Achizițiile de companii sunt tot mai des folosite de antreprenorii români pentru a-și extinde afacerile, însă astfel de tranzacții implică nu doar decizii de business, ci și o evaluare atentă a riscurilor financiare. În acest context, SM Holdings, firma deținută de soții Alin Vasile Coman și Laura Lungu-Coman, din care face parte și Sound Masters, a preluat în această vară retailerul AVstore, unul dintre cei mai cunoscuți jucători locali din segmentul echipamentelor audio-video premium. Consultant în tranzacție pentru cumpărător a fost consultantul de investiții Lucian Streche, care explică, pentru Forbes România, de ce o achiziție ar trebui privită ca o decizie de portofoliu, nu doar ca o oportunitate de dezvoltare a unei afaceri.
Modul de a vedea lucrurile contează mai mult decât tranzacția în sine
Astfel, acesta arată că deși poate spune foarte puțin despre această tranzacție în mod particular, totuși poate dezvălui destul de mult despre categoria din care face parte.
„Ce putem împărtăși este că autoritatea locală de concurență a autorizat operațiunea care s-a și materializat între timp, că cele două companii își continuă activitatea sub forma unor entități distincte și că obiectivul este dezvoltarea pe termen lung a companiei preluate. Detaliile financiare și comerciale nu sunt publice, pentru a proteja cele două companii în fața asimetriei de informații care s-ar naște față de firmele concurente”, explică acesta.
Pe de altă parte, Lucian Streche spune și faptul că ceea ce i se pare foarte util nu este tranzacția în sine, ci faptul că aparține unei categorii de decizii pe care aproape nimeni nu o tratează ca atare.
„O achiziție arată ca o decizie de business, se discută în termeni de business și se finanțează de obicei din cashflow-ul firmei. În realitate, însă, este una dintre cele mai importante concentrări, în alocarea de portofoliu personal, pe care o poate face un antreprenor. Diferența dintre cele două moduri de a vedea lucrurile nu este doar semantică, ci schimbă relevant raționamentul necesar înainte de a începe procesul”, continuă consultantul de investiții.
De ce o achiziție este, înainte de toate, o decizie de portofoliu
Totodată, antreprenorul explică și de ce aceasta este o decizie de portofoliu și nu una de business, din moment ce, la un antreprenor, firma și portofoliul nu sunt două lucruri separate. Astfel, arată acesta, de obicei, cea mai mare poziție din portofoliu este compania pe care o conduce — adesea cu riscul de țară, de valută și de sector suprapuse peste propriul capital uman, iar orice discuție despre alocare care ignoră activul principal este o discuție cu relevanță scăzută.
„Iar aici apare problema. Antreprenorul de succes, care generează suficient profit pentru a putea considera achiziții de alte companii, primește răspunsuri din două tabere care nu comunică: consultanții de tranzacție care iau în considerare doar deal-ul și bancherii, care analizează cu mare grijă compania, dar tratează situația antreprenorului doar prin prisma legăturii cu ea. Privind focusat, nici o parte nu ia în considerare întrebarea fundamentală: câtă expunere nediversificată îmi mai permit ca antreprenor, dat fiind unde stau deja?”, continuă Lucian Streche.
Prin urmare, mai spune consultantul, o achiziție și un portofoliu financiar nu concurează pe randament, ci ar trebui să concureze ca parte a unei strategii globale, construită în sprijinul antreprenorului.
De unde vine, în realitate, randamentul unei tranzacții de M&A
Pe de altă parte, în contextul achizițiilor de tip M&A, acesta arată că întrebarea pe care o aude cel mai des de la antreprenori este de ce ar accepta 6% randament pentru anumite instrumente financiare, când în firmă fac 30%?
„Întrebarea este importantă, dar compară două cifre din alte registre. Randamentul unei tranzacții de M&A vine din trei surse principale: multipli de tranzacție mai mari pentru companii de dimensiuni mai mari, sinergii între cele doua companii și oportunități strategice noi. Prima este o așteptare chiar de la data semnării. Următoarele reprezintă muncă făcută după. Iată de ce nu cumperi un randament fixat si independent; cumperi posibilitatea de a-l produce”, arată consultantul.
Pe de altă parte, acesta spune că de aici apare și distincția care i se pare cea mai utilă, din moment ce o expunere pe instrumentele financiare listate, pentru majoritatea investitorilor, este remunerată pentru un singur lucru: faptul că menții investiția prin perioade de volatilitate, fără să ai nici informație, nici control real.
Asta în timp ce, continuă Lucian Streche, o tranzacție de achiziție (M&A) e remunerată pentru altceva — pentru faptul că ai cumpărat într-o piață fără lichiditate, pentru concentrarea resurselor, pentru muncă operațională și pentru riscurile de integrare, toate acestea fiind elemente care necesită muncă reală din partea antreprenorului pentru materializarea valorii.
„Antreprenorul care are deja infrastructura pentru a construi, este unul dintre puținii oameni din piață care pot încasa acel randament. Oricine poate cumpăra o obligațiune. Diferența dintre ei nu este de strategie, ci în primul rând de poziție”, arată consultantul de investiții.
Cum își calculează un antreprenor „bugetul de concentrare”
În continuarea discuției, Lucian Streche afirmă și că, în ce privește un aspect menționat de el în trecut, anume faptul că bugetul de concentrare se poate calcula, majoritatea folosesc numitorul greșit în acest calcul. Mai precis, arată acesta, raportează prețul de achiziție la bilanțul firmei cumpărătoare și obțin un procent pe care îl evaluează apoi. Cu toate acestea, spune consultantul de investiții, numitorul corect este portofoliul personal total, cu compania inclusă în el, la o evaluare conservatoare.
„Numărătorul este și el mai mare decât pare. Nu este prețul întotdeauna. Este prețul plus datoria potențial asumată, plus eventualele garanții personale pe care le semnezi, plus capitalul de lucru injectat în primele douăsprezece luni, plus rezerva de lichiditate care devine indisponibilă pentru orice alt proiect până se stabilizează noua entitate, toate ponderate în moduri specifice. Dacă chiar faceți acest calcul, din experiența mea, raportul rezultat e sistematic mai mare decât estimarea pe care antreprenorul o considera inițial”, explică acesta.
Astfel, continuă Lucian Streche, consecința practică este imediată: achiziția nu concurează doar cu portofoliul tău financiar, ci și cu rezerva ta.
„O companie achiziționată nu este doar un al doilea activ, este și un al doilea driver de valoare aliniat pe același plan. Rezultatul potențial este amplificat, dar și riscul concentrat. Întrebarea devine nu doar cât este potențialul, ci și cu ce risc vine acesta”, continuă el.
Diversificarea nu exclude achizițiile, ci le face posibile
Mergând mai departe, antreprenorul a comentat și o potențială concluzie a celor spuse anterior, conform căreia diversificarea ar fi alternativa la o astfel de mișcare.
În acest caz, însă, Lucian Streche spune că ar formula complet altfel: diversificarea nu este o alternativă la concentrare, este condiția ca ea să fie posibilă. Astfel, adaugă el, antreprenorul care și-a construit un portofoliu inteligent, complet separat de firmă și de tranzacție nu a devenit doar mai prudent — a devenit capabil să facă o mișcare concentrată pe care altcineva are dificultăți majore să o replice.
„De aici rezultă o ordine a deciziilor care mi se pare nenegociabilă: întâi strategia de wealth management pentru familia antreprenorului; apoi bugetul de concentrare și abia apoi efectiv tranzacția de M&A. Ordinea inversă — găsesc ținta, apoi văd de unde iau finanțarea — este eroarea cea mai frecventă cu care mă întâlnesc în piață”, explică consultantul de investiții.
Pe de altă parte, însă, acesta remarcă faptul că există antreprenori sofisticați și la noi, care, cu suport profesionist, sunt capabili să facă aceste calcule delicate și apoi să acționeze aliniat cu o strategie globală.
Cele trei condiții care cresc șansele de succes ale unui cumpărător
În continuare, Lucian Streche a arătat și ce distinge un cumpărător care are șanse mari de reușită, acestea fiind, în opinia sa, trei, dintre care doar unul este mai evident.
„Primul este experiența: operează de ani de zile în sectorul pe care îl accesează sau cel puțin are o înțelegere suficientă; nu intră într-o industrie nouă cu bani produși într-o alta. Următoarele două revin pe verticala analizei pre-tranzacție: o teză explicită despre ce anume devine mai valoros prin punerea împreună a celor două businessuri și un buget de concentrare stabilit înainte de a se uita la prima țintă de achiziție”, spune acesta.
Astfel, continuă consultantul de investiții, în tranzacția de la care am pornit ca exemplu, putem menționa primul element care este public: cumpărătorul operează de mult într-un segment sensibil suprapus peste cel al targetului, discutând aici despre doua businessuri atât similare, dar și complementare pe anumite dimensiuni, iar acesta este un scenariu pe care dorești să îl întâlnești cât mai des în tranzacții pentru a asigura succesul.
„Celelalte două lucruri intră în sfera secretului de tranzacție, dar faptul că discutăm acum despre ele cred că este cel mai bun indicator”, adaugă antreprenorul.
De ce antreprenorii nu pot fi comparați cu investitorii pasivi
În continuare, Lucian Streche s-a referit de asemenea și la ceea ce este, în cuvintele sale, cel mai vehiculat contra-argument investițional: ideea că, pe termen lung, expunerea pasivă și ieftină bate majoritatea deciziilor active.
„Argumentul este în general adevărat și nu voi încerca să îl combat. Adaug însă ceva: din poziția corectă și cu resursele potrivite, el nu se mai aplică. Antreprenorul care are resurse, poziționare și competențe unice are șanse considerabile să bată randamentul disponibil pentru oricine cu un cont de broker. Analiza faptului că ești acel antreprenor, în acea poziție, este însă un element mult mai complicat de dus la capăt cu succes. Antreprenorii care reușesc în tranzacții ajung să dea interviuri, cei care au eșuat, nu. Ce vedem în piață este un eșantion de supraviețuitori, iar poveștile de investiții care au acoperire mare în media au și un filtru de selecție pe care rar îl luăm în calcul”, arată acesta.
Astfel, continuă el, pe piețele publice, unde nu ai nici informație, nici control asupra activului, argumentul rămâne valid. În mid-marketul privat, însă, unde cumperi dreptul de a schimba strategia activului după ce l-ai cumpărat, randamentul are altă sursă și alt potențial.
Primul calcul pe care ar trebui să-l facă orice antreprenor înainte de o achiziție
Nu în ultimul rând, acesta a explicat și ce ar trebui să facă, ipotetic, mâine dimineață un antreprenor care citește toate aceste lucruri.
„Un singur calcul aproximativ, care ia probabil mai puțin de o oră pentru majoritatea cititorilor. Adună tot ce ai — fie el capitalul uman, firma la o evaluare conservatoare, imobiliarele, depozitele, orice poziție financiară — și ai numitorul. Apoi, pentru orice mișcare la care te gândești, construiește numărătorul cât mai complet: preț, datorie asumată, garanții semnate, capital de lucru, rezervă blocată”, explică Lucian Streche.
Totodată, acesta spune și că raportul dintre cele două este o aproximare grosieră pentru bugetul de concentrare pe care îl consumi.
„Stabilește pragul la care te oprești, pentru a aduce în practică managementul riscului, înainte de a vedea prima țintă de investiție. Un prag decis după ce ai identificat investiția care îți place nu mai e un prag, devine o justificare. Puteți aplica această strategie indiferent că urmează să investiți în 20 de acțiuni listate sau să cumpărați liderul de piață din Romania”, încheie consultantul de investiții.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
