Respectând eforturile instituțiilor statului de combatere a corpuției și a fraudelor din domeniul economic, vom spune că de data asta procurorii au dat rău de tot cu bâta-n baltă, asta ca să nu folosim o expresie mai dură, acționând disproporționat în raport cu fapta comisă și, mai ales , fără să țină seama de specificul activității instituției controlate (o institutie financiară). Reprezentanții Parchetului au reușit să șteargă pe jos cu imaginea companiei cu toate riscurile ce decurg de aici: pierderea încrederii clienților, diminuarea încasărilor firmei, prejudicierea acționarilor, afectarea imaginii pieței asigurărilor etc. Câteva argumente sunt concludente:
- Modul de acțiune al procurorilor a fost total disproporţionat cu valoarea prejudiciului estimat. Dacă vorbim de o suspiciune de fraudă care nu are însă ca efect diminuarea capacității companiei de a plăti despăgubiri asiguraților sau fraudarea bugetului de stat, ne întrebăm de ce nu s-a ales soluții elegante cum ar fi sesizrea ASF sau convocarea conducerii companiei la Parchet pentru a da explicații și s-a ales varianta desantului cu mascați și a expunerii companiei la un circ ieftin.
- PAID, instituția care se presupune că ar fi fost prejudiciată, nu este o instituție a statului. Este o asociatie privată (pool), formată din asigurătorii care sunt și acționarii acestei companii. Vorbim, așadar, de un litigiu comercial (civil) între un asigurător (care nu este membru PAID) și alți asigurători care formează PAID. Transformarea unui astfel de litigiu dintre două societăți comerciale cu capital privat într-o bombă mediatică este de natură să aducă prejudicii inconmensurabile părților aflate în conflict și zecilor de mii de asigurați ai acestora.
- Dimensiunea fraudei n-a fost în niciun moment al acestei acțiuni precizată corect de reprezentanții Parchetului, ceea ce a condus la crearea unei imagini deformate a situației și a afectat credibilitatea instituției. Suspiciunile au variat de la un milion de polițe și zeci de milioane de lei la 15.000 de polițe și 250.000 de euro. Ce să înțelegem din asta?
- Orice asigurare facultativă include și riscurile care sunt acoperite de asigurarea obligatorie (incendiu, cutremur, alunecări de teren). Să obligi un proprietar de locuință să-și încheie mai întâi o asigurare obligatorie și apoi, pentru celelalte riscuri și una facultativă este un act care contravine unor reguli elementare de bun simț. Important este ca deținătorul de locuinţă să fie protejat, indiferent de forma de achiziție a poliței (facultativă sau obligatorie).
- Desantul facut de procurori la Omniasig vine într-un moment în care credibilitatea pieţei asigurărilor este la un nivel foarte scăzut, asta după ce alte companii cum sunt Astra Asigurări sau Carpatica au intrat in procedura de administrare specială iar o parte dintre membrii fostei conduceri ASF sunt trimişi în judecată. Situaţia delicată de pe aceasta piaţă impunea din partea Parchetului o acţiune discretă, care să aibă în vedere protejarea imaginii pieţei asigurărilor, cel puţin pîna la clarificarea deplină a datelor problemei.
Nu în ultimul rând, în spiritul adevărului, să spunem că antedatarea unor polițe de către reprezentanții Omniasig (dacă acest lucru s-a întâmplat) în scopul de a obține venituri suplimentare reprezintă un fapt grav, care nu poate fi trecut cu vederea și pentru care compania trebuie să plătească, în litera legii. Modul în care Parchetul a ales să aducă la cunoștința opiniei publice acest lucru și să instrumenteze acest caz, lasă însă mult de dorit.