În prag de aniversare a unui secol de existență a brandului de ceasuri ZRC, l-am cunoscut la București, în vila cochetă adusă la viață de retailerul român Albini Prassa, pe proprietarul și CEO-ul mărcii, domnul Georges Brunet. A urmat o discuție lungă și pasionată, despre perseverență, curaj, autenticitate, obsesia pentru detaliu. Și ceasuri, desigur.
Foto: Marius Michailov
Spuneți-ne, așadar, câteva lucruri despre dumneavoastră.
Despre mine… Călătoria mea a fost, într-adevăr, una foarte clasică, aș spune. Am crescut într-o familie care se ocupa de ceasuri și bijuterii. Compania a fost fondată de străbunicul meu, domnul Rochet, în 1904, la Geneva, în parteneriat cu șeful departamentului de producție de la acea vreme, domnul Zuccolo. La vremea aceea, străbunicul meu avea, cred, 14 ani. Înainte fusese ucenic bijutier la Paris. Iar când avea 11 ani a rămas orfan de ambii părinți. Nu avem niciun fel de date de dinainte, așa că nu știm cine au fost, de fapt, părinții săi. La vârsta de 11 ani era deja pe cont propriu. Nu avem niciun fel de dovadă a parcursului său între 11 și 14 ani. Nu știm ce s-a întâmplat cu el, dar cumva a ajuns la Geneva ca ucenic într-un atelier de fabricare a lanțurilor pentru ceasuri de buzunar.
Așadar, lucra deja la 14 ani. Și poate chiar mai devreme…
Da, lucra deja de la 11 ani.
11… Incredibil!
Erau alte vremuri…
Într-adevăr.
Bărbații se maturizau mult mai devreme și, de asemenea, mureau la vârste mult mai tinere. El a decedat în ’57, când încă era destul de tânăr… Cumva, s-a împrietenit cu domnul Zuccolo și împreună au decis să pună bazele companiei Zuccolo & Rochet. Acest lucru se întâmpla în 1904. Și era chiar înainte de înființarea Registrului de Comerț din Geneva, care a avut loc în 1909. La vremea respectivă, am primit numărul 52. Așadar, am fost a 52-a companie înregistrată la Geneva, ceea ce mi se pare interesant.
Așa este.
De asemenea, erau specializați în lanțuri pentru ceasuri de buzunar. Și făceau bijuterii, inclusiv medalii, ornamente pentru păr, inele, clipsuri pentru bani, agrafe de cravată… Tot felul de bijuterii pentru bărbați și femei. Dar străbunicul meu era un tip foarte tehnic. Nu știu cum i-a venit ideea că ar exista o cerere de curele pentru ceasurile bărbătești. Pentru că, la vremea aceea, toate ceasurile erau echipate cu lanțuri – erau ceasuri de buzunar. Dar în timpul Primului Război Mondial a existat o cerere uriașă pentru ceasuri de mână din partea soldaților. Aceștia obișnuiau să atașeze lanțurile și ceasurile de buzunar peste haine. În aceste condiții, era foarte dificil să citești ora, iar ceasurile respective nu erau rezistente la apă, la praf, noroi și altele asemenea. Și așa au inventat primul strămoș al brățărilor pentru încheietura mâinii. Era un fel de curea cu clemă, formată dintr-o verigă de extensie cu patru șuruburi care cuprindea ceasul și care putea fi prinsă pe încheietura mâinii.
După aceea, s-au concentrat pe brățara metalică extensibilă, care a fost întotdeauna unul dintre principalele puncte de interes pentru ZRC. În 1917, la Concours de l’industrie Nouvelle de Genève, au câștigat premiul întâi pentru dezvoltarea primei brățări extensibile.
Apoi s-au concentrat asupra ambelor piețe – bijuterii și accesorii pentru bărbați, în special din metale moi: alamă, argint, cupru și aur. Și pe brățara extensibilă pentru ceasuri, realizată din oțel inoxidabil, alamă, placată cu aur sau chiar din aur.
La sfârșitul anilor ’40, aveau deja o companie cu adevărat uriașă, cu peste 450 de angajați, în Annecy (între timp, luaseră decizia să se mute de la Geneva la Annecy, în 1927, pentru că localitatea Annecy era deja racordată la rețeaua de gaze și de energie electrică, indispensabile pentru producție pentru că diversele procese necesitau multă energie, iar Geneva nu era racordată la rețelele de utilități la acea vreme). După război, un inginer de la o companie germană (care repara avioane în armata germană) s-a căsătorit cu o franțuzoaică și a decis să se stabilească în Franța după război. Individul respectiv a fost angajat în cadrul companiei ca inginer de atelier. Avea cunoștințe impresionante. Împreună, au început să dezvolte o carcasă și o brățară pentru industria orologeră.
Prin urmare, nu vorbim despre o companie orologeră, noi eram, practic, un furnizor care producea carcase etanșe din oțel inoxidabil. Iar aceasta era o activitate foarte nouă. În anii ’40, eram – cred – al cincilea brand capabil să fabrice ceasuri care rezistau la o adâncime de 300 de metri. La acea vreme, să cobori cu un ceas la o adâncime de 300 de metri era un lucru cu adevărat nebunesc.
Îmi imaginez.
La un moment dat, Marina Franceză le-a cerut companiilor orologere să dezvolte un ceas foarte aparte. Și aproape nimeni nu s-a oferit să încerce sau să plătească pentru dezvoltarea a doar două exemplare, pentru că Marina Franceză nu a comandat niciodată mii de piese – avea nevoie de numai câteva, pentru mici divizii specifice, precum scafandrii geniști sau comandourile Hubert (echivalentul Navy SEAL din SUA).
Înțeleg.
La vremea respectivă, străbunicul meu s-a stins din viață – în 1957. Avea în jur de 60 de ani. Iar bunicul meu, domnul Brunet, a preluat conducerea companiei. Asta pentru că domnul Rochet avea o singură fiică – pe bunica mea –, iar aceasta nu era foarte interesată de afacere. Era în consiliul de administrație, dar nu era foarte implicată în activitatea companiei. Pe de altă parte, soțul ei era suficient de abil încât să gestioneze o unitate de producție precum cea pe care o aveam la vremea respectivă. În plus, avea și o viziune interesantă în privința exporturilor. A înființat filiale în Spania, Elveția, Belgia, Vietnam. Pe timpul său, compania a crescut foarte mult.
Apoi am pătruns și în domeniul orologer, deoarece bunicul meu nu s-a mulțumit să fie un simplu furnizor. A profitat de solicitarea venită din partea Marinei Franceze pentru a dezvolta ceasul ZRC. Firește, la momentul respectiv, eram doar un brand industrial. Nu ne ocupam de marketing, ZRC nu era un brand destinat publicului larg, ci doar o marcă industrială. După câteva teste, am fost confirmați ca furnizor oficial al Marinei Franceze.
Oamenii trebuie să înțeleagă că, la vremea aceea, lucrurile erau destul de complicate, organizația NATO era foarte nouă, cu doar câteva țări membre, iar pentru a dota o armată a unei țări membre NATO trebuia să treci printr-un întreg proces. Abia după aceea erai inclus în catalogul armatelor NATO. Așa se face că ceasurile ZRC s-au răspândit în Spania, Italia și în multe alte țări. Pentru că obținuserăm această recunoaștere, lucru explicat, de altfel, în cartea noastră.
Așadar, din 1964 am început să livrăm ceasuri pentru Marina Franceză. Departamentul de achiziții al Marinei Franceze își avea sediul în Toulon, în sudul Franței. Avea legături cu toată lumea, Franța având unități militare pretutindeni – în Noua Caledonie, în zona Pacificului, în zona Atlanticului… Iar noi am continuat să livrăm ceasuri până la mijlocul anilor ’80 și am asigurat servicii post-vânzare până în 1993.
Însă tatăl meu a decis să părăsească industria orologeră în 1978. Așadar, tatăl meu preluase conducerea companiei în 1972, însă această afacere nu era deloc profitabilă. Așa că, la câțiva ani după ce preluase frâiele companiei, după ce a înțeles exact încotro trebuia să se îndrepte, a decis să întrerupă producția de ceasuri.
A continuat să se concentreze pe curele de piele și bijuterii, dar și pe brățările metalice, și, pas cu pas, a renunțat la industria orologeră. Bineînțeles, am continuat să ne ocupăm de întreținerea ceasurilor pe care le vânduserăm până nu de mult, pentru că dispuneam atât de piesele de schimb, cât și de mâna de lucru necesară pentru a oferi aceste servicii. Dar am încetat să dezvoltăm și să producem ceasuri.
Așadar, tatăl meu a condus compania începând din 1972, iar eu am preluat conducerea în 2004, la șase ani după ce am venit în companie. Am trecut, deci, prin șase ani de pregătire, timp în care am trecut prin toate departamentele, prin toate unitățile de producție…
La vremea aceea, aveam fabrici aproape pretutindeni, grupul era destul de mare. Fratele meu ni s-a alăturat în 2001. În 2014, aniversam 110 ani de la înființarea companiei. Iar cu acel prilej ne-am dorit să facem ceva cu adevărat special. Din păcate, nu am dispus de timpul necesar pentru că tocmai cumpăraserăm o companie – cel mai mare concurent al nostru de pe piața din Franța. Compania era foarte mare, procesul de absorbție a durat enorm, așa că am hotărât să sărbătorim, în schimb, cea de-a 111-a aniversare a companiei, în 2015 – atunci când am decis să relansez colecția Grands Fonds.
Sincer vorbind, la momentul acela nu mă gândeam să intru din nou în domeniul orologeriei. Voiam doar să lansez pe piață 300 de piese din cel mai important produs al nostru și, astfel, să avem un fel de „bijuterie a Coroanei” în vârful piramidei noastre de competențe.
Așa că am organizat o mare petrecere, cu peste 100 dintre cei mai fideli clienți ai noștri din lumea întreagă, am închiriat ambarcațiuni, drone… A fost un eveniment de anvergură în Annecy, după care am organizat același eveniment și la Paris – aveam nevoie de ambele evenimente pentru a obține recunoașterea brandului la nivel internațional.
Odată făcut acest pas, am fost surprins de cât de bine a fost primit produsul nostru pe piață – pe piața din Franța, desigur, dar și la nivel internațional: în SUA, Canada, Belgia, dar și în Italia. De fapt, în toate țările în care ZRC vânduse ceasuri în trecut, în anii ’60. Și atunci am avut sentimentul că ar fi o greșeală să scoatem pe piață doar 300 de exemplare și să nu mergem mai departe. Așa că am decis să merg mai departe pe acest drum și i-am spus fratelui meu: „Bun, trebuie să mergem în continuare pe această nișă, pentru că este loc și pentru noi”.
La momentul acela, fratele meu nu a fost foarte încântat de idee. El se concentra mai mult pe piața bijuteriilor pentru publicul larg și pe producția de masă a curelelor. Așa că am făcut o înțelegere cu el: mi-am vândut acțiunile din compania-mamă, iar fratele meu a redenumit compania Rochet, deoarece comercializa deja bijuterii pentru bărbați sub numele Rochet. În plus, acesta era singurul brand public. Eu am preluat denumirea ZRC, împreună cu proaspăt reînființata afacere orologeră. Și am decis să deschid filiala ZRC Geneva, acolo unde începuse povestea cu mulți ani în urmă.
Sigur, a fost o mică nebunie.
Privind retrospectiv, da. Însă partea bună e că nu realizăm acest lucru de la bun început. Dacă am realiza acest lucru, nu am mai face nimic, probabil (râde). Așa că cel mai bine e să ne urmăm instinctul.
Partea bună era că aveam un produs bun, aveam un istoric bun în spate, o poveste foarte frumoasă, o mulțime de aventuri și multe lucruri de spus. Iar relansarea – ceasul cel nou a fost foarte bine primit. Aveam un patent, aveam multe caracteristici exclusive la nivel mondial, un design unic și cu totul aparte și, de asemenea, ofeream un foarte bun raport preț-calitate.
Toată această combinație era foarte bine dozată, iar balanța era înclinată spre un posibil succes. Fără îndoială, momentul a fost prost ales. Se întâmpla în ianuarie 2018. Apoi în Franța au început protestele față de reforma sistemului de pensii, care au durat aproximativ șase luni și aproape că s-au încheiat cu un război civil; apoi a fost Mișcarea Vestelor Galbene – care chiar a fost un război civil; după care au urmat doi ani de COVID.
Iar acum avem războiul din Ucraina și inflația. Și în Franța sunt din nou demonstrații publice în privința modificării vârstei de pensionare.
Da, dar de data asta lucrurile sunt ceva mai calme. Și, oricum, protestele sunt necesare. Problema e că am început cu produsul cel mai dificil de vândut. Pentru că în colecția mea mai sunt și alte lucruri pe care le-am putea relansa și care, cu siguranță, ar fi mai ușor de vândut. Dar mi s-a părut că mutarea cea mai bună este să încep cu ceasul cel mai dificil, cel mai reprezentativ, produsul legat cel mai puternic de ADN-ul brandului. De fapt, am făcut acest lucru pentru a stabili identitatea brandului. Astăzi, industria orologeră este dominată de grupuri uriașe, de branduri mari și toate au proprietari de renume.
În toate domeniile este la fel – în modă, în domeniul auto, peste tot…
Așadar, este dificil, dar atâta vreme cât ai un produs diferit și îți asumi o creștere lentă, atâta vreme cât știi că publicul tău țintă este cercul de admiratori aflat în formare, există o capacitate reală, o posibilitate reală de a dezvolta o afacere. Repet, momentul nu a fost cel mai fericit. Dar asta este situația. Dacă ai trecut prin toate astea și ai reușit să supraviețuiești, nimic nu-ți mai poate sta în cale! (râde).
Să sperăm!
În ceea ce mă privește… Ce mi s-ar mai putea întâmpla ca să fie mai rău decât atât? Bine, poate o bombă nucleară. Altfel, în momentul acesta nu mă mai tem de nimic. Normal că după acești patru ani de muncă asiduă pentru a relansa brandul a fost greu să convingem retailerii. Aveau prea multe branduri, nu aveau spațiu, nu aveau lichidități…
Exact.
După doi ani de COVID, sunt disperați după lichidități. Iar marile grupuri îi forțează să preia stocurile, să expună marfa în magazine și așa mai departe… În aceste condiții, e greu să găsești un locșor să îți expui propria marfă și să începi să te ocupi de promovare. Cumva însă, am reușit s-o facem și pe-asta. Astăzi suntem foarte încântați pentru că ne înscriem într-un trend de dezvoltare foarte favorabil.
În plus, acum că s-a încheiat povestea cu COVID-ul, putem relua exporturile. Din acest punct, perspectivele sunt mult mai bune, pentru că, atunci când deschizi o piață nouă, imediat ai o creștere uriașă a afacerii. Totodată, numele brandului devine din ce în ce mai cunoscut – oamenii devin mai atenți, apar mai mulți distribuitori dispuși să îți vândă produsul. Este efectul real al procesului de autodezvoltare care acum este complet diferit față de cel de acum câțiva ani.
Unde este prezent brandul în acest moment?
În principal, în Europa – Franța, Elveția, Italia, Belgia… Puțin și în țările nordice – Suedia, Finlanda, Danemarca… În Spania suntem abia la început, în Grecia, Cipru, Malta… Cam asta ar fi în Europa.
Și la București.
România, normal. În prezent, este poate una dintre țările cu cele mai bune perspective de creștere pentru brandul nostru pentru următorii câțiva ani.
Să sperăm că așa va fi.
Apoi afacerile noastre merg destul de bine și în SUA, în Canada… Suntem la început de drum și în Orientul Mijlociu. Am un reprezentant nou acolo, face o treabă extraordinară, e acolo de trei ani. Vorbește araba perfect și e prieten cu toate persoanele importante din domeniu… Tocmai s-a întors din Qatar, unde ne bucurăm de un feedback foarte bun…
Și ar trebui să deschidem noi afaceri în Hong Kong și Japonia cât de curând. Am încercat să iau lucrurile puțin mai încet, pentru că, în acest moment, stăm prost cu capacitatea de producție, se fac eforturi uriașe cu producția în Elveția, avem blocaje peste tot: în producția de cadrane, de ace, de carcase – e un adevărat coșmar. Cu doi sau trei ani în urmă, era nevoie de șase luni pentru a produce un ceas, acum ne ia un an întreg. Așadar, da, avem întârzieri. Într-un fel e bine, pentru că industria a repornit foarte bine, dar, pe de altă parte, suntem blocați în producție într-un mod inimaginabil!
Unde aveți unitatea de producție?
În Bienne. În Tavannes. De fapt, avem mulți furnizori, cumpărăm din diverse locuri. În funcție de tipul de carcasă – carcasele din bronz și aur vin din Italia. Unele dintre capacele de carcasă, anumite piese, ne vin din Franța. Cumpărăm câte puțin de peste tot…
Dar am încercat să ne concentrăm producția în principal în Europa. Unele componente, desigur, vin din locuri precum Orientul Mijlociu – precum anumite curele sau unele lucruri pe care nu le putem produce la nivel local, dar nu există niciun avantaj din acest punct de vedere. Mecanismul, firește, este produs în Elveția. Toate șuruburile și tratamentul acestora sunt, de asemenea, elvețiene, pentru că există o companie acolo, cu produse de foarte bună calitate, care nu permit deșurubarea șuruburilor datorită unui tratament specific aplicat pe filet.
Acești oameni lucrează, de asemenea, și pentru Swatch Group, pentru Tag Heuer, deci, așa cum era de așteptat, prețurile șuruburilor sunt uriașe. Dar nu ne deranjează acest aspect, preferăm să lucrăm cu ei. Pentru componentele din ceramică, colaborăm, de asemenea, cu o companie foarte bună, care lucrează mult pentru Swatch Group – și aici sunt întârzieri mari și prețuri exagerate, dar măcar știm care este proveniența pieselor. În plus, este la o distanță mică de atelierul de asamblare, ne este foarte ușor să verificăm – este la numai câteva ore de condus față de Geneva și la câteva minute de condus față de Bienne.
Cum ați descrie specificul brandului? Ce anume îl definește, ce îl diferențiază de multe alte branduri? Din ce punct de vedere este diferit și special, după părerea dvs.?
În primul rând, aspectul cel mai important este acela că multe branduri au apărut cu multă vreme în urmă și au trecut prin procesul clasic de evoluție a brandurilor orologere, ceea ce înseamnă că au produs inițial ceasuri de buzunar, iar uneori ceasuri deșteptătoare, după care au trecut la ceasuri de mână și au continuat să se dezvolte din acel punct. Iar pe parcursul istoriei lor, companii precum Omega, Tudor, Vulcain sau alte branduri la fel de renumite au avut ocazia să colaboreze cu anumite instituții, precum Marina Militară sau Forțele Aeriene.
Pentru ZRC, lucrurile au stat complet diferit. Am pornit la drum ca furnizori, cu o capacitate reală de a produce carcase etanșe pentru alte branduri. Așa că am dezvoltat această calificare, de brand cu adevărat specializat, încă din anii ’40-’50, când brandurile nu dispuneau de capacitățile tehnice necesare, așa că apelau la noi. Aveam, așadar, aceste reale abilități de producție la momentul respectiv.
Apoi ZRC a dezvoltat un ceas, primul ceas pentru Marina Militară, ca prototip. E ca și când te-ai apuca să produci un autovehicul și, dintr-odată, te apuci de mașini de Formula 1. Ai prototipul, iar după aceea, pentru că ai fost selectat, pentru că ceasul tău a fost acceptat, pentru că are performanțele necesare și satisface cerințele tehnice, devii un furnizor adevărat pentru Marina Militară.
Și apoi bunicul și-a zis: Dar ce-ar fi dacă nu ne rezumăm la a face câteva exemplare pentru Marina Militară, ci începem să producem pentru publicul larg? Abordarea a fost, așadar, cu totul diferită. Nu am luat unul dintre ceasurile pe care le aveam deja să îl cosmetizăm puțin, cu ceva îndrumări speciale din afară. În schimb, ni s-a cerut să facem ceva cu totul special, ceva ce noi nu făceam, de fapt. La momentul acela, nimeni nu făcea scufundări, doar militarii făceau scufundări în anii ’50. Scufundările practicate ca sport, ca extravaganță sau ca hobby nu existau pe atunci, nimeni nu se pricepea la asta. Era, așadar, o adevărată nebunie, la fel ca parașutismul în anii ’50 – doar militarii îl practicau pe atunci.
Acum îl practică o mulțime de oameni. Iată, deci, prima diferență majoră între ZRC și celelalte branduri: noi nu am fost niciodată un brand orologer care deservea publicul larg înainte să decidem să luăm o parte din modelele noastre și să le personalizăm pentru niște divizii sau unități speciale. Pentru că noi am dezvoltat ceasul în acest mod – pe baza unor criterii de calitate, rezistență, fiabilitate, precizie, capacitate de rezistență la presiune, durabilitate mare în timp, întreținere ușoară –, tot acest proces este identic cu cel pe care îl presupune dezvoltarea unei mașini de Formula 1.
Apoi, când totul este dezvoltat, când totul este gata, confirmat și testat, e simplu să te prezinți în fața publicului cu produsul finit și să spui: hei, acesta este produsul nostru, ne-a luat zece ani să îl dezvoltăm, acum este la dispoziția dumneavoastră. Așadar, aici este principala diferență. Bineînțeles, cea de-a doua diferență este aspectul. 99% dintre ceasurile din zilele noastre au o carcasă rotundă și coroana în dreptul orei 3. Atunci când tu vii cu un ceas în formă de butoi, cu coroana în dreptul orei 6, un ceas colțuros, cu parfumul specific anilor ’60, pare complet ieșit din comun. E altfel. Poți să pui 20 de ceasuri pe o tavă, iar apoi să îi întrebi pe oamenii din jur ce brand este fiecare ceas. Nu vor ști. Dar dacă strecori și un ZRC printre ele, s-a terminat, nu ai cum să nu-l remarci. Aici avem un avantaj, pentru că, vizual, ceasul nostru e ușor de identificat, e foarte ușor să vezi diferența. Partea proastă este că este un produs pe care fie îl adori, fie îl detești. Nu există cale de mijloc.
Adevărat.
Asta e clar. Tocmai de aceea, baza noastră de clienți este alcătuită doar din oameni cu adevărat pasionați. Nu cumperi un ZRC pentru că e la modă sau pentru că trebuie să ai un astfel de ceas ca să îți arăți statutul social. Nu e suficient de scump pentru asta. Cumperi un ZRC pentru că îți dorești ceva diferit. Deci nu vrei să arăți ca Brad Pitt, nu vrei să fii un James Bond, nu vrei să fii un Arnold Schwarzenegger – vrei doar să fii diferit, atâta tot. Nu avem ambasadori cu nume răsunătoare, nu avem plasare de produse la Hollywood. Noi oferim un produs de nișă, clientul nostru trebuie să cunoască foarte bine piața. Mulți dintre clienții noștri cunosc ceasurile foarte bine, dețin multe modele. În plus, le plac ceasurile pe care le au. Și își doresc ceva diferit doar ca să aibă ceva diferit.
Al treilea aspect important este povestea. Multe branduri au o istorie îndelungată, dar nici pe departe la fel de interesantă ca a noastră. Este adevărat că se pricep la marketing, au publicitate în masă, spun povești mai drăguțe, fac poze interesante și pot face multe alte lucruri. Însă povestea în sine – cineva care face ceasuri pentru alții, care răspunde la solicitarea Marinei Franceze care își dorea un ceas nou, faptul că am devenit ceasul oficial al Comandantului Cousteau, al Marinei Militare, al scafandrilor geniști, al trupelor de comando… Asta chiar este o poveste grozavă, ar putea sta la baza unui film…
Există, așadar, trei aspecte: ceasul a fost făcut la comandă, nu a fost creat pentru publicul larg; are un aspect unic, ieșit din comun; și este un brand cu o poveste fenomenală, dar cât se poate de adevărată, în același timp. În plus, în zilele noastre nu prea mai există branduri vechi care să se afle încă în proprietatea fondatorilor lor, a aceleiași familii, care activează în același domeniu, fără să fi dat faliment, fără nimic de genul acesta. Activitatea noastră nu s-a întrerupt niciodată. Am traversat 120 de ani de crize sociale, economice și de brand și încă suntem pe baricade. Așadar, cred că tocmai aici este cheia. Asta ne face să fim diferiți.
Este un argument important – adică, e important să precizați acest lucru de la bun început.
Partea cu adevărat bună este că pentru noi este foarte ușor să coexistăm cu un alt brand, pentru că nu îi încălcăm teritoriul. Noi suntem diferiți, noi suntem un brand de nișă, noi ne adresăm unor oameni care caută anume ceva diferit. Mulți dintre clienții noștri dețin un Rolex, un Tudor sau un Bell & Ross…
Și de ce nu? Nu se exclud reciproc.
Dar își doresc și ceasul nostru, pentru că este altceva. Într-un fel, e ca atunci când cineva are un Porsche, dar are și o bicicletă electrică. Are nevoie de bicicleta electrică pentru a merge la birou, care este la doar 10 minute distanță și nu are rost să meargă cu Porsche-ul. Dar e un produs diferit, iar raportul preț calitate este, la rândul său, unul foarte bun.
Care este intervalul de preț?
Între 2.600-4.500 de euro. Baza afacerii noastre se situează în intervalul 2,8 – 3,2. Este o nișă foarte bună în acest moment. Cei mai mari competitori ai noștri – Omega, Tudor sau Bell & Ross – au depășit cu mult pragul de 5.000 de euro. Înainte era mai dificil, era o diferență de numai 500 CHF între ZRC și Tudor…Oamenii cam au tendința să cumpere brandurile pe care le cunosc.
Exact.
Acum, diferența este de 1.000-1.500, ba uneori chiar 2.000 CHF. Și atunci începi să te gândești: „Oau! Cu 2.000 CHF mai mult? Bine, dar acest model rezistă la apă până la 500 m, iar celălalt până la 5.000 m; acesta este din oțel, celălalt este din titan; ăsta are un brevet internațional, pe câtă vreme ăsta nu are nimic… Bun, deci ar fi bine să mă gândesc de două ori înainte de a alege!”
Asta presupunând că clienții ajung atât de departe cu raționamentul. Pentru că, uneori, ei cumpără brandul.
În cazul ăsta, nu e nimic de făcut. Am pierdut din start. Dar dacă vorbim despre o persoană cu ceva educație și curiozitate față de domeniul orologer, e destul de simplu pentru noi să vindem acelei persoane. Tocmai de aceea vânzările noastre cresc atât de mult. Firește, am pornit de la aproape zero acum patru ani. Deci dacă nu creștem frumos și constant, va fi foarte periculos pentru noi. Acum ne merge foarte bine, dar este normal. Trebuie să mai creștem în același ritm încă cinci sau șase ani pentru a ajunge la un anumit statut. Anul trecut am epuizat stocurile în Franța și am estimat că ne-am apropiat de două milioane de euro. Ceea ce nu e deloc puțin pentru un brand de nișă. Cu atât mai mult cu cât avem 15 ceasuri, nu 200.
Adică 15 modele?
15 modele în total. La un număr de modele atât de mic, nu e deloc rău să ai vânzări în valoare de două milioane de euro în Franța. E chiar foarte bine. Am mai avea nevoie de încă patru sau cinci țări ca Franța.
De ce nu? Iar din aceste trei modele, care este piesa de rezistență?
Ceea ce este foarte interesant este faptul că fiecare dintre aceste trei piese reprezintă una dintre principalele colecții pe care le avem acum în portofoliu. Modelul de aici este un 1964 Spirit, dar este aproape identic cu cel pe care îl am eu acum, MN64. Singura diferență este că acesta arată de parcă ar fi îmbătrânit cu 50 de ani dintr-odată.
Cadranul arată foarte bine.
Este realizat manual – patina este realizată manual. Toate cadranele sunt diferite. Dacă veți cumpăra zece ceasuri, nu veți găsi niciodată două cadrane la fel. În plus, are un geam bombat, care arată foarte sexy, foarte în vogă. Această colecție, MN64, a fost prima colecție pe care am relansat-o în 2015. Acest model este bestsellerul nostru, desigur. În mare, este o replică fidelă a modelului din anii ’60. Dar reinterpretată – cu o decorare mai bună, cu finisaje mai bune, cu veriga de extensie, care a devenit emblematică pentru ZRC. Și mai este și această închizătoare specifică, foarte șic, pentru că, datorită ei, poți încheia ceasul în mai puțin de două secunde. Ceea ce, altminteri, ar fi imposibil cu o curea de genul acesta. Ar dura cam 5, 6, 8 secunde.
Bineînțeles, avem și sistemul ECS, un sistem patentat, care împiedică blocarea lunetei. 100% dintre ceasurile pentru scufundări au o problemă cu luneta. La un moment dat, se va bloca – din cauza ruginii, a prafului sau a sării – dacă mergeți des la mare, de pildă. Așa că am dezvoltat un patent – avem un orificiu aici, pe grosimea lunetei, iar în interiorul lunetei și al carcasei există un canal dublu care permite pătrunderea apei curate. Prin capilaritate, o facem să circule, apa va dizolva impuritățile sau sarea rămasă între lunetă și carcasă, iar gravitația va ajuta la eliminarea apei.
În șapte ani, am produs ceasuri cu peste 1.000 de cadrane și nu s-a pus problema reparațiilor. Nu există probleme, nu vă faceți griji. Are o durată de viață foarte lungă. Eficiența și simplitatea au făcut întotdeauna parte din ADN-ul ZRC. Facem lucruri simple și eficiente. Sunt pentru militari. Ei nu au timp să ducă ceasul la reparat, ceasul trebuie să funcționeze bine de fiecare dată. Și dacă îi produceți șocuri, și dacă îl scăpați din mână, și dacă nu îl clătiți – trebuie să funcționeze, orice s-ar întâmpla. Este un ceas-unealtă. Asta cerem noi de la un ceas. Bineînțeles, este și anti-magnetic.
De asemenea, este dotat cu CPS – sistemul de protecție a coroanei. Este un sistem foarte interesant – dacă coroana nu este înșurubată corect, nu veți putea atașa și închide brățara. De asemenea, coroana este protejată. Ceea ce, desigur, pentru militari este foarte util, pentru că, în timpul manipulării sub apă, ei pot să zgârie coroana sau să rupă tija.
Dar chiar și pentru oamenii obișnuiți există două avantaje principale: în primul rând, ceasurile din zilele noastre sunt mari, iar coroana ne jenează la mână. În al doilea rând, este nevoie de produse adaptate pentru dreptaci și stângaci. Acest ceas este și pentru unii, și pentru ceilalți. Așadar, cu un singur design, rezolvăm două probleme. Asta face ca ceasul nostru să fie diferit. Este cu mult diferit față de orice altceva există pe piață.
Și multe caracteristici sunt exclusive și strâns legate de istoria noastră. În 1917, ZRC a inventat prima brățară extensibilă. Avem o verigă de extensie. Am inventat și patentat ECS, îl avem aici. Am inventat și patentat CPS, este aici. În anii ’60 am obținut două brevete, anume pentru această închizătoare. Este și ea aici.
Prin urmare, un ceas atât de simplu ca acesta are cel puțin cinci sau șase caracteristici exclusive la nivel mondial, pe care nu le veți găsi la niciun alt ceas al concurenței. Iar asta se datorează faptului că noi chiar nu suntem o companie orologeră. Nu putem face astfel de lucruri la mecanism. Nu am capacitatea de a produce mecanisme in-house, cu caracteristicile specifice unui mecanism. Acest lucru nu a făcut niciodată parte din ADN-ul nostru.
Bineînțeles, avem de gând să avansăm cu mecanismele noastre. La anul ne sosesc două mecanisme noi – din La Joux-Perret și Soprod. Așadar, vom înregistra o evoluție din punctul de vedere al calității, al sustenabilității, al preciziei și al rezistenței la șocuri. Prin urmare, vom îmbunătăți calitatea, însă tot nu se pune problema să dezvoltăm un mecanism propriu. Nu este cazul.
Domeniile noastre de specialitate au fost întotdeauna carcasa și brățara. Este teritoriul la care ne pricepem cel mai bine și unde putem oferi ceva diferit. În ceea ce privește mecanismul, unii oameni sunt foarte inteligenți. Ei pot face lucruri super fiabile. În șapte ani, am schimbat patru mecanisme. Patru! Din 6.000 de piese vândute. Nu mai e loc de discuții. Nu avem servicii post-vânzare.
Uneori, tentația de a face ceva cu totul diferit față de structura ADN-ului tău este foarte mare, dar aproape niciodată nu funcționează. Cauți să mulțumești pe toată lumea și să reprezinți ceva pentru toată lumea, însă această strategie nu funcționează niciodată.
Principiul după care mă ghidez eu: atinge performanța acolo unde ești bun și chiar ai un cuvânt de spus, dar apelează la furnizori pentru lucrurile pe care nu știi să le faci. Așa economisești timp și bani și toată lumea este mulțumită.
Exact, și astfel te menții pe o poziție puternică. Asta este important: oamenii te cunosc pentru ceva anume, deci tu trebuie să continui să faci acel ceva. Este atât de simplu!
Exact. Cel de-al doilea model de aici este GF3000. Este un proiect pe care am hotărât să îl lansez în 2020. Și este primul nostru ceas din titan și ceramică. Pentru acest ceas, am fost nevoiți să parcurgem un proces de doi ani de cercetare și dezvoltare, pentru că a trebuit să facem un studiu aprofundat în ceea ce privește deformarea programată a materialelor.
Problema celor din industria orologeră – de fapt, o problemă întâlnită în orice alt domeniu, aș spune – este aceea că oamenii văd lucrurile exclusiv din perspectiva cu care s-au obișnuit. Ei nu sunt capabili de autodezvoltare. Și nu spun asta din perspectiva unei persoane care provine din mediul orologer. Eu am avut legături cu domeniul mecanicii, cu Marina Franceză, cu marketingul, însă cu siguranță nu aveam experiență în domeniul orologer. Învăț orologerie de opt ani. Acum, știu să fac de toate. Petrec poate 40 sau 50 de ore pe săptămână lucrând ceasuri. Am devenit un ceasornicar destul de bun chiar. Dar asta nu a fost meseria mea de bază.
Iar atunci când am început să studiez proiectul unui ceas de scufundări care să poată rezista la adâncimi mari, dar altfel un ceas subțire, ușor, fără accesorii care să ajute la scufundare, am constatat că pentru orice ceas folosit la adâncimi de peste 500 m este nevoie de o supapă de heliu, sau de gel la interior, pentru a lupta împotriva compresiei… Și atunci mi-am spus: ce știi tu despre asta? Am petrecut ceva timp pe submarinul nuclear atunci când eram în Marina Militară și întotdeauna puneam întrebări – despre reactorul nuclear sau despre propulsie, despre lansarea torpilelor, despre sistemul de control… Puneam întrebări, doream să aflu lucruri noi. Și am întrebat: Cum faceți chestia asta să fie etanșă? Este ditamai mașinăria, are 8.000 de tone, 100 de metri, 27 de metri în diametru. E un întreg oraș subacvatic. Cum faceți să fie etanș? Și atunci mi-au explicat: cum închid trapa, ce rol are partea superioară, îmbinările și cum se folosesc de presiune pentru a etanșa submarinul pe măsură ce coboară în adâncime. Și atunci mi-am spus: „Dar noi nu procedăm așa în industria orologeră”. Acesta ar fi modelul nostru cel mai bine vândut în prezent.
Așa este, nu? Chiar voiam să întreb.
Este cel mai scump din portofoliul nostru, dar și cel mai bine vândut, pentru că, la o simplă comparație cu un brand concurent, tehnologia pe care o oferim noi, la prețul la care o oferim, e absolut uimitoare! Diferența este evidentă.
Și apoi nu putem neglija nici aspectul.
Piesa de aici este modelul Heritage. A fost gândit să fie 100% identic cu cel din anii ’60. Brățara este foarte ușoară, veriga de extensie este foarte mare, greutatea totală este de 120 g. Are un parfum specific anilor ’70, pentru că asta ne-am dorit de la acest model. Dacă nu vă place în mod deosebit brățara lui ușoară, avem curea NATO, avem alte variante de curea, nu este o problemă. Pentru acest ceas nu am făcut compromisuri. Modelul Heritage, pe de altă parte, este un veritabil omagiu adus ceasurilor de scufundări create în anii ’60. Este gândit să reflecte cât mai fidel cu putință estetica modelului original. Și este foarte potrivit și pentru doamne, fiind mult mai mic și mult mai subțire. Iar brățara poate fi reglată.
E minunat. Ca design, este modelul meu preferat, dar – în ceea ce mă privește – mi-ar fi plăcut să fie ceva mai greu. Nu-mi plac ceasurile ușoare. Însă, după părerea mea, designul este perfect.
Și n-am schimbat nimic. Modelul nu este dotat nici măcar cu ECS, pentru că la vremea aceea nu exista. Nu am vrut să reinterpretez prea mult.
Nu. Trebuie să fie curat, exact așa cum era.
Am schimbat geamul, însă. Am folosit cristal safir, am renunțat la plastic. Am fost nevoiți să modificăm unele lucruri, totuși. Altfel, este un ceas foarte bun. Am fost surprins că piața l-a acceptat atât de ușor.
Așa este. Modelele retro, vintage, sunt la mare căutare acum.
Și totuși, foarte puține branduri creează un model vintage veritabil. Multe dintre ele se rezumă la aspect. În rest, nu e nimic vintage. Carcasa și toate celelalte sunt noi.
Nu are legătură cu istoria. Acesta arată exact ca modelul vechi, și exact asta ne-am dorit. Unii oameni nu înțeleg. Am tot auzit comentarii: „Ah, nu pot să cred! Brățara e de proastă calitate…” Și am răspuns: „O fi de proastă calitate, dar asta va rezista 100 de ani. Pur și simplu, nu se rupe. Nu e de proastă calitate, doar că e altceva. Vreți să întrebați un chinez dacă se bagă să facă o curea ca asta? Mai bine lăsați-vă păgubași. Nici măcar nu încearcă! Exact așa făceam curelele în Franța, acum 60 de ani. Așa că am luat modelul original, l-am arătat echipei mele și am spus: Faceți-mi unul la fel. Eu vă dau piesele necesare, absolut tot ce doriți, dar faceți-mi unul identic. „Bine, dar am putea să …” „Nu! Am spus identic!” (râde)
Arcul de la interior, absolut totul trebuie să fie la fel. Trebuie să corespundă întocmai cu modelul vechi. Dacă vreau să iau o piesă de la un model și să o montez pe un altul, trebuie să se potrivească perfect. Ca și cum nu am fi întrerupt producția niciodată.
Sper că nu este o ediție limitată.
Nu, vor urma și altele. Pentru anul viitor, desigur, pregătim multe noutăți…
Trebuie! Vorbim despre o aniversare importantă.
Da, este un eveniment deosebit pentru noi.