Una dintre imaginile care mi-au rămas recent pe retină este aceea a unui tânăr care a fost amendat pentru că a fost să-și vadă iubita, nerespectând restricțiile impuse de pandemie. Nu știu dedesubturile poveștii, fapt e că tânărul ieșise pe geam (fata locuia la etajul unu al unui bloc) și cobora pe acoperișul din tablă ondulată al unei construcții improvizate de la parterul blocului, pentru a da nas în nas cu Poliția. Era trecut de zece seara, stare de urgență – nu vreau să mă gândesc ce preț a avut respectiva vizită la domiciliu. Sunt vremuri grele pentru toată lumea, dar și mai grele pentru îndrăgostiți.
Cu toții ne întrebăm de nenumărate ori pe zi când se va încheia carantina, ce va fi după și dacă vom mai avea serviciu. Trecuți prin viață, noi, adulții, avem tendința să ignorăm chestiunile sufletești – ne mai alinăm cu un serial ieftin de pe Netflix sau cu o romanță recomandată pe facebook de vreun prieten nostalgic. Pentru adolescenți, însă, izolarea poate fi o perioadă traumatizantă, mă rog – pentru unii dintre ei, adică pentru aceia obișnuiți să facă sport, fie el sau nu de performanță, pentru aceia obișnuiți să se afle fizic în compania prietenilor, pentru aceia care iubesc, au de dat bacalaureatul sau se pregăteau să-și serbeze majoratul ori să petreacă grandios la finalizarea liceului.
Toate lucrurile acestea generatoare de emoție și bucurie, sursa unor amintiri de neuitat, au intrat într-un nesănătos stand-by și sunt afectate de o incertitudine cu un impact emoțional greu de evaluat. Dacă pe adulți îi macină nesiguranța financiară, unii dintre adolescenți pot dezvolta o stare de nesiguranță generală – anxietatea le este zilele acestea inamicul cel mai periculos. De aceea, spune doctorul în psihologie Lisa Damour, editorialist New York Times și autoarea unor cărți de specialitate vândute în milioane de exemplare, „părinții trebuie să se asigure că adolescenții nu supraestimează pericolul și nu-și subestimează propria capacitate de a se proteja.”
Anxietatea e normală
Nu toți adolescenții știu – nu știu nici unii dintre adulți – că, în mod obișnuit, anxietatea este o emoție utilă, cu rol de protecție. De aceea tinerii au uneori tendința să interpreteze eronat o stare de neliniște ca fiind o tulburare de anxietate. „Adolescenții își fac griji din cauza faptului că sunt îngrijorați”, spune Dr Damour. Însă părinții își pot ajuta copiii adolescenți, sau adulții îi pot ajuta pe tineri, să înțeleagă că anxietatea sănătoasă are un scop: ne alertează în privința unor potențiale amenințări și ne ajută să le depășim în siguranță.
„E normal să fii îngrijorat de veștile despre răspândirea coronavirusului, e o reacție cât se poate de obișnuită”, este ceea ce trebuie să le comunicăm adolescenților și apoi să-i îndrumăm să afle mai multe despre virus și despre cum se pot proteja, spune Dr Damour.
Oferiți perspectivă
Pentru psihologi, anxietatea este nesănătoasă doar în cazul în care apare în absența unei amenințări sau când forma de manifestare este disproporționată față de dimensiunea amenințării – de exemplu, dacă un copil are un atac de panică atunci când are de dat un banal extemporal.
„Riscul de infectare este scăzut cât timp ne îngrijim cu luare aminte de igiena personală. Poți scădea riscul și mai mult dacă nu-ți pui mâinile pe față și eviți contactul cu alte persoane. Până și dacă dormi suficient îți protejezi sistemul imunitar” – recomandă Dr Damour să le spunem adolescenților noștri.
Ajută-i pe alții
Studiile sugerează că adolescenții depășesc mai ușor perioadele dificile dacă îi ajută pe alții (cred că, cel puțin la nivel intuitiv, lucrul acesta e general valabil: dacă ajuți pe cineva te ajuți pe tine). Dar ideea este confirmată și de un studiu făcut în Polonia în 2006, după ce un orășel a fost distrus de o viitură – adolescenții care au fost cei mai implicați în acordarea de suport social victimelor inundației aveau și cel mai înalt nivel de încredere în propriile abilități de a face față provocărilor vieții.
De exemplu, le putem aminti copiilor și adolescenților că grija față de sănătatea proprie înseamnă un pacient mai puțin într-un spital, deci mai puțină presiune pusă pe sistemul medical, explică Dr Damour.
Distrageți-le atenția
Starea de anxietate crește dacă suntem focusați total pe pericolul care a provocat-o și se diminuează dacă nu-i mai dăm atenție. Cât timp suntem asediați din toate direcțiile de știri despre pandemie și consecințele ei, este greu și pentru adulți, și pentru adolescenți, să vorbească și să se gândească la altceva. De unde rezultă nu atât nemulțumirea față de închiderea școlilor, cât îngrijorarea legată de posibila amânare sau anulare a unor evenimente planificate îndelung și de mult timp și foarte importante în viața tinerilor. Dr Damour spune că informațiile clare și sigure despre o anumită amenințare ne oferă oarecare confort, dar informațiile contradictorii fac rău de-a dreptul, alimentând anxietatea și nevoia de a căuta siguranță. Învățați-i pe copii să caute surse sigure de informare, să verifice informațiile și să nu dea ascultare zvonurilor.
Cât timp evenimentele sunt în plină desfășurare și veștile pot fi viciate de ambiguitate, pentru adolescenți este mai sigur să se detașeze de cotidian, să-și verifice mai rar telefonul sau paginile de facebook și Instagram. Ajutați-i să-și canalizeze energia și interesul către preocupări relaxante sau creative, recomandă Dr Damour.
Părinți anxioși = copii anxioși
Este foarte probabil ca un părinte care suferă de anxietate să aibă un copil afectat de aceeași problemă. Explicațiile pentru această situație pot fi numeroase, dar, în general, adulții sunt barometrul de stabilitate într-o familie și, cel mai adesea, dar mai ales când au de înfruntat o situație nouă sau neobișnuită, copiii se raportează la starea de spirit a părinților. Pe de altă parte, adolescenții sunt detectorul perfect de minciuni – simt imediat când cineva spune un lucru și gândește altceva (eventual opusul a ceea ce spune).
Vorbele nu ajută dacă noi suntem îngrijorați la rândul nostru, avertizează Dr. Damour. Ceea ce spunem poate să nu fie suficient de convingător, caz în care efectul este contrar – sporim starea de anxietate a celor din jur. Așadar, să ne calmăm pe noi înainte de a-i calma pe alții.
Probabil că toate acestea îl ajută prea puțin pe tânărul care zburda pe acoperișuri, fericit că și-a văzut iubita. În vreme de pandemie, șansele pentru iubire sunt puține dar mici, cum spunea Florin Prunea (citat de mereu vigilentul scriitor și jurnalist Andrei Crăciun).
O idee ar fi, poate, tinere îndrăgostit, să-ți îndrepți energia, suferința, dorul și melancolia către activități creative: scrie-i iubitei un poem, compune-i un cântec, imortalizează-i în acuarelă chipul sublim. Constrângerile, restricțiile și îngrădirile de orice fel pot fi o provocare pentru spirit, dar și o oportunitate pentru ca talentul timid de ieri să prindă astăzi aripi.