Cu siguranţă că fiecare dintre noi a căutat un model în viaţă, o sursă de inspiraţie, o motivaţie de a merge pe un anumit drum al vieţii, un punct de sprijin, dar, de fapt, ce căutăm… unde căutăm… cât căutăm… de ce căutăm…
Îmi place să spun și îmi asum să declar că românii sunt sportivi de performanţă… la un sport practicat cu o ușurinţă extraordinară și transmis ca tradiţie din generaţie în generaţie… FUGA DE SINE. Cunoaștem orice despre oricine, știm ce simte iubitul când consumă anumite alimente, trăim neputinţa în relaţia cu alimentaţia copiilor mofturoși, dar… avem timp sau dorim să privim și în noi, să ne cunoaștem, să ne înţelegem, să avem curajul de a ne bucura de fiecare clipă a vieţii noastre?
Îmi întreb adesea pacienţii ce simt după ce mănâncă anumite alimente, care este simptomatologia manifestată în relaţia directă cu grupele principale de alimente. Răspunsul cel mai frecvent este „nu știu”, urmând apoi o serie de justificări. Această lipsă de timp ne „ajută” să uităm unde trăim, ce prioritizăm secundă de secundă, ce contează într-adevăr în definirea individuală, ce simţim și cum reacţionăm în diferite contexte.
Nu vila și piscina sunt cele ce ne oferă bucuria de a trăi, nici cele mai scumpe bijuterii, ci noi trăim în CORPUL nostru, care este rezultatul obiceiurilor noastre de zi cu zi. Deci ar trebui să îngrijim zilnic… mintea… trupul… sufletul, să putem stabili o armonie între acestea, astfel încât să inspirăm și expirăm sănătate… deoarece aceasta este adevărata definiţie a frumuseţii…
Persoana care poate inspira și expira sănătate ești chiar TU. Suntem înrădăcinaţi în rutinele de zi cu zi, funcţionăm, nu trăim, mâncăm, nu ne hrănim, visăm, uităm să ne bucurăm.
Naturaleţea, simplitatea cu care îmi place să trăiesc nu îmi mutilează personalitatea, ci îmi accentuează autenticitatea, dar în același timp mă reprezintă o complexitate a gândirii, a simţirii.
Folosim biroul drept o celulă, costumul zilnic este o frumoasă uniformă (dar de la un brand de renume), cravata este lanţul, șeful este gardianul care trebuie să redacteze un raport (căci numai așa poate accesa o promovare), drumul de acasă până la birou poate fi drumul către o ascensiune profesională, dar către un dezechilibru al sănătăţii.
Suntem atât de preocupaţi de ceea ce se va întâmpla în viitor, dezvoltăm strategii de viaţă, planuri pe toate liniile, dar uităm să trăim în prezent, uităm să simţim, refuzăm să ne bucurăm și organismul nostru supravieţuiește din DORINŢĂ, nu din PUTINŢĂ.
Trăim adesea încă de luni cu speranţa că mai avem câteva zile și vine weekendul, că avem atunci timp să ne răsfăţăm cu toate bunătăţile, dar ce ne împiedică să descoperim frumuseţea de peste zi, să trăim în contact cu noi înșine, să privim această frumuseţe interioară pe care o avem fiecare dintre noi și să nu așteptăm un an de zile o vacanţă all-inclusive, să avem bucuria exceselor alimentare?
FRUMUSEŢEA unei femei este o sursă de inspiraţie pentru bărbatul de lângă ea, dar aceasta nu se rezumă numai la ceea ce este afișat la exterior, ci frumuseţea înseamnă modul în care se inspiră și se expiră SĂNĂTATE. BOGĂŢIA DE PRIM RANG ESTE SĂNĂTATEA, aceasta nu are corespondent în greutate, în branduri, în trenduri. Sănătatea nu are modă, iar stilul de viaţă echilibrat are aplicabilitate, nu tendinţe. Maturitatea profesională vine la pachet cu perioada în care „culegem” roadele sănătăţii, când dorim să facem orice pentru a putea șterge urma dezechilibrelor de orice fel, când dorim să oferim oricât pentru a aduce o armonie minte-trup-suflet. Dar timpul este singura resursă irecuperabilă și îndepărtarea de sine se realizează pas cu pas, în timp… dar se corectează acum, aici.
Aveţi curajul să priviţi în farfuria dumneavoastră, să vizualizaţi simptomatologia ce apare în legătură directă cu anumite alimente, să vă asumaţi perioadele de derapaj alimentar, să vă bucuraţi, să trăiţi cu un zâmbet în suflet și pe buze.
Atitudinea pozitivă vă repoziţionează în relaţia cu alimentele, vă ajută să înţelegeţi rolul terapeutic al fiecărui aliment, să evitaţi ceea ce nu vi se potrivește, să folosiţi mâncarea cu rolul de a vă hrăni organismul. Adesea, meniul zilnic este structurat cu rolul de a compensa anumite emoţii pozitive sau negative, de a acţiona precum o anestezie locală a acestor stări, dar niciun aliment, indiferent cât este de bio, nu ascunde în lista de ingrediente SOLUŢIA, IUBIREA, BUCURIA. Toate acestea decurg din frumuseţea în care alegem să trăim.
Nu este normal să ne trezim obosiţi, să avem memoria de lungă sau scurtă durată afectată, să avem un deficit de atenţie în anumite contexte, să mâncăm în viteză cu gândul la următoarea întâlnire. Această „normalitate” în care alegem să trăim este, de fapt, o îndepărtare de la normalitate, o îndepărtare de la ceea ce ne reprezintă și astfel devenim un om modern… un om complicat.
Ce ne place să mâncăm? Ce i se potrivește unui om modern… ce dă bine și ce este în pas cu moda? Dar ce ne place nouă, ce ne reprezintă pe noi ca profil alimentar, ce ne asigură nouă un nivel corect de saţietate și ce este personalizat, adaptat stilului nostru de viaţă… oare când poate fi accesat?
Trăim cu teama de a fi noi, trăim cu o furie și o frustrare în relaţia cu mâncarea, dar armonia din farfurie unde este? Urmăm diete restrictive să încăpem în costumul de schi și în rochia pentru gală, dar este greutatea un barometru al stării de sănătate?
Avem dureri de cap, disfuncţionalităţi ale tubului digestiv, dureri articulare, alergii, insuficienţă respiratorie, copiii noștri stau mai mult cu nasul în batistă și noi alergăm la farmacie să rezolvăm toate aceste probleme printr-o reţetă… dar nu este sănătatea expresia echilibrului alimentar?
Aceasta este normalitatea în care ne dorim să trăim? Monotonia alimentară este o normalitate? Copiii care mănâncă într-un mod inconștient accesând diferite tablete, telefoane reprezintă echilibrul în alimentaţie? Bolul gol, dar mâncat inconștient este imaginea unui copil mâncăcios sau a unui adult complexat, care ar face orice numai să mănânce copilul ceva? Astfel alimentăm manipularea, știrbirea personalităţii, dezinteresul faţă de mâncare, îndeplinirea unor sarcini fără implicarea propriei voinţe… noi și numai noi suntem cei care greșesc, cei care nu își asumă trăirea, simţirea, ci funcţionarea.
Mă gândeam acum la perioada de post, care este percepută adesea ca o pedeapsă adusă trupului, cu scopul de a corecta greșelile de peste an, de a alimenta sentimentul de vinovăţie, de autodistrugere, de frustrare. Indiferent de perioada la care ne raportăm atunci când dorim să ţinem post (1 zi – 3 zile – 5 zile sau posturile mari de peste an), importante sunt motivaţia, atitudinea, obiectivul, claritatea cu care privim perioada la care ne raportăm.
Postul cu covrigi, cartofi prăjiţi și băuturi îndulcite, aparent având rol de vitaminizare, poate genera stări de devitalizare, oboseală, nervozitate, se poate modifica greutatea și astfel postul nu mai este privit ca având un rol terapeutic, ci este un factor de stres, o limitare, o perioadă de înfometare… drum lung până la realitatea în care ar trebui să trăim.
Varietatea, cumpătarea și echilibrul sunt principiile simple, dar de bază ale nutriţiei, ale simplităţii, ale respectului faţă de propria persoană.
Bucurie în farfurie și admiraţie faţă de orice persoană care a învăţat să iubească, să trăiască în pace, în preţuire de sine, în adevăratele valori ale vieţii.