România a primit, în același weekend, două vești pe care comunicarea oficială le-a prezentat drept succese. Vineri, 31 iulie, Fitch Ratings a confirmat calificativul BBB- cu perspectivă negativă, menținând țara, la limită, în categoria recomandată investițiilor. Sâmbătă, Președinția a anunțat că „există acord politic pentru trecerea la euro” și că viitorul Guvern, împreună cu BNR, va elabora o foaie de parcurs pentru adoptarea monedei unice. Ambele merită analizate la rece, pentru că prima este o evaluare tehnică, iar a doua o declarație politică.
Un merit care trebuie recunoscut
Într-o opinie pentru Forbes România, Victor Iancu, PhD, Trusted Advisor for Sustainable Business Growth, spune că, cu privire la acest subiect, Ministerul Finanțelor a dus, în ultimul an, o muncă ingrată: a ținut deschis accesul la piețe într-un context de deficit record, a comunicat constant cu agențiile de rating și cu investitorii instituționali și a livrat un pachet de consolidare fiscală pe care Fitch îl califică drept un pas în direcția corectă. Iar fără acest efort tehnic și diplomatic, adaugă acesta, discuția de azi ar fi fost probabil despre consecințele retrogradării, nu despre evitarea ei.
Pe de altă parte, însă, un consilier BNR a spus-o explicit, retrogradarea a fost evitată „la limită”, mai arată specialistul.
De ce am păstrat, totuși, ratingul
Victor Iancu explică în continuare faptul că, dacă citim motivarea Fitch, argumentele care au salvat ratingul nu sunt performanțe pe care România le-a construit recent, ci sunt niște ancore structurale, în mare parte externe, cum ar fi apartenența la Uniunea Europeană, care garantează accesul la finanțare și fonduri europene, PIB-ul pe cap de locuitor peste media statelor cu rating similar și o guvernanță comparativ mai bună decât a altor economii din categoria BBB.
„Cu alte cuvinte, nu încrederea pe care o proiectăm ne-a ținut deasupra liniei de plutire, ci clubul din care facem parte. Umbrela oferită de UE (fondurile de coeziune, PNRR, mecanismele de supraveghere fiscală) funcționează ca o garanție implicită în care investitorii au mai multăîncredere decât înpolitica economică românească. Lista vulnerabilităților enumerate de agenție este, în schimb, integral ‘made in Romania’. Enumerăm aici deficit fiscal ridicat, deficit mare de cont curent, datorie publică și externă în creștere, inflație persistentă și o scenă politică fragmentată și polarizată. Perspectiva rămâne negativă tocmai pentru că Fitch nu exclude ca blocajul politic să oprească reformele, caz în care retrogradarea la ‘junk’ va redeveni subiectul zilei”, subliniază acesta.
Reformele recente – un cost social mare, efect macroeconomic abia vizibil
În continuare, Victor Iancu mai punctează un aspect și anume că măsurile de reducere a deficitului din ultimele luni au avut un impact social și economic real, printre care putere de cumpărare erodată, tensiuni sindicale (ex. greva din sănătate abia suspendată), incertitudine pentru companii și cetățeni.
„Beneficiul macroeconomic, în schimb, este deocamdată marginal. Deficitul este estimat de Comisia Europeană să coboare abia la 6,2% din PIB în 2026 și 5,8% în 2027 (încă departe de orice definiție a sustenabilității). Datoria publică urcă de la 59,3% din PIB în 2025 spre 61,6% în 2026 și 63,4% în 2027. Inflația medie anuală era, în mai 2026, de 8,4%. Fitch avertizează că implementarea consolidării rămâne expusă riscurilor, inclusiv costurilor sociale și calculelor electorale din perspectiva alegerilor din 2028. Am făcut, deci, primul pas dintr-un drum lung, plătind un preț disproporționat față de distanța parcursă. Corecția era necesară, însă ce s-a făcut până acum reduce ritmul deteriorării, nu o oprește”, continuă acesta.
Aderarea la Zona Euro – promisiunea care distrage atenția de la problema reală
Pe acest fundal, arată mai departe specialistul, anunțul „acordului politic pentru trecerea la euro” merită o discuție separată. Iar pentru a clarifica subiectul, acesta spune că, pentru a adopta moneda unică, un stat trebuie să îndeplinească criteriile de convergență de la Maastricht, plus o condiție juridică:
- Stabilitatea prețurilor – o evoluție sustenabilă a prețurilor și o inflație medie anuală care să nu depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media a cel mult trei state membre cu cea mai bună performanță în acest domeniu. În mai 2026, valoarea de referință era 2,7%, calculată pe baza Ciprului, Franței și Danemarcei
- Finanțe publice sustenabile – statul să nu facă obiectul, la momentul examinării, unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Valorile de referință care declanșează procedura sunt un deficit de 3% din PIB și o datorie publică de 60% din PIB
- Stabilitatea cursului de schimb – respectarea marjelor normale de fluctuație din Mecanismul Cursului de Schimb II timp de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe și fără devalorizarea din proprie inițiativă a cursului central bilateral față de Euro
- Convergența dobânzilor pe termen lung – o dobândă nominală medie care să nu depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale media acelorași state de referință. În mai 2026, valoarea de referință era 5,1%
- Compatibilitatea legislației naționale cu Tratatul și cu Statutul SEBC/BCE, în special în privința independenței băncii centrale, a interdicției finanțării monetare și a integrării în Eurosistem.
„Unde suntem noi astăzi? Raportul de convergență al Comisiei Europene din iunie 2026 este cât se poate de clar. România nu îndeplinește niciunul dintre criteriile necesare. Inflația medie până în mai 2026 a fost de 8,4%, față de o referință de 2,7%, iar criteriul fiscal e ratat prin însuși faptul că suntem în procedură de deficit excesiv. Leul nu a intrat niciodată în ERM II și era, în mai, cu circa 5% mai slab față de euro decât cu doi ani în urmă. Dobânzile pe termen lung, la 6,7%, depășesc referința de 5,1%, iar statutul BNR necesită modificări”, remarcă Victor Iancu.
Prin urmare, arată în continuare acesta, concluzia logică este una simplă și, trebuie să recunoaștem, incomodă pentru mediul politic: îndeplinirea acestor criterii ar cere reforme mult mai dure decât cele care au produs deja tensiuni sociale și politice majore: o consolidare fiscală de încă 3-4 puncte din PIB, o dezinflație susținută care ar presupune o disciplină salarială și bugetară pe ani de zile, reforma salarizării publice (exact jalonul descris de Președinte ca fiind cel mai dificil) și o stabilitate a cursului menținută doi ani consecutivi, într-un mecanism care nu mai permite ajustarea prin depreciere.
Vorbim, deci, subliniază Victor Iancu, despre reformele care nu au supraviețuit până acum niciunei negocieri politice.
„De aceea, retorica adoptării Euro ar avea sens doar într-un singur scenariu, acela în care efortul de reformare abia început nu doar că ar continua, ci s-ar multiplica exponențial. Însă, cu situația politică actuală (fragmentare, polarizare, focus mai degrabă pe alegerile din 2028, cum notează sec chiar Fitch) acest scenariu nu este plauzibil. Nu acum, cel puțin. Fără această multiplicare a efortului de reformare, ‘foaia de parcurs către euro’ riscă să devină exact ce au fost toate țintele anterioare și anume un orizont mereu amânat, anunțat de fiecare guvernare și nerespectat de fiecare dată. O altă perdea de fum care ține locul unui calendar de reforme”, concluzionează acesta.
Concluzii
În încheiere, Victor Iancu formulează câteva concluzii, după cum urmează:
Unu: Ratingul păstrat măsoară mai degrabă toleranța creditorilor, nu performanța noastră. Fitch ne spune, politicos, că trăim din capitalul de încredere al Uniunii Europene. Însă acest capital nu este infinit și nu este transferabil la nesfârșit.
Doi: Costul social al ajustării a fost deja plătit de cetățeni. Datoria clasei politice este să transforme acest cost în rezultat (deficit real sub control, datorie stabilizată, inflație în scădere), nu să-l risipească în blocaje și calcule electorale. Altfel, sacrificiul va trebui repetat, cu un impact mult mai mare.
Trei: Dacă acordul politic pentru euro este mai mult decât o declarație, există un singur test de credibilitate și anume bugetul pe anul 2027, legea salarizării și o traiectorie de deficit respectată fără derogări. Trebuie să ințelegem cu toții că Euro nu se adoptă prin comunicate, ci prin convergență economic reală.
