Francul elvețian a atins un maxim al ultimilor 11 ani față de dolarul american, consolidându-și statutul de activ refugiu într-un context marcat de incertitudini geopolitice și macroeconomice.
Evoluția monedei elvețiene pune însă presiune pe politica monetară a Băncii Naționale a Elveției (SNB), într-un moment în care economia se află la limita deflației.
De la începutul anului 2026, francul s-a apreciat cu aproximativ 3,5% față de dolar, după un avans de 12,7% în 2025. Marți, moneda elvețiană a atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, menținându-se aproape de acest prag și în sesiunea următoare, în pofida unor corecții ușoare.
Aprecierea este alimentată de cererea crescută pentru active de refugiu, pe fondul politicii comerciale imprevizibile a Statelor Unite, al semnelor de întrebare privind independența Rezervei Federale și al riscurilor geopolitice sporite la nivel global.
„Ori de câte ori crește incertitudinea la nivel mondial, francul elvețian se apreciază, iar acest lucru complică politica monetară a Băncii Naționale a Elveției”, a declarat Martin Schlegel, președintele SNB, pentru CNBC, în marja Forumului Economic Mondial de la Davos.
Elveția se confruntă cu o creștere foarte lentă a prețurilor, rata inflației situându-se la doar 0,1%, în timp ce rata-cheie de politică monetară este de 0%. În acest context, un franc puternic amplifică presiunile deflaționiste și afectează competitivitatea exportatorilor, într-o economie puternic orientată către piețele externe.
Potrivit lui Giuliano Bianchi, cofondator al Quantitas Institute, cererea pentru principalele exporturi elvețiene – precum produsele farmaceutice, echipamentele de precizie și serviciile cu valoare adăugată ridicată – este relativ inelastică la preț, ceea ce limitează mecanismele naturale de corecție ale cursului de schimb.
„Un franc puternic reduce inflația importată și comprimă marjele exportatorilor, afectând salariile și investițiile, într-un moment în care inflația este deja foarte scăzută”, a explicat Bianchi.
Spațiul de manevră al SNB este limitat. Revenirea la dobânzi negative – abandonate în 2022 după șapte ani – rămâne o opțiune sensibilă din punct de vedere politic și economic, deși conducerea băncii centrale nu o exclude. În același timp, intervențiile pe piața valutară prin vânzarea francului riscă să atragă tensiuni comerciale, în special cu Statele Unite, care au plasat recent Elveția pe o listă de monitorizare privind practicile valutare.
În pofida acestor constrângeri, SNB susține că este pregătită să acționeze pentru a-și îndeplini mandatul. „Suntem gata să intervenim pe piața valutară, dacă va fi necesar”, a declarat Schlegel.
Pe termen mediu și lung, analiștii estimează că francul elvețian va rămâne o monedă puternică, susținută de statutul Elveției de refugiu sigur, de prețurile ridicate ale aurului și de excedentul persistent de cont curent.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.