Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier (Republica Moldova), observă că editorii nu indică tirajele edițiilor și nu stabilesc reguli clare pentru rabatului oferit librarilor.
Forbes: După doi ani de restricții, 2022 a fost un an al revenirii la normalitate în piața editorială din România?
Gheorghe Erizanu: După doi ani de restricții, din cauza pandemiei, a venit războiul. În martie-mai au existat perturbații mari în lanțul logistic de aprovizionare cu materiale poligrafice, au crescut abrupt prețurile la hârtie și carton.
Nu avem cum să vorbim de o revenire la normalitate în piața editorială din România, dacă Republica Moldova face parte din această piață. Nu știu dacă piața de carte de dinainte de pandemia a fost o piață idilică ca să ne amintim de ea cu regrete.
Piața de carte din România nu este încă o piață matură. Constat cu tristețe că e și o piață opacă. Parcă dintr-o rușine adolescentină nu vrem să indicăm tirajele edițiilor, nu vrem să stabilim reguli clare și pe ramură a rabatului oferit librarilor, a vieții de raft a cărții (cele 6 luni pe care le impun librarii nu sunt suficiente, de multe ori, ucidem carte la vârsta adolescenței, ea nu mai reușește să se impună în conștiința publicului).
Forbes: Care au fost principalele evenimente/fenomene economico-financiare și sociale care au influențat piața editorială din România în 2022?
Gheorghe Erizanu: Războiul a influențat cel mai puternic piața de carte. Restul sunt derivate ale războiului. Am pomenit deja de perturbațiile din logistica aprovizionării cu materii prime poligrafice.
Apoi, pentru noi, care facem export-import de carte la vama moldo-română am fost obligați să schimbăm modalitatea de export și import al cărții. Perioada de așteptare în vamă a crescut de la o zi până la 7 zile în cele mai aglomerate timpuri. Respectiv, nu mai poți face export în mașini de până la 1,5 tone. Costurile din vamă devin prea mari.
Am fost nevoiți să apelăm la companiile mari de transport. Deci, și timpul de livrare a cărții din Chișinău în București și în toate librăriile bune din România a crescut de la 1-7 zile la două-trei săptămâni.
Eu am crezut că piața de carte română îi va pune pe pauză pe autorii ruși (Imperialismul rus nu e doar politic, ci și cultural. Toate literaturile sunt literaturi naționale – literatură engleză, franceză, americană, germană – și doar una e „marea literatură rusă”.)
Văd că literatura rusă e în continuare tradusă și editată. Ucraina este o zonă aproape necunoscută. Chiar și în această confruntare de pe teritoriul ei dintre lumea și valorile occidentale și lumea rusă/ autoritară.
Piața de carte română are câțiva autori ucraineni (Serhii Jadan, Iuri Andruhovîci, Andrei Kurkov (scriitor de limbă rusă din St.Petersburg, dar adoptat de Ucraina) și istoricul canadian de origine ucraineană Serhii Plohii.
Sper să ajungem să cunoaștem realitatea lumii ruse și a Ucrainei, cel puțin, ca să-l putem scrie corect pe Elțin (nu Yeltisin, nu Elțîn sau nu mai știu ce ortografie), orașul Kîiv (Kiev e prin filiera rusă, exact ca și Kișiniov, dar nu Chișinău), Lukașenka, ca și jucătoarea de tenis Viktoria Azarenka, dar nu Lukașenko (ucrainizat prin filieră rusă).
Forbes: În spațiul public (rețelele de socializare, presă), auzim deseori următoarea concluzie: „Românii nu mai citesc, domnule, nu-i interesează cărțile!” La polul opus, sunt și voci care afirmă că, dimpotrivă, românii sunt interesați de cărți, târgurile de carte și lansările adună multă lume.
Care este opinia dvs în această problemă: sunt sau nu sunt interesați românii de carte? Ori este o întrebare greșit pusă?
Gheorghe Erizanu: Românii nu citesc nici mai mult, nici mai puțin decât alte națiuni. Oricum, procentul statistic e, grosso modo, peste tot același. Depinde ce mecanisme de promovare a lecturii cum funcționează în fiecare țară.
În România, editorii au fost lăsați aproape singuri în fața cititorului. Și atunci tot editorii sau oamenii apropiați pieței de carte au organizat festivaluri de literatură, reviste literare, conferințe de promovare a culturii și lecturii.
Eu sunt optimist. Recomand pesimiștilor să citească acea proză scurtă a lui Hesse în care el vorbește despre participarea sa, ca scriitor, la o întâlnire cu cititorii/ club de carte dintr-un oraș provincial german din interbelic.
Piața de carte germană a pornit de la aceeași trei cititori ca și celelalte piețe. Dar prin perseverență și organizare au ajun să fie una dintre cele mai mature și cristalizate piețe de carte.
Alt exemplu e cel al Ucrainei. Până la declanșarea războiului din 2014, majoritatea scriitorilor ucraineni scriau în rusă. Piața de carte era mai mare. Cărțile scriitorilor ucraineni apăreau în 300-500 de exemplare.
După 2014, editorii ucraineni au început să caute manuscrise scrise în ucraineană. Iar lansările de carte ale lui Serhii Jadan din Cernăuți ajungeau la 2.000 de cititori.
Există perseverență, care aduce cititori, există și cataclisme sociale, care, de asemenea, schimbă radical piețele de carte. Sper ca noi să ajungem la mai mulți cititori prin organizare și perseverență.
Forbes: Care sunt cărțile pe care le recomandați guvernanților și politicienilor să le citească pentru a deveni mai eficienți, mai așezați în realitățile României?
Gheorghe Erizanu: Poți ajunge politician doar cu lecturile obligatorii din liceu și din facultate. Dacă cetățenii acelui politician sunt la zi cu aceleași lecturi. N-ar fi nicio tragedie.
Dar eu prefer politicienii care citesc și în lista lor de recomandări fac trimitere la „Peștele în apă” de Llosa, „Dune” de Herbert, „Poveste despre dragoste și întuneric” de Amos Oz, „Viața pe un peron” de Paler, „Eleganța ariciului” de Barbery, „Zăpada” de Pamuk, „Bastarda Istanbulului” de Shafak.
M-ar speria politicienii care recomandă doar „Arta războului” de Sun Tzu, „Republica” de Platon, „Principele” de Machiavelli, „Despre libertate” de Mill, „Psihologia maselor” de Le Bon și „Politica” de Kissinger.
Forbes: Proiectul „România educată” va avea vreun impact în piața editorială din România?
Gheorghe Erizanu: Nu cunosc foarte bine proiectul „România educată”. Nu pot să mă pronunț.
În Republica Moldova președintele Sandu a venit cu inițiativa de a crea și stimula cluburile de lectură. Și cred că e bine. Că noi eram o republică a cenaclurilor cu cei mai mulți poeți la metru pătrat. Sper să creștem astfel și cititori.
De asemenea, la nivel legislativ, Republica Moldova a adoptat hotărârea ca un exemplar din depozitul legal să fie livrat Bibliotecii Naționale a României.
Urmează să vedem cum se va mișca legilslativul român, ca să ajungem ca fiecare exemplar apărut pe piața de carte română unul să ajungă la Biblioteca Națională a Moldovei.
În Republica Moldova funcționează din 2012 Proiectul Național de Editare, care are legi foarte clare de participare. Sper că acest cadru legal să se mențină și să crească și ca nivel bugetar.
Acest proiect a apărut la inițiativa Uniunii Editorilor din RM, ca reacție la banii bugetari care până atunci se repartizau aleatoriu doar la editurile de stat. Cu cât mai multe proiecte deschise, clare vor exista pentru carte cu atât mai bine îi va face pieței de carte.
Piața de carte este una foarte sensibilă. Orice ingerință din afară o poate destabiliza. Să ne aducem aminte de banii din petrol care au fost aruncați pe piața de carte, acel celebru gheșeft de o singură folosință „un ziar, o carte”, care a distrus în niciun an și piața de carte, și piața mediatică românească.
Forbes: Care sunt îngrijorările dvs în ceea ce privește piața editorială din 2023? Dar motivele de optimism?
Gheorghe Erizanu: Îmi pare rău să repet, dar războiul ruso-ucrainean e cea mai mare îngrijorare a mea. Poate că din cauza ca eram vizați direct.
Cred și azi, la mai bine de la un an, că bătălia de la Voznesensk, din nordul Mîkolaevului, a fost una dintre cele mai importante bătălii ale acestui război. Lumea preferă să vorbească despre bătălia din nord, eliberarea din zona Harkîvului sau Hersonului.
Dar invazia Odesei de către trupele ruse au fost oprite fără arme grele, de voluntarii din apărarea teritorială ucraineană la Voznesensk. Altfel, nu știu dacă astăzi vă răspundeam la această anchetă.
Sunt optimist. Dacă Guy Roux, antrenorul lui Auxerre, a reușit să facă campioană a Franței o echipă de fotbal dintr-un târg francez din zona Chablisului, atunci totul e posibil. E adevărat. Ai nevoie de răbdare și de aproape 40 de ani. Cu perseverență, organizare, traume, voi reuși să prind o piață de carte românească unică, matură și corectă. Sunt obligat să trăiesc mult.
(10 iulie 2023)
Foto: Veronica Roșcovanu.
