Detonarea pragului de stâncă de pe Dunăre, realizată pentru creșterea temporară a nivelului apei necesare funcționării Centralei Nucleare de la Cernavodă, a rezolvat o situație de moment, ca și barjele încărcate cu pietre pe care autoritățile se pregătesc să le scufunde astăzi, însă nu atacă problema de fond, spune experta în politici energetice Corina Murafa. Într-un interviu acordat Forbes România, aceasta explică de ce schimbările climatice vor face astfel de episoade tot mai frecvente și susține că soluția reală este investiția în stocarea energiei și adaptarea sistemului energetic.
Detonarea de pe Dunăre, doar o soluție de avarie
Astfel, în opinia Corinei Murafa, intervenția de la Cernavodă trebuie privită ca o măsură punctuală, nu ca o rezolvare a vulnerabilității sistemului.
„A fost o situație de urgență pe care am executat-o. Dar pe termen mediu nu putem să detonăm toată Dunărea când nu mai e apă. Din punctul meu de vedere se putea rezolva simplu dacă dădea o reglementare ANRE vizavi de tarifele de injecție pentru prosumatori în orele 20.00-23.00, dacă le dădea ceva în plus. Deci se puteau face lucruri din zona de design de piață, nu neapărat de detonat stânci pe Dunăre”, explică ea.
De asemenea, experta arată că fenomenul are cauze mult mai profunde decât lipsa precipitațiilor din România, din moment ce Dunărea este alimentată din întreg bazinul hidrografic european, iar reducerea stratului de zăpadă din Alpi și temperaturile tot mai ridicate afectează debitul fluviului pe termen lung.
„Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală. România înțeleg că chiar mai mult. Ai o mare evaporare a apei aceleia și așa puține care mai este, ai tot mai puțină zăpadă în Alpi și Dunărea vine deja cu debite reduse. Deci Dunărea îți vine secată din Germania, problema e cum îți vine de pe versant”, subliniază Corina Murafa.
Totodată, specialista atrage atenția că schimbările climatice nu mai reprezintă un risc ipotetic, ci o realitate deja vizibilă. În aceste condiții, spune ea, atât hidroenergia, cât și energia nucleară devin tot mai expuse riscurilor climatice.
„Eu am lucrat pentru un proiect recent și am studiat mai îndeaproape raportul anual și rapoartele de sustenabilitate Hidroelectrica. Cei care le-au făcut și care le-au adus în atenția acționarilor, inclusiv statului român i s-a pus problema ca acționar principal, au adus în discuție riscul climatic. Adică specialiștii din companie au spus: ‘Nu mai avem de unde să mai producem apă cât vă așteptați’. Iar eu nu cred că Nuclearelectrica nu știa, deși Nuclearelectrica are într-adevăr rapoarte de sustenabilitate mai slabe decât cele ale Hidroelectrica, deci acolo cred că a existat un soi de necunoaștere”, mai spune aceasta.
România are o problemă de stocare, nu de producție
În opinia expertei, însă, cea mai mare vulnerabilitate a sistemului energetic românesc este lipsa capacităților de stocare.
„Problema principală în momentul de față este dezechilibrul dintre zi și noapte. Noi producem foarte multă energie ziua și nu reușim să o stocăm pentru a o folosi atunci când este nevoie”, spune aceasta.
Din acest punct de vedere, Murafa susține că investițiile în baterii au fost întârziate inclusiv din cauza intereselor existente pe piață, deoarece stocarea ar fi redus veniturile unor producători tradiționali în anumite intervale orare.
„În momentul de față problema principală este stocarea. Acolo trebuiau direcționate mai multe resurse”, continuă experta în politici energetice.
Totodată, Corina Murafa afirmă că o parte importantă din fondurile dedicate energiei prin PNRR au fost direcționate către proiecte care ulterior nu s-au materializat.
Ea dă ca exemplu proiectele privind infrastructura pentru hidrogen, din care sute de milioane de euro au fost ulterior eliminate la revizuirea PNRR, în timp ce investițiile în baterii și alte soluții de stocare au rămas insuficiente.
„Normal că este și o chestiune de setting your priorities in order, pentru că până la urmă ai avut 2-3 miliarde de euro din PNRR pentru energie, dar tu ai canalizat undeva la o treime din ele către fantasmagoricul proiect de conducte de gaz hydrogen-ready, despre care toată lumea spunea că nu este posibil tehnic și că este o ficțiune, iar Comisia a închis ochii la chestia asta, și atunci, normal, prima revizuire a PNRR-ului a fost să tăiem cca. 6-700 de milioane din aceste conducte despre care știam că nu o să se mai facă. Voia să facă Virgil Popescu (fostul ministru al Energiei, n.r.) pe vremea aceea o conduct la el în Caraș-Severin, o rețea de gaz hydrogen-ready, a intrat în PNRR, Comisia a zis bine, iar la prima revizuire a fost clar că acolo nu aveai nici studii de fezablitate, nu aveai nimic, prin urmare, gata, s-au tăiat banii. Bulgarii de la bun început și-au pus în PNRR baterii și au băgat 600 de milioane. Iar bateriile se fac repede, azi decizi că faci și într-o lună ai proiectul gata”, concluzionează Corina Murafa, subliniind diferența de viziune dintre partea română și cea bulgară.
