Empatia, simpatia și compasiunea pot fi aplicate fiecare la diferite situații și oameni din viața noastră, în funcție de nevoile și gravitatea faptelor prin care ar putea trece. Toată lumea merită să aibă oportunitatea de a primi har și sprijin. Să ne simțim mai puțin singuri în dificultățile noastre ne poate ajuta să ne reamintim că suntem iubiți și că, indiferent de rezultat, vom fi bine.
Cea mai frumoasă definiție a empatiei am găsit-o la Alfred Adler. „Empatia înseamnă a vedea cu ochii altuia, a asculta cu urechile altuia și a simți cu inima celuilalt.” Empatia este sentimentul nostru de conștientizare față de emoțiile altor oameni și o încercare de a înțelege cum se simt aceștia. Este benefic să practicăm empatia (cognitivă sau/și emoțională) atât pentru sănătatea noastră personală, cât și pentru relațiile noastre de viață. Imaginați-vă că un apropiat vă spune că are anxietate în legătură cu un viitor interviu de angajare. Asculți cu atenție și, în timp ce vorbește, îți amintești de experiențele tale înainte de interviu. Înțelegi îngrijorarea că ai mai simțit aceeași îngrijorare și înainte. Recunoști tensiunea și oferi cuvinte sau sugestii de comportament reconfortante. Acest act de înțelegere și de împărtășire a stării emoționale a celui apropiat ție se numește empatie. Ea ajută la cultivarea relațiilor. Totuși, studiile sugerează că empatia, deși bine intenționată, nu este chiar neutră. Se spune chiar că uneori poate răni mai mult decât ne ajută relațiile și capacitatea noastră de a conduce eficient (în cazul liderilor). Empatia ne poate face inconștient mai simpatici față de persoanele cu care relaționăm mai mult. Acest lucru face să ne oglindim mai mult în stările, situațiile celor care se aseamănă cu noi. În plus, empatia este greu de aplicat pe termen lung. Când suntem epuizați, suntem mai puțin capabili să dăm celorlalți atenția pe care aceștia o simt sau de care chiar au cea mai mare nevoie.
Empatia și compasiunea provin din aceeași dorință, de a relaționa și a înțelege mai bine experiențele altora. Dar există
o diferență nuanțată între cele două. La un nivel de bază, empatia implică înțelegerea și împărtășirea sentimentelor celorlalți. În timp ce compasiunea este actul de a arăta bunătate, sprijin și dorință de a alina suferința cuiva fără a-i împărtăși neapărat experiența emoțională. Empatia înseamnă a simți, în timp ce compasiunea înseamnă a acționa cu grijă. Un act de compasiune poate fi aproape orice, cu condiția ca motivația să fie la locul potrivit. Compasiunea adaugă o altă dimensiune dorinței de a ajuta. Poate crea distanță emoțională față de individ și situație. Poți antrena și îmbunătăți compasiunea, sună greu și este, dar merită efortul pentru că acest lucru duce la creșterea conștientizării nevoilor, valorilor și experiențelor de viață atât personale, cât și ale celorlalți. În afaceri, compasiunea nu înseamnă să devii un sclav al emoțiilor tale. Este vorba mai mult de depășirea prejudecăților cu care acționați în mod normal. Sigur că pentru a face performanță profesională e nevoie de mai mult decât intenții bune, empatie și compasiune. Esența compasiunii constă în natura ei proactivă. Ea ne încurajează să ieșim din zonele noastre de confort și să ajungem la alții care au nevoie. În plus, fără capacitatea de a fi blând cu tine însuți în momente dificile, este dificil să extinzi același har și altora. Mulți oameni generează conflicte pentru că au nevoie de compasiune pentru ei înșiși. Compasiunea nu este o emoție trecătoare, este o stare de durată, o disponibilitate de a întinde o mână de ajutor ori de câte ori este posibil. Și mereu este. Vorba aceea cunoscută: „Nimănui nu îi pasă cât de mult știi până nu știe cât de mult îți pasă”.
Simpatia poate fi o experiență la fel de utilă și puternică la fel ca și empatia, la fel de interesantă ca și compasiunea. Dacă simpatia înseamnă să-ți pară rău pentru oamenii care suferă, empatia înseamnă să simți durerea celor care suferă, iar compasiunea înseamnă să faci ceva pentru cei care suferă. În esență, simpatia este atracție, înclinare, afinitate pe care cineva le simte față de o persoană sau pe care le inspiră cuiva. Însă nu uitați că este exact cum spunea un celebru gânditor, oamenii își schimbă simpatiile și purtarea cu aceeași iuțeală cu care li se schimbă interesul. Simpatia este necesară, printre altele, de exemplu, pentru a ajuta la recunoașterea suferinței și este importantă pentru că nu trebuie să înțelegeți sau să experimentați personal durerea pentru a înțelege că este dureroasă. Ca sentiment, ea este puternică pentru că, deși nu simți ce simte cel apropiat ție, știi că acesta este un moment dificil pentru el. Poți simpatiza cu cineva a cărui experiență nu o înțelegi cu adevărat. Simpatia, empatia și compasiunea, la nivelul lor cel mai elementar, sunt toate strâns legate. Ele apar din relațiile noastre interpersonale și oferă de obicei ceva pozitiv în situații negative. Viața este prea scurtă pentru a nu fi în preajma unor oameni simpatici, empatici și plini de compasiune. Începe cu tine și fii cea mai bună versiune a ta, pentru tine și pentru ceilalți.
