Anul acesta mi-am luat o misiune dificilă de recuperare a memoriei unei mari personalități, una dintre primele pianiste de renume internațional de la noi, care mi-a fascinat tinerețea: Silvia Șerbescu.
Spun că este o misiune „dificilă” deoarece memoria ei a fost ștearsă din istoria noastră în timpul regimului comunist: benzile cu înregistrările din concertele și recitalurile sale au fost șterse pur și simplu, nimeni nu a mai discutat despre ea în spațiul public, proprietățile ei deja fuseseră naționalizate. Practic, nu a mai rămas nimic, în afară de familia sa și de generațiile întregi de pianiști pe care le-a format la Conservator în anii cât a fost acolo profesoară, care i-au dus vocea mai departe. Eu îi sunt un fel de nepoată pe linie paternă, de aceea organizarea acestui festival și construirea conceptului reprezintă un demers profund personal care-mi provoacă mult mai multă emoție față de alte evenimente pe care le-am organizat. Dar hai să o luăm cu începutul.
Dacă vă întrebați „cine a fost Silvia Șerbescu și de ce organizează Ana un festival cu numele ei?”, ei bine, acest articol este pentru voi. În plus, vă aștept și la evenimentele din cadrul Festivalului „Silvia Șerbescu”, de unde veți afla răspunsul la această întrebare.
Silvia Șerbescu a fost prima noastră pianistă de renume internațional, formată la școala pianistică românească, a trăit între 1903 și 1965, viața fiindu-i curmată prea repede de o boală necruțătoare. S-a născut într-o familie de intelectuali și de muzicieni: bunicul său, Ioan Bunescu, și Ghiță Ionescu, străbunicul său, fiind dirijori corali care au pus pietre de temelie la istoria muzicii noastre. Tatăl ei, Gheorghe Chelaru, profesor de latină, greacă și română la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și la Școala Normală de învățători, a fost și preceptor regal pentru doi dintre copiii regelui Ferdinand și ai reginei Maria. A studiat la Academia Regală de Muzică (actualmente, Universitatea Națională de Muzică din București). În același timp, a obținut licența în matematică la Universitatea din București. Ulterior, profesoara sa, Constanța Erbiceanu, o personalitate magnifică și o pedagogă extraordinară, a intuit talentul Silviei și a impulsionat-o să continue traseul musical. Așa că Silvia s-a dus să studieze la Paris la École Normale de Musique, obținând o „licence de concert” cu distincție. Silvia a luptat mult pentru idealurile sale: a susținut concerte și recitaluri pe marile scene ale lumii, a fost solistă a Filarmonicii din București și a devenit și profesoară la Conservatorul din București. A ținut un recital de sonate alături de George Enescu, care i-a scris ca dedicație pe programul de sală din 29 decembrie 1942: „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admirație și respect”. A fost decorată de regele Mihai, 1943, cu medalia „Meritul Cultural”. Bustul ei, sculptat de Gheorghe D. Anghel, se află astăzi în sala principală a Universității Naționale de Muzică din București.
A fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu, alături de care a construit o casă în stil Art Deco pe strada Sf. Constantin și o familie. Fiica sa, Liana, o fetiță ghidușă și talentată la pian, a dovedit o dragoste similară pentru acest instrument. Au avut două piane în apartamentul lor din Sf. Constantin, unde repetau cu religiozitate. Însă pianele au ars în Al Doilea Război Mondial în Gara de Nord, unde, ironic, fuseseră duse în încercarea de a fi salvate de bombardamentul asupra Bucureștilor. Regimul comunist a venit peste familia Șerbescu cu multiple nedreptăți. Ambele cariere, ale Silviei și Lianei, au avut de suferit în perioada respectivă: întârzieri, persecuții, durere, fugă. Însă talentul amândurora era în plin avânt. Presa elogia reprezentațiile Silviei Șerbescu, fragmentele păstrate de corespondență ne dovedesc succesul concertelor și recitalurilor sale. Însă după o boală grea și o operație dificilă, Silvia Șerbescu s-a stins din viață în aprilie 1965, la doar 62 de ani. Ulterior, Liana Șerbescu, fiica sa, a decis să se exileze, să se elibereze de comunism și a ajuns, după un traseu sinuos, în Olanda, unde locuiește și acum. Însă în momentul în care Liana a fugit din țară, înregistrările concertelor mamei sale au fost distruse și memoria acesteia a fost ștearsă. Numai câteva dintre înregistrările ei s-au păstrat, printre care și înregistrarea unui concert împreună cu Liana Șerbescu: Bach și Respighi, Electrecord, București, 2014. Dar noi încercăm să săpăm în arhivele sonore din capital și sper să găsim și alte elemente care să îi reconstituie povestea.
Anul acesta comemorăm 60 de ani de la trecerea sa în eternitate, și mi-am dorit să onorez acest moment. Punând idei cap la cap, s-a coagulat Festivalul „Silvia Șerbescu” pe care îl organizez prin Asociația culturală „Aici A Stat” alături de Liana Șerbescu și Dariu Gavrilă (nepotul său). Derulăm în perioada septembrie-octombrie 2025 o suită de evenimente deosebite pentru publicul pasionat de muzică clasică și de patrimoniu. Mi-am dorit să contribui la sedimentarea unui reper cultural prin personalitatea Silviei Șerbescu, așa că organizăm un simpozion-conferință, tururi ghidate pe urmele memoriei sale în București, recitaluri de muzică clasică în clădiri istorice (reconstituind atmosfera de salon muzical interbelic) și un concert omagial în Sala „George Enescu” de la Universitatea Națională de Muzică din București. Ne bucurăm să avem în acest demers instituții culturale și educative alături de noi, precum Institutul Național al Patrimoniului sau UNMB, care creează un gest de reverență pentru o mare personalitate muzicală istorică a României.
Ne-am dorit să celebrăm legăturile dintre muzicieni și să creem mai multe ancore culturale. Soliștii care ne vor încânta cu reprezentațiile lor sunt elevi ai unor discipoli ai Silviei Șerbescu: Vlad Dimulescu și Alexandra Silocea. Orchestra care va susține concertul omagial in memoriam Silvia Șerbescu este Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea”, care este legată de Silvia prin soțul ei, Florian Șerbescu, inginer la CFR și coleg cu fondatorul Orchestrei, Petru Ghenghea însuși. Sub bagheta dirijorului Andrei Iliescu, soliștii Dariu Gavrilă (nepotul Silviei) și Vlad Dimulescu (elev al lui Constantin Ionescu-Vovu, la rândul său elev al Silviei Șerbescu) vor creiona o atmosferă muzicală prin care o vom evoca pe Silvia și talentul său. Iar recitalul de la Ateneu o va avea ca solistă pe Alexandra Silocea, și ea elevă a unui fost elev al Silviei Șerbescu: Theodor Paraschivescu. Alexandra Silocea este o artistă consacrată la nivel internațional, are deja o carieră impresionantă, invitată anul acesta pentru a patra oară consecutiv la Festivalul Internațional „George Enescu”, este ambasador Bösendorfer și creează proiecte culturale inovatoare. La inițiativa Alexandrei, am îmbinat programul muzical cu interludii lirice: actrița Natalia Cebanu, cunoscută pentru Casa Kerim de pe Strada Parfumului, pe care o păstorește și pentru Festivalul Scrisorilor pe care îl organizează de ani buni pe scena culturală bucureșteană, va recita fragmente din corespondența Silviei Șerbescu. Scrisorile scrise sau primite de Silvia Șerbescu de la Ionel Perlea, Constanța Erbiceanu, Cella Delavrancea sunt extrem de emoționante și au darul de a creiona o atmosferă poetică și ne oferă o imagine profundă asupra unor detalii din viața sa.
Festivalul „Silvia Șerbescu” este, de fapt, în plină desfășurare. A debutat în data de 16 septembrie cu un recital de pian la Casa Vintilă Brătianu unde tot Alexandra Silocea a încântat publicul cu o interpretare în onoarea Silviei Șerbescu. A fost o mare onoare că evenimentul a fost organizat sub egida Festivalului Internațional „George Enescu”, pentru a onora legătura dintre cei doi muzicieni care s-au aflat pe aceeași scenă atât la Botoșani, cât și la București. Alexandra Silocea a adus la viață sunetul unui Bösendorfer Secession Ver Sacrum, ediție limitată, un instrument de excepție care a adăugat strălucire atmosferei serii inaugurale.
„Ca fostă elevă a lui Theodor Paraschivescu, discipol al Silviei Șerbescu, simt că prin fiecare sunet duc mai departe filonul viu al școlii pianistice românești, păstrându-i tradiția și dăruindu-i în același timp o voce nouă. Un festival dedicat Silviei Șerbescu este esențial în România, pentru că ne amintește că patrimoniul cultural înseamnă repere vii și valori transmise cu grijă din generație în generație. Este un gest de recunoaștere și o sursă de inspirație pentru noile generații”, a mărturisit Alexandra Silocea.
Casa Vintilă Brătianu unde a avut loc recitalul este o clădire istorică de valoare extraordinară de patrimoniu, recent deschisă publicului. O bijuterie a arhitecturii românești, casa a fost construită în anul 1912, pe parcela numărul 25 din Parcelarea și Lotizarea Ioanid, sub semnătura arhitectului Petre Antonescu și ridicată pentru însuși Vintilă Brătianu, personalitate marcantă a secolului trecut. Este una dintre clădirile emblematice ale stilului național românesc. Casa a cărei bibliotecă se păstrează intactă este și locul în care s-a semnat, în secret, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei. Locuință a familiei Brătianu de la construirea sa până în perioada comunistă când a fost naționalizată și închiriată Ambasadei Statelor Unite ale Americii ca sediu secundar, casa nu este cunoscută publicului deși are o semnificație puternică pentru istoria românilor.
„Credem cu tărie că astfel de locuri merită să fie deschise publicului pentru a fi trăite și înțelese prin experiențe culturale valoroase. Ne-am bucurat să primim, pe data de 16 septembrie, comunitatea iubitoare de patrimoniu și cultură #Aiciastat în salonul casei, la recitalul pianistei franco-române Alexandra Silocea, dedicat marii pianiste Silvia Șerbescu.” a menționat Elena Kuji Buteică, directorul Cultural al Casei Vintilă Brătianu.
O altă casă pe care o vom deschide în suita evenimentelor culturale este Casa Memorială-Muzeu Pictor Alexandru Țipoia, unde se află și o expoziție de picturi inspirate din muzică. Pe data de 12 octombrie vom spune povești despre Silvia Șerbescu și vom puncta reprezentarea instrumentelor muzicale în arta pictorului Țipoia. Vom închide programul muzical în data de 18 octombrie cu o serată culturală susținută de cvartetul #Aiciastat, cu istorii despre viața și personalitatea Silviei Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță (care găzduiește astăzi Artmark). În ultima zi a festivalului, pe 19 octombrie, voi ține chiar eu un tur ghidat pe urmele Silviei Șerbescu în zona copilăriei sale: Dealul Mitropoliei (Strada Profesorilor, Strada Sfânta Ecaterina) și în zona în care și-a trăit maturitatea: Strada Sf. Constantin, vechiul Conservator și Parcul Cișmigiu.
Programul complet al Festivalului „Silvia Șerbescu” se află pe: https://aiciastat.ro/festivalul-silvia-serbescu/programul-festivalului-silvia-serbescu/ și pe pagina de instagram a festivalului: @festivalul.silvia.serbescu. Vă așteptăm în număr cât mai mare la evenimente: concerte, recitaluri, tururi ghidate pentru a vă împărtăși emoția descoperirii unei astfel de personalități, punând lupa blândă a timpului asupra chipului și vieții sale.