„În ultimii 17 ani, în România, convergența în termenii PIB pe locuitor (PPS) a cumulat 33 de puncte procentuale, de la 26% din media UE în anul 2000 la 59% din media UE în anul 2016, fiind a doua cea mai ridicată dintre fostele state comuniste după Lituania (plus 38 de puncte procentuale). Dar raportul dintre venitul național brut, care reprezintă valoarea adaugată obţinută de români în ţară şi străinătate, și PIB, care exprimă valoarea adăugată brută obţinută în ţară de români şi străini, a scăzut cu 1,8 puncte procentuale, de la 99,3% în anul 2000, la 97,5% în anul 2016”, a precizat Georgescu.
Evoluție similară cu cea a Lituaniei (minus 1,7 puncte procentuale) și a Poloniei (minus 2,6 puncte procentuale), dar mai slabă decât a Ungariei (plus 2,8 puncte procentuale).
Totuși, progresul consistent înregistrat pe linia volumului activității economice a fost caracterizat de un grad relativ modest de incluziune. Convergența reală s-a reflectat doar marginal în creșterea numărului de angajați și parțial în câștiguri de putere de cumpărare a acestora.
„Numărul salariaților a crescut, între anul 2000 și anul 2016, cu numai 2,2% (+100 de mii de persoane), de la 4,6 milioane de persoane la 4,7 milioane de persoane. Puterea de cumpărare a salariaților a sporit cu 20 de puncte procentuale, de la 22% în anul 2000 la 42% în anul 2016, față de cele peste 30 de puncte procentuale adiționale în termenii volumului de activitate, în condițiile în care o remunerarea forței de muncă a crescut de la 9% din media UE în anul 2000 la 22% din media UE în anul 2016 (+13 puncte procentuale), iar nivelul prețurilor evoluat de la 40% din media UE în anul 2000 la 52% din media UE în anul 2016 (+12 puncte procentuale)”, au detaliat Georgescu.
Evoluția puterii de cumpărare a salariaților, din perspectivă regională, a fost relativ similară.