naval. Ce aveam totuși era experiența anilor anteriori în care lucrasem în domenii tehnice și industriale. Imediat ce ideea produsului a devenit mai clară, am început să caut oameni cu experiență în proiectarea iahturilor cu mai multe punți. Și am început să construim prima ambarcațiune. Astăzi, șantierul meu naval nu doar că respectă cele mai înalte standarde ale industriei, dar am reușit ca prin cunoștințele mele să aduc un plus la procesul de producție.

Care au fost dificultățile începutului? Cum ați finanțat noul proiect – ați atras investitori, ați luat împrumut de la bancă, v-ați investit economiile?

Am început să lucrez în producerea de energie și în construcții. La un moment dat, mi-am deschis propria afacere în domeniul sistemelor electrice – am fost producător și furnizor de echipament electric pentru un număr crescând de supermarketuri care se deschideau în Polonia la începutul anilor ’90. Am fondat și o companie de construcții. Toate aceste afaceri au generat suficienți bani pentru a susține demersul de fabricare a ambarcațiunilor. Din punct de vedere financiar eram într-o postură destul de confortabilă. Provocările erau în altă parte: intram într-un domeniu complet nou în paralel cu celelalte activități ale mele. În momentul în care am lansat prima ambaracațiune, am știut că aveam un produs unic, nu se mai făcuse așa ceva înainte. Nu existau catamarane de lux, iar eu tocmai lansasem unul splendid, de 20 de metri. Mai mult, vasul meu avea un fly bridge (o punte superioară cu post de pilotaj și spațiu pentru luat masa și stat la soare), o premieră mondială pentru un catamaran. Voiam să spun tuturor despre produsul meu, dar timp de aproape doi ani nu s-a întâmplat nimic. Mă așteptam ca lumea să nu aibă încredere de la început într-un produs nou și neconvențional, și mulți dintre profesioniștii din domeniu au fost, de asemenea, sceptici. Unii au spus că nu voi rezista mai mult de doi ani. Nu a fost deloc un start ușor.

Și totuși, ați insistat, ați fost printre puținii care au crezut că un catamaran poate fi un iaht de lux.  De ce catamaran, cu ce e mai bun sau mai distractiv decât alte ambarcațiuni? Pe de altă parte, care îi sunt limitele?

În cazul meu, a fost o chestiune de impuls. O perioadă, am fost foarte pasionat de cursele cu catamarane mici cu vele. Aveam două ambarcațiuni, Hobie 14 și 16, și participam la competiții în Polonia. Distracția era evidentă pentru mine, dar acest demers m-a ajutat să observ și alte lucruri. În primul rând, trebuia văzut cum puteau fi corelate în mod corect, la o ambarcațiune de mari dimensiuni, raportul dintre lungimea și lățimea punții. Apoi catamaranele sunt mai stabile și mai puțin afectate de tangaj, ceea ce înseamnă că pot ajunge în locuri inaccesibile iahturilor monococă. Sincer, nu văd ca această ambarcațiune să aibă vreo limită – pentru mine, catamaranul a fost mereu o alegere logică. Apoi, de la navigatul cu un mic Hobie pe lac, am ajuns să achiziționez câteva catamarane cu motor pentru o mică flotă charter pe care încercam să o pun pe picioare în Madagascar. Am cumpărat acele iahturi de la un eveniment dedicat iahturilor în Paris și îmi amintesc că erau promovate ca un produs de lux. Charterul cu aceste ambarcațiuni „de lux” părea să meargă foarte bine și pentru o perioadă ele au fost suficient de bune. Însă nu și pentru mine. Cu timpul, eram tot mai dezamăgit de felul în care erau finisate și de nivelul calitativ general, care nu avea nimic de-a face cu ceea ce consideram eu că înseamnă lux. Într-un fel, nemulțumirea mea mi-a alimentat dorința de a construi.

Există mulți constructori de iahturi, dar numărul clienților este limitat. Multora le-ar plăcea un iaht, dar puțini își pot permite unul. Ați avut de la început o idee despre potențiali clienți?

În mare, aveam o idee despre viitorii noștri clienți. Să le câștigăm încrederea însă a fost o cu totul altă poveste. La prima noastră prezentare, de la Monaco, abia dacă am avut câțiva vizitatori la bord, pentru că nimeni nu credea că un iaht de lux se poate construi în Polonia.

De ce Polonia? Cred că în Franța găseați oameni cu mai multă experiență în fabricarea iahturilor.

Am ales Polonia pentru că am observat imediat potențialul de dezvoltare al țării. La începutul anilor ’90, acesta nu era evident pentru toată lumea. Rudele mele din Franța vedeau în Polonia o țară proaspăt ieșită din comunism, cu străzi goale, cu magazine goale. Eu o consideram o țară cu o mulțime de oportunități și acest lucru m-a determinat să mă mut la Varșovia. Câțiva ani mai târziu, mi-a venit ideea cu construirea de ambarcațiuni. Trăiam de câțiva ani în Polonia și nu voiam să plec de acolo. De aceea mi-am îndreptat atenția către Gdansk. Orașul avea un șantier naval impresionant, cu oameni pricepuți și o forță de muncă foarte bine pregătită, care abia aștepta să își reia lucrul.

Am citit pe site-ul dvs. că ați venit pentru prima dată în Polonia la un raliu. Îmi spuneți mai multe despre acest hobby? Cu ce mașină concurați?

Am fost dintotdeauna fascinat de mașini și de tot ceea ce ține de mecanică. Am participat de două ori la raliul Paris-Dakar cu un buggy construit de mine. Așa îmi găsesc eu pacea, într-un vehicul 4×4 pe dunele din Maroc sau Tunisia. Deșertul îmi dă acel sentiment pe care unii oameni îl încearcă în largul mării. Apropo, în ianuarie anul viitor voi participa la Africa Eco Race, o competiție auto care reconstituie traseul inițial al raliului Paris-Dakar, așa cum a fost el gândit de fondatorul competiției, Thierry Sabine; și voi merge, din nou, cu o mașină pe care o construiesc eu.

Rafael Nadal este cel mai recent client faimos al dvs., a cumpărat un Sunreef Power 80, pe care l-am prezentat acum câteva luni în paginile revistei. Cum l-ați convins?

Îmi amintesc că domnul Nadal ne-a vizitat la Cannes acum doi ani, la un eveniment. Se afla în oraș pentru o zi și noi am fost foarte fericiți că ne-a vizitat. În anul următor, și-a prelungit la două-trei zile șederea la Cannes și avea o idee mai precisă despre tipul de iaht pe care și-l dorea. De aici încolo, lucrurile au mers de la sine. Am aranjat o întâlnire în Mallorca pentru a discuta planul punților și alte detalii. Ca un experimentat proprietar de ambarcațiune, cerințele lui erau foarte precise, mai ales că mai navigase înainte cu catamaranele Sunreef folosite pentru curse charter. Această atitudine de profesionist a făcut ca întreg procesul să decurgă fără stres.

Ce e special la iahturile dvs., ce le face unice, deosebite de produsele competiției? Care este ADN-ul Sunreef?

Inovația și calitatea sunt cuvintele-cheie la Sunreef. Introducem permanent idei noi în design și venim cu soluții tehnice originale – asta ne plasează în fața competiției. Și a fost așa de la început – astăzi, unele dintre invențiile noastre sunt copiate. Ambarcațiunile noastre pot fi personalizate până la nivel de detaliu. În plus, ne mișcăm repede pentru că producem in-house mare parte a componentelor, rareori subcontractăm ceva. Când lucrezi în mod constant cu o clientelă foarte pretențioasă, trebuie să răspunzi repede și precis solicitărilor acesteia. Faptul că avem toate atelierele într-un singur loc ne ajută să furnizăm un produs de înaltă calitate. Un alt aspect care ne diferențiază de competiție este dimensiunea. Noi fabricăm superiahturi multicocă. Recent am primit o comandă pentru un catamaran de 49 de metri, cea mai mare ambarcațiune din lume de acest tip aflată în proprietate privată. Catamaranele sunt pe cale să devină noua modă în materie de superiahturi. Tot mai multe șantiere navale se orientează spre producerea de ambarcațiuni multicocă de mari dimensiuni. Noi facem asta din 2002.

Păreți a fi o persoană foarte competitivă. Sunteți un lider pretențios?

Într-adevăr, îmi place competiția, și afacerea cu iahturi este pentru mine o competiție. Vreau ca afacerea mea să fie mereu prima, așa că să zicem că îmi place să păstrez lucrurile dinamice. Dacă sunt pretențios, sunt foarte pretențios cu mine în primul rând.

O persoană pe care o admirați și de ce?

Părinții mei. Am admirat dintotdeauna spiritul mamei mele, atitudinea ei și puterea ei de muncă.

Ce vă dă satisfacție în ceea ce faceți? Ce vă place cel mai mult la munca dvs.?

Să văd ideile prinzând viață. M-au atras dintotdeauna provocările tehnice, deci faptul că proiectăm, producem un produs atât de complex, dăm viață unui proiect atât de elaborat îmi oferă o mare satisfacție și o bucurie imensă.

Astăzi, aveți foarte multă experiență în domeniu. Știți acum ceva în plus, ceva ce v-ar fi fost util să știți acum 20 de ani?

Cu toții învățăm din greșeli, însă nu regret niciuna dintre lecțiile pe care le-am primit pe drumul reușitei. Nici măcar incendiul care în 2012 ne-a distrus complet facilitățile de producție. Dacă drumul n-ar fi fost anevoios, probabil nu l-aș fi apreciat la fel de mult. Ar fi fost prea ușor. Însă încerc să nu mă gândesc prea mult la trecut. Mă concentrez mai mult asupra viitorului.

Ce să vă aducă Moșul?

Ha-ha, nu-mi doresc ceva care să încapă într-o cutie… Sper să fiu sănătos și să fiu activ o perioadă cât mai îndelungată.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii