A făcut karate, a învățat să înoate de mic, a jucat fotbal, apoi a intrat pe terenul de handbal alături de copii mai mari decât el. Astăzi, Andrei Dimitrie Ciocan își măsoară performanțele în probleme rezolvate, punctaje aproape perfecte și medalii câștigate la cele mai importante competiții de matematică și informatică.
Povestea lui Andrei Dimitrie Ciocan începe, surprinzător, nu într-o sală de clasă și nici în fața unei culegeri de matematică, ci într-o sală de sport. Avea doar trei ani și jumătate când a început să practice karate. Motivul? Unul care astăzi stârnește zâmbete în familie.
Andrei nu era tocmai cel mai mare admirator al grădiniței și găsea argumente pentru aproape orice fel de vreme. Dacă era soare, considera că este mult prea frumos afară pentru a nu merge în parc. Dacă ploua, evident, nu putea ajunge la grădiniță pe ploaie. Așa că mama lui a decis să-i găsească o activitate care să-i consume energia și să-i ofere un program.
Karatele au fost doar începutul.
De pe terenul de sport, la problemele de olimpiadă
La patru ani și jumătate, Andrei a învățat să înoate. La șase ani a început fotbalul și talentul său nu a trecut neobservat. A primit chiar o ofertă de la FCSB.
Doi ani mai târziu, a schimbat din nou direcția și a ales handbalul. Sub îndrumarea antrenoarei Aneta Barcan, Andrei a ajuns să joace frecvent alături de copii cu câțiva ani mai mari decât el.
Sportul făcea parte din viața lui. Patru antrenamente pe săptămână, meciuri în weekend, efort și disciplină. Numai că, în clasa a V-a, a venit momentul unei alegeri.
Antrenamentele intense de handbal începuseră să-și spună cuvântul. Îl dureau mâinile atât de tare, încât uneori îi era greu să mai scrie. În luna decembrie a acelui an, Andrei a decis să renunțe la sportul de performanță și să-și îndrepte energia spre școală și pregătirea pentru olimpiade.
Privind rezultatele care au urmat, alegerea avea să schimbe complet traseul său.
O problemă încurcată și o medalie de argint
În clasa a V-a, la matematică, Andrei a câștigat medalia de argint, cu primul punctaj de sub pragul medaliei de aur. Emoțiile și-au spus cuvântul la una dintre probleme: a inversat logica punctelor a) și b). O greșeală care l-a costat primul loc. Dar pentru Andrei acesta a fost doar începutul.
În clasa a VI-a a obținut 26,5 puncte dintr-un maximum de 28.
Un an mai târziu, în clasa a VII-a, performanțele sale au intrat într-o altă etapă. A obținut punctaj maxim la toate concursurile la care a participat, iar parcursul a culminat cu locul I la nivel național.
În clasa a VIII-a, rezultatele au trecut granițele țării: medalie de aur la Balcaniada de Matematică pentru Juniori.
Sunt rezultate în spatele cărora se află, evident, talent. Dar și capacitatea unui copil de a alege, de a se concentra și de a-și direcționa energia către domeniul în care simte că poate ajunge cel mai departe.
Andrei, alături de prof. Marius Perianu, coordonatorul Lotului Olimpic de Juniori la Matematică al României
Informatica, performanța făcută fără zgomot
În paralel cu matematica, Andrei a obținut rezultate remarcabile și la informatică. În fiecare dintre cei patru ani de gimnaziu a câștigat medalia de argint la etapa națională.
Poate și mai surprinzător este modul în care a abordat această disciplină. Fără un program sufocant și fără să transforme fiecare zi într-un maraton de pregătire. Potrivit familiei, Andrei a lucrat strict cât a considerat necesar, alocând informaticii cel mult șase ore pe săptămână.
Pare să aibă acel tip de inteligență care caută logica înaintea volumului și soluția înaintea repetiției nesfârșite.
Iar rezultatele arată că, cel puțin până acum, formula lui funcționează.
A putut alege orice liceu, dar a ales oamenii
Din toamnă, Andrei va fi elev în clasa a IX-a. Rezultatele obținute îi ofereau posibilitatea de a alege orice liceu bun din București, dar a ales Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”.
Motivul spune, poate, ceva important despre adolescentul din spatele medaliilor. Mulți dintre colegii săi de la cercul de informatică vor urma același liceu. Pentru Andrei, oamenii alături de care a învățat, a lucrat și a crescut au contat în alegerea următoarei etape.
La vârsta la care mulți adolescenți încă încearcă să afle ce le place, Andrei a trecut deja prin mai multe lumi. A cunoscut disciplina artelor marțiale, apa bazinului de înot, terenul de fotbal și intensitatea handbalului. Apoi a descoperit un alt tip de competiție: cea în care adversarul poate fi o problemă de matematică aparent imposibilă.
Și poate că anii de sport nu au rămas deloc în urmă. Poate că disciplina, rezistența și obișnuința de a intra într-o competiție pentru a da tot ce poți s-au mutat, pur și simplu, din sala de antrenament în sala de olimpiadă.
Pentru Andrei Dimitrie Ciocan, matematica pare să fi devenit un alt sport de performanță. Iar următoarea competiție abia începe.
