Mihai Mocanu, Chief Marketing Officer la Adservio, liderul platformelor de management educațional din România, ne vorbește în articolul următor despre wellbeing-ul copiilor.
“Te-a ascultat azi la școală? Unde ați ajuns cu predarea? V-a dat teme?” – sunt întrebările standard auzite acasă de multe generații de elevi. Cu ani în urmă, poate că părinții noștri nu aveau informația necesară pentru a se raporta altfel la noi. Acum, însă, e vremea unui alt tip de relaționare.
Într-o lume în care succesul școlar este adesea măsurat doar prin note și medii generale, sistemul educațional românesc uită adesea un element esențial: starea de bine a copiilor. Prea des, elevii sunt împovărați de așteptările uriașe ale părinților care, împreună cu profesorii, cad în capcana de a pune presiune pentru rezultate, fără a se gândi la cum se simt copiii în fața atâtor cerințe. O schimbare de perspectivă este binevenită.
Wellbeing-ul ca bază a succesului
Stresul și anxietatea sunt prezente tot mai frecvent în rândul elevilor din România. Orele lungi de studiu, temele nesfârșite de acasă și presiunea constantă de a obține note bune lasă urme adânci asupra sănătății emoționale a copiilor. Așa apar deseori reacții nervoase ale copiilor, somatizări, scăderi bruște în performanța școlară, alte reacții aparent inexplicabile.
În realitate, elevii nu sunt roboți programați să absoarbă informații și să le redea perfect în examene. Sunt ființe complexe, cu emoții și nevoi care cer atenție. De aceea, părinții și profesorii sunt invitați să pună accent pe colaborare și comunicare, nu doar pe performanță academică. Când copilul se simte susținut emoțional, fără teamă de eșec, el devine mult mai motivat și capabil să învețe, să obțină rezultate bune.
Pentru a crea un mediu educațional sănătos, implicarea activă a părinților este crucială. Ei pot să fie mai mult decât observatori ai progresului școlar. Au menirea să fie alături de copii în fiecare pas, să le ofere sprijin emoțional și să îi asculte cu adevărat.
Profesorii, pe de altă parte, au și ei o responsabilitate majoră în această privință. Ei sunt cei care observă zilnic elevii și pot identifica primele semne ale unei stări de disconfort emoțional. În loc să adâncească această stare prin presiune suplimentară, profesorii au datoria să creeze un mediu sigur, în care copiii să se simtă încurajați să își exprime emoțiile și problemele.
Tehnologia ajută parteneriatul elev-părinte-școală
Tehnologia poate purta un rol important în susținerea acestei noi abordări. Am oportunitatea să fiu implicat personal în dezvoltarea unei soluții digitale de monitorizare a stării de bine în educația preuniversitară. Cred că era timpul să apară așa ceva și în România.
Rezultatul acestor eforturi este un modul de wellbeing integrat în platforma Adservio, prin care copiii să-și monitorizeze starea de spirit la școală și să acceseze resurse specializate. Obiectivul este să le deschidem oportunitatea de a se informa pe înțelesul lor despre subiecte precum: anxietate, socializare sănătoasă, depresie, imagine de sine, nutriție etc.
Astfel, copiii și părinții lor au șansa de a dialoga mai mult pe acest subiect. Dacă ei consideră necesar, pot implica și dirigintele sau psihologul școlii în această comunicare. Încercăm astfel să creăm în premieră un liant de alt tip între generații, în care nevoile copiilor nu mai sunt ignorate, ci devin fundamentale.
A discuta despre emoții nu este slăbiciune, ci curaj
Potențialul implicării tehnologiei avansate este uriaș. Folosită cu măsură și prin implicarea unor specialiști în psihologie, chiar inteligența artificială poate fi folositoare, creând corelații în timp între variația notelor, a comportamentului la școală și evoluția stării de bine. Importanți sunt însă primii pași, obișnuirea tuturor celor implicați cu ideea unei educații mai umane, bazată pe empatie. Acest spirit este valabil și pentru starea de spirit a profesorilor, persoane nevoite să lucreze într-un mediu stresant, cu multiple provocări delicate.
Grija pentru wellbeing-ul în educație nu este un moft, ci o necesitate. Colaborarea între părinți, elevi și școală poate fi bazată pe comunicare deschisă și pe înțelegerea nevoilor fiecărui copil. În loc de „Ai luat note? La ce te-au ascultat?”, putem întreba mai întâi „Cum te-ai simțit azi la școală?”. Rezultatele academice bune apar în mod natural atunci când elevii se simt sprijiniți și în siguranță. În primul rând însă, e datoria noastră să le oferim un tip de educație pe care noi n-am avut șansa să-l primim.