Streetwear în galben, alb, negru, verde olive și camel, urmat de pasteluri, funde supradimensionate și tul. Pe 3 octombrie, copiii MP Kids Academy au prezentat la Paris City Fashion Week două colecții pentru sezonul primăvară/vară 2027, semnate de brandurile românești Blacklemonlips și Mon Bebe.

Două colecții cu stiluri distincte și aceeași plăcere de a aduce designul românesc pe un catwalk internațional. Pentru MP Kids Academy, apariția la Paris a pus în dialog atitudinea urbană Blacklemonlips și eleganța delicată Mon Bebe, într-o succesiune care a făcut din contrast punctul de interes al prezentării.

Blacklemonlips și un exercițiu de reinterpretare

Blacklemonlips a pornit de la o piesă recognoscibilă, body-ul, și i-a transformat forma într-un motiv recurent al colecției. Conturul său reapare în imprimeuri, în desenul buzunarelor sau în detalii care păstrează referința chiar și atunci când piesa propriu-zisă lipsește. Un fir vizual care invită privirea să descopere aceeași idee în versiuni diferite.

Mon Bebe, un final în pastel

Finalul a schimbat registrul cromatic și silueta. Mon Bebe a adus rochii în nuanțe pastel, cu funde supradimensionate și tiul, mizând pe volum, delicatețe și detalii cu prezență.

Fundele dau proporție și personalitate ținutelor, iar tiulul adaugă mișcare. Sunt rochii care răspund fascinației copilăriei pentru ocaziile speciale și pentru plăcerea de a alege, uneori, cea mai spectaculoasă piesă din garderobă.

Prezentate împreună, cele două colecții au conturat o imagine a modei pentru copii care lasă loc mai multor expresii personale: urbană, grafică, elegantă sau jucăușă. La Paris City Fashion Week, MP Kids Academy a adus pe catwalk aceste diferențe, alături de două semnături românești cu identități bine definite: Blacklemonlips și Mon Bebe.

The post MP Kids Academy, la Săptămâna Modei de la Paris appeared first on Forbes Romania.

Vodafone România lansează proiectul GEN10 prin care își propune să descopere și să susțină următoarea Generație de 10 a României, cu ajutorul campionilor Nadia Comăneci și Ciprian Marica.

“Tehnologia a devenit parte integrantă din viața fiecărei familii, oferind acces la educație și informație, dar aducând și provocări precum sedentarismul, dependența și izolarea. În cei 29 de ani de când Vodafone este prezent în România, am fost implicați constant în viața românilor, iar acum, împreună cu doi mari campioni, ne asumăm responsabilitatea de a oferi copiilor toate șansele pentru a-și descoperi potențialul. Astăzi, prea multe visuri se opresc înainte să înceapă, nu din lipsă de potențial, ci din lipsă de sprijin. Prin GEN10, vrem să schimbăm acest lucru: să căutăm talentul oriunde s-ar afla și să nu lăsăm niciun copil în urmă. Pentru că următorii campioni ai României pot veni de oriunde, dacă noi le oferim șansa să ajungă departe”, a declarat Nedim Baytorun, CEO Vodafone România.

Platforma GEN10 a fost lansată ca răspuns la concluziile unui studiu D&D Research privind principalele temeri și preocupări ale părinților legate de viitorul copiilor. Potrivit acestuia, 81% dintre respondenți consideră că marile companii private din România ar trebui să dezvolte programe de sprijin pentru talentele și potențialul copiilor. În opinia părinților, aceste companii dispun atât de resursele financiare și umane, cât și de capacitatea de a mobiliza specialiști și autorități pentru a genera schimbări notabile.

Vodafone a creat platforma GEN10, prin intermediul căreia părinții din România ai căror copii au talent la gimnastică sau fotbal îi pot înscrie în competiția pentru obținerea uneia dintre bursele oferite de companie.

Timp de un an, copiii selectați vor beneficia de mentoratul a doi dintre cei mai mari campioni români: Nadia Comăneci, pentru gimnastică, și Ciprian Marica, pentru fotbal. Cele două personalități emblematice ale sportului românesc, împreună cu echipele lor din întreaga țară, le vor oferi tinerelor talente îndrumare directă și lecții desprinse din propriul parcurs către performanță. Astfel, Vodafone oferă posibilitatea ca talentul copiilor să nu fie irosit din lipsa unei șanse și își asumă misiunea de a căuta, a crește și a sprijini GEN10, următoarea generație de 10 a României.

“Copiii nu își doresc să fie o a doua Nadia, ci să fie ei înșiși. O investiție în copilul tău nu înseamnă neapărat sport de performanță, ci sănătate și valori care rămân cu el toată viața. Mulți vor să investească abia după momentul în care cineva a ajuns undeva, dar ca să ajungă acolo, este nevoie de acei 5-6 ani în care un copil crește în valoare, atât ca sportiv, cât și ca om. Investiția în copii este, de fapt, o investiție într-o generație sănătoasă”, a spus Nadia Comăneci.

“Am convingerea că viitorii campioni ai României există deja. Responsabilitatea noastră este să le oferim mediul, reperele și susținerea de care au nevoie pentru a transforma potențialul în rezultate. Sportul are puterea de a schimba destine, dar adevărata performanță apare atunci când un copil învață să creadă în el, să muncească pentru obiectivele lui și să nu renunțe la primul obstacol”, a adăugat Ciprian Marica.  

Înscrierile pe platforma GEN10  încep astăzi, 22 septembrie, și se vor derula până la finalul lunii octombrie. În această perioadă, părinții vor putea încărca videoclipuri în care copiii execută exercițiile recomandate de echipele Nadiei Comăneci și ale lui Ciprian Marica. Materialele video vor fi analizate de comisiile de evaluare, urmând ca, în luna noiembrie, 30 de finaliste la gimnastică și 33 de finaliști la fotbal să fie invitați la o etapă de selecție organizată la București. Aceasta va lua forma unei competiții fizice, în urma căreia, sub îndrumarea directă a celor doi mentori, vor fi desemnați bursierii programului: 10 la gimnastică și 11 la fotbal.

The post Vodafone lansează GEN10 și caută următoarea generație de campioni a României alături de Nadia Comăneci și Ciprian Marica appeared first on Forbes Romania.

La doar 11 ani, Albert Oprea, cunoscut sub numele de Brickasso, transformă mii de piese LEGO în lucrări de artă impresionante prin răbdare și imaginație. Ceea ce pentru alți copii este joacă, pentru el a devenit un mod de exprimare și un drum construit, piesă cu piesă, către performanță. Fiecare lucrare spune o poveste. Dar, iată povestea lui…

„Sunt Albert Oprea, am 11 ani și sunt elev în Cluj-Napoca. Sub numele Brickasso, construiesc tablouri din mii de cărămizi LEGO, pe care le transform în lucrări de artă. Fiecare piesă începe cu o idee desenată de mână și prinde viață, piesă cu piesă, într-un proces care poate dura chiar și câteva luni. Am început la 3–4 ani, construind seturi LEGO. Până la 6 ani realizasem deja sute de seturi, din ce în ce mai complexe. Îmi plăcea să le construiesc după instrucțiuni, apoi să le desfac și să le refac fără ele. La un moment dat, când casa era plină de piese, ai mei mi-au spus că ar trebui să fac ceva cu ele. Așa am început să creez propriile lucrări, fără ghid, doar cu răbdare și imaginație.

Astăzi fiecare lucrare pe care o fac este unică. Unele depășesc 20.000 de piese și sute de ore de lucru. Arta mea are două perspective: de aproape descoperi o lume construită în detaliu, cu mini-scene și povești, iar de la distanță apare imaginea completă. „The White Horse” a fost prima mea lucrare semnată Brickasso și marchează începutul acestui drum. Au urmat „Afghan Girl”, realizată sub licență și prezentată la Românii au Talent, „Black Horse”, portretul lui David Beckham și cea mai mare lucrare de până acum, „The Ballerina”, de 230 cm × 140 cm.

Am devenit cunoscut prin conținutul pe care îl postez pe Instagram (@brickasso.official), dar și după apariția la Românii au Talent, unde am ajuns în semifinale. Lucrările mele au fost prezentate în publicații internaționale precum Geolino și Five în Germania, RD.nl în Olanda, dar și în presa locală. În paralel, am o viață normală de copil. Cânt la pian, joc baschet, înot și îmi place școala, unde am rezultate foarte bune. Pentru mine, LEGO nu este doar o jucărie. Este modul prin care îmi construiesc drumul. Îmi doresc să ajung în galerii internaționale și să inspir alți copii să creadă în pasiunile lor.

The post Albert Oprea (Brickasso): „LEGO este modul prin care îmi construiesc drumul“ appeared first on Forbes Romania.

La doar 15 ani, reușește o performanță rară: să îmbine sportul de înalt nivel cu excelența academică, devenind un exemplu autentic pentru generația sa.  Se numește David Bușu și este elev la Liceul Bilingv Olga Gudynn și legitimat la C.S.S. 6. Tot el este component al lotului național de kaiac juniori încă din 2023, fiind cel mai tânăr sportiv din echipă.

„Pentru mine, kaiacul a devenit mai mult decât un sport – este locul în care am învățat ce înseamnă disciplina, răbdarea și dorința de a fi mai bun în fiecare zi. Am început la 11 ani, iar fiecare competiție m-a motivat să îmi depășesc limitele. Așa au început să apară și rezultatele. Printre cele mai importante se numără titlurile de campion național la K1 1000 m și 500 m, medalia de aur la Cupa României la K1 500 m și 1000 m, dar și participarea la Campionatul European, unde am reprezentat România la doar 14 ani. Există un moment definitoriu: calificarea în finala A, la Olympic Hopes, în proba de K2 500 m, unde am concurat alături de sportivi mai experimentați. De asemenea, la 15 ani, am fost foarte aproape de podium la seniori, concurând cu sportivi de peste 20 de ani. Aceasta a fost o experiență care m-a motivat și mai mult. De curând am devenit triplu campion național: la 500 m simplu, 1000 m simplu și 3000 m simplu. Școala este și ea un teren al performanței. Îmi doresc să excelez și la învățătură. Sunt șef de promoție și am obținut medalii de aur la olimpiade internaționale de matematică, precum ISTEM și NEO Science. Știu că drumul este lung, dar sunt pregătit să muncesc în continuare pentru visul meu: să reprezint România la cele mai importante competiții internaționale și să ajung cât mai sus.”

The post David Bușu: Sportul și școala, la cotele performanței appeared first on Forbes Romania.

O poveste despre talent, pasiune și curaj, spusă chiar de Anastasia Zmău, o tânără artistă de doar 12 ani, pentru care muzica nu este doar un hobby, ci un mod de a trăi, de a simți și de a visa.

„M-am născut pe 30 aprilie, de Ziua Internațională a Jazzului. Sunt sigură că nu e o coincidență – simt că nu eu am ales muzica, ci ea m-a ales pe mine. Cânt de mică, iar la 4 ani am început lecțiile de canto și am intrat în corul Sunetul Muzicii. Eram fascinată de scenă, de costume și de lumini. Atunci am descoperit și pianul, dar cel mai mult mă inspira tata, Laurențiu Zmău, baterist și percuționist. Pentru mine era un supererou pe scenă, așa că la 8 ani am început să studiez bateria cu el. Nu a fost ușor, dar mi-a plăcut atât de mult încât nu m-am mai oprit.

Am intrat la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, la percuție, iar asta a fost unul dintre cele mai fericite momente din viața mea. Muzica este super-puterea mea – mă ajută să spun tot ce simt și mă face să mă simt liberă. Iubesc și teatrul, iar de 2 ani sunt elevă la School of Musical, în cadrul Operei Comice pentru Copii. Am jucat în mai multe spectacole și de fiecare dată simt că acolo este locul meu.

Un pas important pentru mine este că fac parte din Romanian Youth Jazz Orchestra, unde cânt alături de copii din toată țara. Am avut ocazia să urc pe scena Sălii Radio alături de Big Bandul Radio România și pe scena Sălii Palatului, alături de artiști precum Connect-R și Lidia Buble. Am cântat și la Gala Zetta, o experiență deosebită.

Mă inspiră artiști precum Lady Gaga și Katty Perry pentru că sunt personaje iconice ale muzicii pop, cu show-uri spectaculoase. Dar, dincolo de admirația mea pentru ei, vreau să rămân eu, în stilul meu.

În timpul liber îmi place să călătoresc, să pictez și, bineînțeles… să cânt. Iubesc natura, culoarea verde și cățeii, mai ales corgi. Copiilor le spun să nu le fie frică să viseze. Chiar dacă pare imposibil, să încerce.  Dacă iubesc cu adevărat ceea ce fac, vor găsi mereu o cale să transforme visurile în realitate.”

The post Anastasia Zmău: „Drumul unei tinere artiste către scenă” appeared first on Forbes Romania.

La doar 15 ani, Alex Urzică pășește cu succes pe urmele tatălui său, marele campion Marius Urzică.  Crescut în sala de gimnastică, printre medalii, visuri și sacrificii, Alex nu vede în această moștenire o povară, ci un punct de plecare. Cu ambiție, disciplină și o maturitate surprinzătoare, tânărul gimnast își construiește propriul drum spre performanță, în care visul suprem este aurul olimpic.

Alex Urzică este un băiat pentru care performanța nu este doar un obiectiv, ci un mod de viață. Cu o maturitate surprinzătoare pentru vârsta lui, își urmează visul cu seriozitate și pasiune. L-am întâlnit în sala de gimnastică, acolo unde își petrece cea mai mare parte din timp, iar discuția noastră a dezvăluit nu doar un sportiv în devenire, ci și un tânăr care știe exact ce își dorește de la viitor.

Alex, îți amintești primul moment în care ai intrat într-o sală de gimnastică? Ce ai simțit atunci?

Primul meu gând atunci când am pășit în sala de gimnastică a fost unul de fascinație. Vedeam în jurul meu tot felul de aparate, fiecare în culori diferite, iar acest lucru mi-a transmis o emoție foarte puternică. A fost momentul în care am simțit că acolo este locul meu.

Ai crescut practic printre medaliile și trofeele tatălui tău. Cum te-au influențat ele și ce ai visat când le priveai?

De mic, tata mi-a arătat medaliile și cupele sale. La început nu înțelegeam cu adevărat importanța lor, dar pe măsură ce am crescut am realizat câtă muncă stă în spatele acelor rezultate. De fiecare dată când le privesc, mă văd pe mine pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cu medalia de aur la gât. Ești fiul unui campion olimpic. Simți că acest lucru este o presiune sau mai degrabă o motivație pentru tine? Când eram mai mic, simțeam acest lucru ca pe o presiune. Acum, însă, îl văd ca pe o motivație în plus. Mă împinge să demonstrez că și eu pot ajunge acolo.

Spui că vrei să devii următorul campion olimpic la gimnastică. Cum arată, pentru tine, acest vis?

Visul a început din primele mele momente în sala de gimnastică. De fiecare dată când văd fotografia tatălui meu de la Sydney, mă pun în locul lui și mă gândesc la bucuria pe care aș simți-o dacă aș obține același rezultat.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta, între școală și antrenamentele de gimnastică?

Programul meu este destul de încărcat. Dimineața merg la școală până în jurul orei 14:00, iar apoi merg direct la antrenamente, unde stau aproximativ 3-4 ore. În unele zile includ și sesiuni de recuperare, pentru a trata durerile apărute în urma efortului.

Dedici multe ore pe zi antrenamentului. Care este cea mai grea parte din drumul spre performanță?

Cele mai dificile sunt zilele în care lucrurile nu ies așa cum îmi doresc. Atunci când nu reușesc elementele, starea mea se schimbă, dar învăț să fiu puternic și să merg mai departe, indiferent de obstacole.

Aparatul tău preferat este calul cu mânere, exact proba la care tatăl tău a devenit celebru. Ce îți place cel mai mult la acest aparat?

Este un aparat de finețe, care cere mult control și precizie. Spre deosebire de alte aparate, nu se bazează pe forță explozivă, ci pe eleganță și tehnică.

Care a fost până acum competiția care ți-a rămas cel mai mult în suflet și de ce?

Competiția care mi-a rămas cel mai mult în suflet este prima mea Balcaniadă. Eram foarte mic și nu știam exact la ce să mă aștept, iar momentul în care am câștigat medalia de aur mi-a oferit o satisfacție uriașă.

Spui că succesul înseamnă 95% muncă și 5% talent.  Ce te ajută să rămâi motivat în fiecare zi?

Visul meu de a deveni campion olimpic este cea mai mare sursă de motivație. Este ceea ce mă împinge zi de zi să-mi depășesc limitele.

Ce sacrificii trebuie să facă un copil care vrea să ajungă campion la gimnastică?

Unul dintre cele mai mari sacrificii este renunțarea la timpul liber. Nu prea există timp pentru joacă sau pentru ieșiri cu prietenii. Este nevoie de multă disciplină și dedicare.

Cum este relația cu tatăl tău atunci când sunteți în sala de antrenament? Este mai mult antrenor sau mai mult tată?

În sală nu îl văd ca pe un antrenor, ci tot ca pe tatăl meu. Cred că acest lucru ne ajută să avem o comunicare mai bună. Desigur, sunt momente în care este mai exigent, dar pentru mine rămâne, înainte de toate, tată.

Dacă ai putea transmite un mesaj copiilor care visează să devină sportivi de performanță, care ar fi acela?

Le-aș spune să nu renunțe niciodată la visul lor. Chiar dacă apar momente dificile, trebuie să rămână ambițioși și să fie dedicați 100% scopului lor.

Palmares

Campionate Naționale (din 2022 până în prezent)

• Campion național la individual compus

• + 6 medalii de aur la fiecare ediție

America 2025 –
Cupa Kazuki Makamori

• 5 medalii de aur

• 1 medalie de argint

Germania 2024 – ZAG Cup

• 1 medalie de aur

• 1 medalie de argint

• 1 medalie de bronz

Balcaniadă 2025

• 2 medalii de aur

• 2 medalii de argint

• 2 medalii de bronz

The post Alex Urzică: „Performanța nu este ușoară, dar merită sacrificiul˝ appeared first on Forbes Romania.

Totul a început în curtea școlii. Curiozitatea s-a transformat rapid în pasiune, iar pasiunea în performanță. Astăzi, Adrian Vilău este unul dintre cei mai buni jucători de kendama din Europa, cu titlul de Campion European și podiumuri la competiții mondiale. O discuție cu el ne va arăta cum un joc aparent simplu poate deveni drumul spre disciplină, încredere și visuri îndrăznețe, dar și ce înseamnă să  ajungi la performanță făcând ceea ce iubești.

Adrian, îți amintești momentul în care ai ținut pentru prima dată o kendama în mână? Ce te-a fascinat la acest obiect?

Prima dată când am ținut o kendama în mână a fost la începutul anului 2017, când am văzut-o la un coleg de la școală și l-am rugat să mă lase să încerc și eu. Am fost fascinat de câte lucruri poți face cu ea. Există posibilități infinite și îmi place să mă distrez căutându-le.

Pentru copiii care văd pentru prima dată o kendama, cum ai explica ce este și de ce poate deveni atât de captivantă?

Pentru cei care văd kendama prima dată, aș încerca să le arăt cât de multe posibilități există în a te juca cu ea și, cu cât încerci mai mult, cu atât e mai distractiv.

Spuneai că totul a început în curtea școlii. Cât de important crezi că este jocul pentru a descoperi pasiuni care pot deveni, în timp, performanță?

Cred că primul pas către performanță este să te distrezi și să îți placă ceea ce faci. Eu, de fiecare dată când concurez, mă distrez și sunt foarte fericit că sunt acolo și pot face ce îmi place. Mi se pare foarte important să găsești bucurie în ceea ce faci.

Au existat momente în care ai vrut să renunți sau ai simțit că nu progresezi? Cum ai trecut peste acele perioade?

Bineînțeles, au fost perioade în care am stagnat și în care nu am simțit că progresez și nu am mai vrut să pun mâna pe kendama, dar am continuat să ies cu prietenii, să învăț lucruri noi și să continui să mă distrez, iar asta a contat foarte mult.

Cât timp petreci antrenându-te? Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru un jucător de kendama de top?

Dacă am o competiție care se apropie, încerc să mă antrenez cât de mult pot, dar totodată fără să simt că e prea mult, încât să nu mai simt bucuria de a mă juca. De obicei, într-o zi normală mă joc totuși 4-5-6 ore, dar am kendama la mine constant.

În 2024 ai câștigat Campionatul European. Ce a însemnat acel moment pentru tine?  Ți-a schimbat perspectiva asupra performanței?

Pentru mine înseamnă foarte mult să fiu Campion European și, din acel moment, am știut că îmi doresc să ajung și mai departe și să fiu Campion Mondial. Asta poate fi o schimbare a perspectivei. Nu-i așa?

Cum a fost experiența de la  World Cup și ce ai simțit acolo, printre cei mai buni jucători din lume?

Probabil realizările de care sunt cel mai mândru, pe lângă titlul de campion european din 2024, sunt podiumurile la ambele campionate mondiale, reprezentând toată comunitatea din România și din Europa. Am fost foarte aproape să câștig, dar știu că mai am de exersat și în 2026 voi merge pregătit să câștig titlul de Campion Mondial.

Kendama pare un joc, dar în spatele performanței există multă disciplină. Ce calități trebuie să ai ca să devii foarte bun la kendama?

Pentru mine, kendama nu mai este un joc de mult, a devenit un stil de viață și face parte din rutina mea zilnică. Nu există o zi în care să nu am kendama în mână. Nu cred că cineva are nevoie de anumite calități pentru a deveni bun la kendama. Cel mai important lucru este să îți placă ceea ce faci, ca în orice sport, și automat, vei progresa.

Mulți copii sunt atrași de kendama pentru distracție. Crezi că oricine poate ajunge la nivel de performanță dacă exersează suficient?

Bineînțeles, cu cât exersezi mai mult, cu atât te vei diferenția de alții și vei ajunge din ce în ce mai bun.

Care este cel mai dificil trick pe care l-ai învățat și cât timp ți-a luat până să-l stăpânești?

Pentru mine, cel mai greu nu mi-a fost niciodată să perfecționez un trick, ci să îmi perfecționez stilul de joc. Vreau ca oamenii care se uită la mine să simtă bucuria pe care o simt eu când mă joc și când văd un videoclip cu mine sau când mă văd în viața reală să zică: „Ce tare, vreau și eu să mă joc acum!”. Asta mi se pare cel mai important și ce aș vrea eu să reușesc cu kendama.

Dacă ai da un singur sfat copiilor care își doresc să înceapă kendama, care ar fi acela?

Durează timp să ajungi unde vrei să ajungi, dar cel mai mult contează drumul către destinația finală. Niciodată să nu te compari cu alții.

Privind spre viitor, care este visul tău în acest sport și cum ai vrea să influențezi noua generație de jucători?

Visul meu este să devin primul european care câștigă Campionatul Mondial de Kendama (KWC) și să împărtășesc din bucuria pe care o simt când mă joc și când le arăt oamenilor kendama.

The post De la joacă la performanță.  Povestea unui campion european de kendama appeared first on Forbes Romania.

Există copii care nu fac sport pentru că nu au fost în contact cu el și există copii care evită sportul pentru că sunt convinși că nu au aptitudini. Diferența este importantă.
În al doilea caz, nu mai vorbim doar despre lipsă de mișcare, ci despre o convingere care devine foarte puternică. Cum se pot schimba lucrurile pentru copiii de acest fel, ce poate face familia, iată întrebări la care încercăm să răspundem împreună.

articol de Bogdan Bratosin, triplu campion național la volei, fondatorul clubului Unite Volei, doctor în biotehnologii

Sedentarismul nu apare brusc. Se instalează în timp, prin alegeri mici, repetate zilnic. Mai puțină mișcare, mai mult timp petrecut în fața ecranelor, tot mai mult confort. În paralel, lipsesc experiențele în care copilul să simtă că poate, că reușește, că progresează. Fără aceste repere, începe să se definească atitudinea de evitare.

În acest punct, intervenția nu mai ține de explicații sau de reguli impuse. Ține de context și de modul în care copilul este expus la mișcare.

Ce se întâmplă în mintea copilului sedentar

Un copil care petrece mult timp la calculator nu face asta doar din obișnuință. Acolo găsește control, predictibilitate și recompensă rapidă. Nu este pus în situații în care poate greși în fața altora și nu trebuie să gestioneze reacții reale. În schimb, activitatea sportivă vine cu expunere. Copilul este văzut, comparat, evaluat. Pentru cineva care nu are experiențe pozitive în acest sens, disconfortul este suficient cât să evite complet situația.

Stima de sine este fragilă. Nu există dovezi interne care să susțină ideea că poate reuși. În lipsa acestor dovezi, copilul preferă să nu încerce. Este mai simplu să respingă sportul decât să riște o confirmare negativă. Relația cu efortul este și ea diferită. Oboseala apare repede și este percepută ca un semnal de oprire. Nu există obișnuința de a continua. Fără această expunere repetată, orice formă de mișcare pare dificilă.

Unde greșesc frecvent părinții

Mulți părinți încearcă să rezolve problema direct. Insistă, compară, argumentează. Copilul simte presiune și reacționează prin refuz. O altă greșeală este alegerea unui cadru nepotrivit. Un copil nesigur ajunge într-un grup unde ritmul este ridicat și cerințele sunt clare. Diferențele devin evidente imediat. În loc să se adapteze, copilul se retrage.

Lipsa răbdării se instaleză rapid. Dacă progresul nu este vizibil în câteva săptămâni, apare concluzia că „nu este pentru el”. În realitate, copilul nu a trecut încă de faza de acomodare. Inconsecvența întărește problema. Dacă regulile se schimbă și efortul nu este susținut în timp, copilul învață că poate evita fără consecințe.

Cum începe schimbarea

Nu începe cu performanță și nici cu tehnică. Începe cu mișcare simplă.

Primele experiențe trebuie să fie lipsite de presiune. Fără corecții constante, fără comparații. Copilul are nevoie să se miște fără să fie evaluat. Apoi apar primele reușite. Mici, dar importante. O mișcare care iese mai bine, o activitate dusă până la capăt, o interacțiune pozitivă cu alți copii. Aceste momente construiesc încredere. Schimbarea nu vine din explicații, ci din acumularea acestor experiențe.

Importanța mediului

Mediul în care este introdus copilul face diferența. Un cadru rigid, orientat exclusiv pe performanță, va accentua nesiguranța. În schimb, un mediu în care copilul este acceptat la nivelul lui actual creează spațiu pentru progres.

La grupele mici din cadrul Clubului  Unite Volley, pentru copii între 7 și 12 ani, accentul este pus pe plăcerea de a învăța volei. Copiii descoperă jocul împreună, într-un context relaxat, în care relațiile dintre ei contează la fel de mult ca exercițiile. Prietenia și bucuria de a fi pe teren sunt primele obiective, nu performanța imediată.

Pe măsură ce cresc, abordarea se schimbă. La grupele mai mari, copiii încep să înțeleagă mai clar ce înseamnă jocul de echipă. Apar noțiuni de strategie, responsabilitate și rol în teren. Învață să colaboreze, să comunice și să își depășească limitele. Progresul nu mai este doar individual, ci și colectiv.

Acest tip de progres gradual face diferența pentru copiii începători. Nu sunt aruncați direct într-un sistem care îi respinge, ci integrați într-un proces.

Rolul ecranului în tot acest proces

Ecranul nu poate fi eliminat complet și nici nu este necesar. Problema apare când devine activitatea dominantă. Copilul se obișnuiește cu recompensă rapidă și control total. Orice activitate care nu oferă același tip de satisfacție devine mai puțin atractivă.

Soluția nu este interdicția bruscă. Este echilibrul clar. Timpul petrecut în fața ecranului trebuie corelat cu timpul petrecut în mișcare. Nu ca pedeapsă, ci ca regulă stabilă.

În timp, dacă experiențele din afara ecranului devin plăcute, nevoia de a sta constant online scade natural.

Vara, ideală pentru a schimba lucrurile

Vara oferă un avantaj important. Programul este mai flexibil, timpul liber este mai mult, iar accesul la activități în aer liber este mai facil. Copilul trebuie scos zilnic afară. Nu ca obligație rigidă, ci ca parte din rutină. Activitățile pot varia, dar prezența în afara casei trebuie să fie constantă. Plictiseala nu trebuie eliminată complet. În lipsa stimulării digitale continue, copilul începe să caute alternative. Mișcarea apare natural în acest context. Grupul de joacă are un rol important. Interacțiunea cu alți copii stimulează implicarea mai eficient decât orice intervenție a adultului.

Construirea unei rutine reale

Motivația fluctuează. Rutina rămâne. Stabilirea unor zile și ore fixe pentru activitate creează predictibilitate. La început apare rezistența. Este normal. Cu timpul, corpul și mintea se adaptează. Activitatea devine parte din program, nu o alegere ocazională. În acest punct apare consistența, iar progresul devine vizibil.

Beneficiile sportului

Sportul nu acționează doar asupra corpului. Creează contexte în care copilul învață lucruri esențiale. Învață să gestioneze eșecul fără să se retragă. Învață că progresul vine din repetiție și că rezultatele nu apar imediat. Învață să rămână implicat chiar și atunci când nu are chef.

Stima de sine începe să se bazeze pe experiențe reale. Nu pe validare externă, ci pe ceea ce copilul a reușit să facă. Adaptabilitatea, creativitatea și capacitatea de a lucra cu ceilalți se dezvoltă în mod natural, abilități care nu sunt „predate“, ci trăite.

Sporturi de vacanță accesibile în aer liber

4–6 ani – Mișcare liberă, fără structură planificată

• alergare și jocuri simple cu mingea • bicicletă fără pedale/roți ajutătoare

• joacă în parc (cățărat, sărit, echilibru) • înot pentru acomodare cu apa

 7–10 ani – Explorare și diversitate

• înot • ciclism • fotbal recreativ • tenis de câmp/tenis de masă

• volei introductiv •
beach volley în formă simplificată, accent pe joc

11–14 ani – Structură și apartenență

• volei • baschet • handbal • beach volley • atletism • arte marțiale

• antrenamente funcționale ușoare în aer liber

+15 ani – Autonomie și alegere conștientă

• sporturi de echipă organizate • fitness în aer liber • alergare • ciclism • înot

• beach volley, inclusiv la nivel recreativ sau competițional

În cadrul clubului de volei pe care îl coordonez, perioada verii schimbă dinamica antrenamentelor. Sesiunile din sală se mută în aer liber, pe nisip. Trecerea aceasta face jocul mai accesibil și mai atractiv pentru copii. Suprafața este mai prietenoasă, ritmul este diferit, iar atmosfera este mai relaxată. Voleiul devine mai distractiv și mai apropiat de joc. Pentru copiii începători, și nu numai, acest context este mai interactiv și mai ușor de susținut.

The post Sportul, o alegere, nu o obligație appeared first on Forbes Romania.

Pentru Bianca Păduraru, educația nu înseamnă doar rezultate, ci oameni echilibrați, siguri pe ei. MP Kids Academy a pornit ca un proiect, dar a devenit rapid o misiune: aceea de a crea un spațiu în care copiii sunt încurajați să se descopere. Foto: Matei Buță

Bianca, ce te-a determinat să construiești MP Kids Academy? Când ai simțit că devine
o misiune pentru tine?

Am deschis MP Kids Academy în 2020, într-o perioadă în care copiii aveau mare nevoie de interacțiune reală și de spații în care să fie văzuți și încurajați. Veneam deja din acest domeniu, lucrasem ani la rând cu copiii, iar încurajarea părinților m-a ajutat să fac acest pas. Nu a fost doar o decizie profesională, ci una personală. Am înțeles că este mai mult decât un proiect în momentele dificile, când ar fi fost mai simplu să renunț. Dar nu am renunțat. Atunci mi-a devenit clar că este ceea ce îmi doresc cu adevărat să fac.

Ce abilități sunt importante pentru copiii de astăzi?

Am văzut mulți copii crescând și descoperindu-se. Unii au ajuns să performeze, alții au devenit tineri echilibrați și încrezători, iar acesta era, de fapt, scopul. Dincolo de orice abilitate, empatia va rămâne esențială. Încrederea nu se învață, se construiește. Copiii au nevoie să exploreze, să greșească și să-și descopere drumul. Un copil care are libertatea de a căuta devine un adult fără frustrări.

Cum arată un copil „pregătit pentru viață”?

Copilul pregătit pentru viață nu este cel care bifează rezultate, ci acela care știe să se regăsească în orice context. Lumea se schimbă constant, iar adaptabilitatea este mai importantă decât performanța. Un copil pregătit pentru viață este curios, deschis, are curajul să încerce și știe să se ridice atunci când lucrurile nu funcționează. Învață prin experiențe reale și își construiește, pas cu pas, încrederea în sine.

Unde vezi MP Kids Academy peste 10 ani?

Îmi doresc să devină un reper în zona activităților extrașcolare, un loc care setează standarde. Vreau să depășim granițele României și să ducem mai departe ceea ce am construit aici. Văd MP Kids Group la nivel internațional, dar păstrând ceea ce ne definește: grija reală pentru copii și pentru felul în care cresc.

Descoperiți mai jos o mică parte din elevele MP Kids Academy și gândurile lor.

Iris Mirică (stânga)

„Mergând la MP Kids Academy am descoperit cine sunt și cât de mult pot să visez. Am 6 ani, iar aici, cu ajutorul mentorilor, am învățat să am încredere în mine, să socializez și să leg prietenii frumoase. Îmi plac modellingul, dansul și actoria, iar prin ele am înțeles că totul devine mai ușor atunci când există pasiune și oameni care te susțin. Îmi doresc să devin, în fiecare zi, o variantă mai bună a mea.“

Daria Maria Racu (dreapta)

„De un an și jumătate fac parte dintr-un univers care m-a ajutat să cresc și să prind încredere în mine, pas cu pas. Am 7 ani și fiecare zi petrecută la Academie m-a învățat ceva nou despre mine. Am descoperit cât de frumos este să te exprimi liber și să ai curajul să fii tu însăți. Îmi place să defilez, să pozez, să dansez și să joc teatru, iar fiecare experiență mă ajută să mă bucur tot mai mult de ceea ce fac. Îmi doresc să încerc mereu lucruri noi, cu bucurie și curaj.“

Antonia Apreutese

„Am 9 ani și la MP Kids Academy am învățat să am mai multă încredere în mine și să mă exprim liber. Îmi place teatrul, să dansez, să particip la activități noi, atât sportive, de dezvoltare, cât și educative, iar alături de Bianca și echipa ei am învățat cât de important este să ai curaj să încerci, chiar și atunci când ai emoții. Îmi doresc să devin din ce în ce mai sigură pe mine, iar fiecare experiență mă ajută să fiu din ce în ce mai bună.“

Alesia Maria Barbu (stânga)

„Arta este modul prin care mă exprim cel mai bine și prin care am învățat să am încredere în mine. Am 10 ani și îmi place să descopăr în fiecare zi ceva nou despre ceea ce pot face. Canto este una dintre marile mele pasiuni, iar musicalul mă fascinează pentru că îmbină actoria, dansul și muzica într-un mod plin de emoție. Îmi doresc să evoluez frumos și să continui să merg pe drumul artei, făcând mereu ceea ce iubesc.“

Aylin Zlate (dreapta)

„Pentru mine totul a început ca o joacă la MP Kids Academy, iar astăzi a devenit locul în care mă simt ca acasă. Am 7 ani și am învățat aici să am mai multă încredere în mine și să cresc armonios. Am descoperit cât de important este să încerci, chiar și atunci când ai emoții. Îmi plac foarte mult modellingul, scena și lecțiile de actorie, pentru că îmi dau libertatea să fiu creativă. Îmi doresc să evoluez și să devin cea mai bună.“

Erin Constantin

„Scena este locul în care mă simt cel mai bine și unde pot fi cu adevărat eu. Am 9 ani și fiecare experiență trăită la Academie m-a ajutat să capăt mai multă încredere în mine. Îmi place să cânt, să dansez și să defilez, iar fiecare apariție este o provocare care mă face mai puternică. Am învățat că succesul începe atunci când alegi să încerci, chiar dacă îți este frică. Îmi doresc să ajung pe cele mai mari scene ale lumii și să transform fiecare vis în realitate. Nu aștept să cresc ca să-mi urmez visurile – le trăiesc deja.“

Daria Ion (stânga)

„Curajul de a încerca lucruri noi m-a ajutat să descopăr cine sunt și ce îmi place cu adevărat. Am 14 ani și fiecare experiență trăită până acum m-a învățat să am mai multă încredere în mine și să mă exprim liber. Sunt pasionată de televiziune și modelling, iar aceste domenii mi-au arătat cât de important este să îndrăznești, chiar și atunci când ai emoții. Îmi place să mă implic în activități noi și să învăț constant lucruri care mă ajută să evoluez.“

Yasmin Urzică (dreapta)

„Visurile nu sunt doar dorințe, ci lucruri pe care încep deja să le construiesc. Am 10 ani și am învățat să cred în mine cu fiecare pas pe care îl fac. Iubesc modellingul, actoria, muzica și gimnastica, pentru că prin ele pot să mă exprim și să fiu eu însămi. Am înțeles că adevăratul curaj înseamnă să încerci chiar și atunci când îți este teamă. Cel mai mare vis al meu este să devin cântăreață și să am propria mea trupă, iar fiecare zi mă apropie tot mai mult de acest obiectiv.“

The post Încrederea se construiește, nu se învață! appeared first on Forbes Romania.

A făcut karate, a învățat să înoate de mic, a jucat fotbal, apoi a intrat pe terenul de handbal alături de copii mai mari decât el. Astăzi, Andrei Dimitrie Ciocan își măsoară performanțele în probleme rezolvate, punctaje aproape perfecte și medalii câștigate la cele mai importante competiții de matematică și informatică.

Povestea lui Andrei Dimitrie Ciocan începe, surprinzător, nu într-o sală de clasă și nici în fața unei culegeri de matematică, ci într-o sală de sport. Avea doar trei ani și jumătate când a început să practice karate. Motivul? Unul care astăzi stârnește zâmbete în familie.

Andrei nu era tocmai cel mai mare admirator al grădiniței și găsea argumente pentru aproape orice fel de vreme. Dacă era soare, considera că este mult prea frumos afară pentru a nu merge în parc. Dacă ploua, evident, nu putea ajunge la grădiniță pe ploaie. Așa că mama lui a decis să-i găsească o activitate care să-i consume energia și să-i ofere un program.

Karatele au fost doar începutul.

De pe terenul de sport, la problemele de olimpiadă

La patru ani și jumătate, Andrei a învățat să înoate. La șase ani a început fotbalul și talentul său nu a trecut neobservat. A primit chiar o ofertă de la FCSB.

Doi ani mai târziu, a schimbat din nou direcția și a ales handbalul. Sub îndrumarea antrenoarei Aneta Barcan, Andrei a ajuns să joace frecvent alături de copii cu câțiva ani mai mari decât el.

Sportul făcea parte din viața lui. Patru antrenamente pe săptămână, meciuri în weekend, efort și disciplină. Numai că, în clasa a V-a, a venit momentul unei alegeri.

Antrenamentele intense de handbal începuseră să-și spună cuvântul. Îl dureau mâinile atât de tare, încât uneori îi era greu să mai scrie. În luna decembrie a acelui an, Andrei a decis să renunțe la sportul de performanță și să-și îndrepte energia spre școală și pregătirea pentru olimpiade.

Privind rezultatele care au urmat, alegerea avea să schimbe complet traseul său.

O problemă încurcată și o medalie de argint

În clasa a V-a, la matematică, Andrei a câștigat medalia de argint, cu primul punctaj de sub pragul medaliei de aur. Emoțiile și-au spus cuvântul la una dintre probleme: a inversat logica punctelor a) și b). O greșeală care l-a costat primul loc. Dar pentru Andrei acesta a fost doar începutul.

În clasa a VI-a a obținut 26,5 puncte dintr-un maximum de 28.

Un an mai târziu, în clasa a VII-a, performanțele sale au intrat într-o altă etapă. A obținut punctaj maxim la toate concursurile la care a participat, iar parcursul a culminat cu locul I la nivel național.

În clasa a VIII-a, rezultatele au trecut granițele țării: medalie de aur la Balcaniada de Matematică pentru Juniori.

Sunt rezultate în spatele cărora se află, evident, talent. Dar și capacitatea unui copil de a alege, de a se concentra și de a-și direcționa energia către domeniul în care simte că poate ajunge cel mai departe.

Andrei, alături de prof. Marius Perianu, coordonatorul Lotului Olimpic de Juniori la Matematică al României

Informatica, performanța făcută fără zgomot

În paralel cu matematica, Andrei a obținut rezultate remarcabile și la informatică. În fiecare dintre cei patru ani de gimnaziu a câștigat medalia de argint la etapa națională.

Poate și mai surprinzător este modul în care a abordat această disciplină. Fără un program sufocant și fără să transforme fiecare zi într-un maraton de pregătire. Potrivit familiei, Andrei a lucrat strict cât a considerat necesar, alocând informaticii cel mult șase ore pe săptămână.

Pare să aibă acel tip de inteligență care caută logica înaintea volumului și soluția înaintea repetiției nesfârșite.

Iar rezultatele arată că, cel puțin până acum, formula lui funcționează.

A putut alege orice liceu, dar a ales oamenii

Din toamnă, Andrei va fi elev în clasa a IX-a. Rezultatele obținute îi ofereau posibilitatea de a alege orice liceu bun din București, dar a ales Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”.

Motivul spune, poate, ceva important despre adolescentul din spatele medaliilor. Mulți dintre colegii săi de la cercul de informatică vor urma același liceu. Pentru Andrei, oamenii alături de care a învățat, a lucrat și a crescut au contat în alegerea următoarei etape.

La vârsta la care mulți adolescenți încă încearcă să afle ce le place, Andrei a trecut deja prin mai multe lumi. A cunoscut disciplina artelor marțiale, apa bazinului de înot, terenul de fotbal și intensitatea handbalului. Apoi a descoperit un alt tip de competiție: cea în care adversarul poate fi o problemă de matematică aparent imposibilă.

Și poate că anii de sport nu au rămas deloc în urmă. Poate că disciplina, rezistența și obișnuința de a intra într-o competiție pentru a da tot ce poți s-au mutat, pur și simplu, din sala de antrenament în sala de olimpiadă.

Pentru Andrei Dimitrie Ciocan, matematica pare să fi devenit un alt sport de performanță. Iar următoarea competiție abia începe.

The post Andrei Dimitrie Ciocan, adolescentul pentru care matematica a devenit sport de performanță appeared first on Forbes Romania.