În 2007, cu puțin timp înainte de debutul Marii Recesiuni, Rompetrol acumulase probleme și datorii istorice. “Noi în timp de 3-4 luni ne-am fi oprit pentru că trebuia să fie făcută o modernizare, să fie trecută la EURO 5, care necesita 1 miliard. Eu cred că eram la câteva luni distanță de a fi opriți. O soluție era să vină un fond de investiții să aducă acele 400 de milioane, ca să stabilizeze situația financiară”, a declarat Ion Sturza, în exclusivitate pentru Forbes România.
Proprietarul Rompetrol era aproape de a încheia contractul pentru vânzarea companiei cu 500 de miliarde de dolari unui fond american de private equity. Cu toate acestea, Ion Sturza și-a asumat un risc major și l-a convins pe Dinu Patriciu, care deținea 80% din Grupul Rompetrol, să nu meargă până la capăt cu această idee. “La distanță de o lună jumătate, noi am vândut compania cu miliarde”.
Grupul Rompetrol, înregistrat în Olanda, a fost evaluat în urma tranzacției la 3,616 miliarde de dolari. Dinu Patriciu a rămas după vânzare cu 20% din grup, iar partenerul său Phil Stephenson cu 5%.
“Dacă nu se întâmpla acest deal, astăzi România nu ar fi avut o companie de top de petrol”, conchide Ion Sturza, care este cunoscut ca artizanul acestei tranzacții, cea mai mare tranzacție privată din istoria României.