Strâmtoarea Ormuz este cea mai importantă rută de export de petrol din lume, care leagă cei mai mari producători din Golf, precum Arabia Saudită, Iran, Irak și Emiratele Arabe Unite, cu Golful Oman și Marea Arabiei.
Închiderea acestei rute, vitală pentru aprovizionare globală cu petrol, stârnește îngrijorări în privința fluctuației prețurilor care ar putea înregistra o creștere în perioada următoare, în funcție de prelungirea conflictului din Orientul Mijlociu. Situația din zonă amplifică tensiunile pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, prin Ormuz trece circa o cincime din petrolul mondial, provenit în principal din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit şi Iran, dar şi volume semnificative de GNL exportate de Qatar, subliniază agenţia Reuters.
Aproape 20% din petrolul mondial trece prin strâmtoarea Ormuz, în largul coastelor iraniene și închiderea sa ar putea bulversa piața mondială și ar provoca un salt al prețurilor. Analiștii estimează că o creștere a prețului petrolului de până la 90-100 dolari/baril poate duce implicit la o creștere a prețului pentru combustibilul la pompă cu circa 15%. Tranzitul de ţiţei, produse rafinate şi gaze naturale lichefiate (GNL) prin Strâmtoarea Ormuz a fost suspendat de marile companii petroliere, traderi şi armatori internaţionali, în urma atacurilor lansate de SUA şi Israel asupra Iranului şi a anunţului Teheranului privind închiderea navigaţiei, relatează Reuters.
Autorităţile britanice au recomandat prudenţă maximă în zonă. Asociaţia armatorilor INTERTANKO a anunţat că Marina SUA a avertizat companiile să evite navigaţia nu doar în Strâmtoarea Ormuz, ci şi în Golful Persic, Golful Oman şi nordul Mării Arabiei, precizând că nu poate garanta siguranţa transporturilor, mai precizează Reuters.
Ministerul Transporturilor din Grecia a emis o recomandare pentru navele comerciale de a evita întreaga regiune. De asemenea, potrivit Laurei Page, analist la firma de consultanţă Kpler, cel puţin 14 tancuri de GNL au redus viteza, au schimbat direcţia de navigare ori s-au oprit în apropierea strâmtorii. Numărul acestora ar putea creşte, sporind riscurile pentru exporturile energetice ale Qatarului şi pentru stabilitatea pieţelor globale, potrivit sursei.
Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi aliaţii săi, cunoscută drept OPEC+, va lua în considerare opţiunea unei creşteri mai mari a producţiei, la reuniunea unor importanţi membri ai organizației. Opt dintre cele 22 de state membre ale OPEC+ (Arabia Saudită, Rusia, Irak, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Kazahstan, Algeria şi Oman) au programat o reuniune pentru ziua de duminică, 1 martie, informează Agerpres.
„Dacă barilul urcă de la 73 la 75, 80, 90 sau 100 de dolari, nu este o simplă variaţie bursieră. Acesta este un multiplicator economic: costuri mai mari pentru transport, presiune pe lanţurile logistice, scumpirea alimentelor, inflaţie persistentă. Pentru România, unde peste jumătate din preţul carburanţilor este fiscalitate, impactul nu este liniar – dar este inevitabil. România nu este în prima linie militară, dar este în prima linie a pieţei globale. Petrolul este o marfă internaţională, iar preţul se formează global. Dacă Asia plăteşte mai mult pentru petrolul din Golf, competiţia pentru alte surse – Africa SUA, Marea Nordului – creşte. Preţurile se aliniază. Nimeni nu cumpără ieftin într-o piaţă scumpă. Înaintea escaladării, piața deja prețuia riscul. Cotățiile de referință (Brent) testau maximele ultimelor luni, în jurul a 72 – 73 dolari/baril. Scenariile analizate de piețe sunt clare: persistența tensiunilor fără blocaj real: +10-20 dolari/baril din ‘premiu geopolitic’; perturbări serioase ale exporturilor: peste 90-100 dolari/baril; blocaj major al Ormuzului: scenariu de criză globală, cu volatilitate extremă. Prețul nu urcă pentru că oferta a dispărut, ci pentru că riscul de întrerupere devine credibil” – precizează Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociației Energia Inteligentă, pentru Agerpres.
El subliniază că energia este cost de bază pentru orice economie, iar scumpirea petrolului înseamnă că industria produce mai scump, agricultura plătește mai mult pentru combustibil și îngrășăminte, iar transportul transferă costul către consumator. Inflația, care începuse să se tempereze în Europa, poate primi un nou impuls exact când băncile centrale încearcă să relaxeze politica monetară, avertizează Chisăliță. Potrivit acestuia, prețul petrolului nu reflectă doar echilibrul dintre cerere și ofertă, ci și anticiparea riscului. În opinia sa, ceea ce vom vedea luni, odată cu deschiderea burselor, va fi “premiul de risc geopolitic”, un adaos încorporat de traderi pentru a compensa incertitudinea privind aprovizionarea cu petrol.