V-ați ales cariera sau v-a ales ea? Cum îi povestiți Avei despre acest „drum“ și ce sfaturi îi dați?
Cariera mi-am ales-o eu până la un punct, apoi m-a ales ea pe mine. Cred că, dorindu-mi să fiu arhitect, dar urmând cursuri de finanțe și investiții, am găsit cea mai bună cale de mijloc posibilă, aceea de a fi inițial bancher în real estate și apoi să conduc companii de real estate.
Avei i-am povestit că am plecat la facultate în SUA, că am stat acolo o perioadă, apoi am revenit acasă. E fascinată de această țară, deși nu a fost niciodată, probabil din poveștile mele. I-am explicat însă că este foarte important, pentru a ajunge departe, să învețe bine la școală, să-și respecte profesorii și colegii, dar în egală măsură să spună și dacă se simte nedreptățită.
Cum îi vorbiți Avei despre carieră?
Nu i-am vorbit neapărat despre carieră, la vârsta ei, cât despre datorie.
I-am povestit despre ce fac eu, care este datoria mea, așa cum școala și activitățile extra-curriculare sunt datoria ei acum. Îi vorbesc cu cuvinte și exemple simple, pe care le poate înțelege la vârsta ei, dar din care poate trage niște învățăminte care să îi folosească pentru tot restul vieții. A fost foarte amuzant pentru că mi-a spus într-o zi că la 18 ani ar vrea să preia ea jobul meu ca să pot să fiu puțin mai liberă.
Cum se îmbină cariera cu maternitatea?
Pentru mine se îmbină perfect, Ava e prietena mea cea mai bună, nu avem o relație de subordonare părinte-copil. Fără îndoială că mă ajută foarte mult sprijinul necondiționat al soțului meu în creșterea ei. În plus, cred că am în gene acest lucru, ambele bunici și mama crescându-și copiii în timp ce au mers la facultate și au lucrat.
Dar munca de acasă (cum s-a întâmplat în ultimul an) cu școala de acasă?
Inițial nu credeam că ne vom descurca, noi, adulții, cu munca de acasă, iar copiii cu învățatul online. Apoi s-a transformat într-o mare distracție cu întâmplări inedite, de care ne vom aminti o viață. Cred că, în orice situație te-ai afla, trebuie să vezi mereu jumătatea plină a paharului. Așa că, deși păream supărată pe moment când apărea în cadru în timpul unui call, sau mă întrerupea cu întrebări, sau trebuia să o culeg de sub birou în timpul orelor pentru că își pierdea răbdarea și atenția, sau mă încruntam că își punea filtre funny la ore (deși mă amuzam teribil și încă sunt invidioasă pentru că eu nu știu să le pun), a fost o perioadă care ne-a apropiat și mai mult decât eram înainte. Simplul fapt că mă știa acolo a fost pentru ea o mare bucurie și relaxare, ca și pentru mine, de altfel.
Ce ați învățat, ca femeie, ca profesionist și ca mamă de la mama și de la bunica?
Ambele bunici, de a căror vitalitate, poftă de viață, curiozitate, ageritate, încă mă bucur și azi, precum și mama care îmi este model în viață, m-au format. Am furat de la fiecare câte ceva pentru amestecul care mă definește. Sunt fiecare femei puternice, dar fine în același timp, femei care nu au plecat capul, care
și-au spus punctul de vedere, mame extrem de dedicate, atât propriilor copii, cât și nepoților.
M-au învățat să fiu demnă, dar să fac și compromisuri când este nevoie. Să nu rănesc, să râd și să citesc mult. Iar ca sfat de viață, m-au învățat să nu pierd trenul atunci când intră în gară! Așadar, am devenit, așa cum mă definea o foarte dragă prietenă, o mână de fier în mănușă de catifea, în preajma unor femei așișderea.
Pe ce principii se bazează relația cu Ava?
Pe Ava mi-am dorit-o cu toată puterea, este cea mai bună prietenă a mea și împărtășesc cu ea tot ce pot la vârsta ei. De când s-a născut, am tratat-o ca pe egalul nostru, un omuleț ce avea nevoie de grija, atenția și îndrumarea noastră.
Credeți în conceptul de „parenting“ sau creșterea unui copil este ceva natural, sincer și firesc care n-ar trebui teoretizat?
Cred că datoria mea ca părinte este aceea de a-mi ghida copilul în direcția bună, de a-i oferi o educație, de a-i insufla principii și valori.
De când era foarte mică am lăsat-o să ia singură decizii, explicându-i însă constant care ar putea fi consecințele unei anumite acțiuni sau alteia. Așadar, acum, la aproape 8 ani, judecă mult și ia decizii cu care este împăcată și care sunt și corecte de cele mai multe ori. Pentru mine creșterea ei e o bucurie zilnică, îmi retrăiesc copilăria alături de ea.
Care sunt cele mai puternice mesaje pe care i le transmiteți constant Avei și care o vor ajuta să se formeze ca adult?
O învăț să fie un om drept, asumat, să nu mintă, să nu îi fie teamă. Este un copil extrem de bun, de empatic, dar și ferm, cred că am făcut o treabă bună până acum!
Cum vă petreceți timpul mamă-fiică? Ce pasiuni comune aveți?
Mergem cu bicicleta, ne machiem, probăm haine, citim, facem prăjituri împreună. Mergem la ski împreună, la mall, sunt momentele noastre de „fetițe”. Mai nou, m-a convins să mă joc cu ea pe calculator, m-a învățat cum, eu nefiind pasionată deloc, dar acum îmi face plăcere pentru că o amuză pe ea.
Care este lucrul pe care nu l-ați face niciodată în relația cu Ava?
Nu i-aș înșela niciodată încrederea. Cred că este atât de important să ai o relație deschisă cu copilul tău, să îți povestească, să nu mintă, să aibă încredere în tine ca părinte-prieten.
Ce vă doriți cel mai mult pentru ea?
Îmi doresc să aibă norocul să întâlnească oameni buni și potriviți în viață.