Dacă nu ținem cont de costuri, o călătorie cu mașina în jurul Pământului, astăzi, nu mai e cine știe ce aventură: înainte de toate, avem drumuri; apoi GPS, hărți electronice, internet, telefon mobil – în fine, atât de multă tehnologie încât riscul, cel care dă savoare aventurii, lipsește aproape cu desăvârșire.
Alta era situația în 1927, în zorii erei automobilului, când Clärenore Stinnes, în vârstă de 26 de ani, fiica industriașului german Hugo Stinnes, decide să facă înconjurul lumii cu mașina, împreună cu fotograful Carl-Axel Söderström. Mașina era un Adler Standard 6, nou-nouț, iar asistența tehnică era asigurată de doi mecanici și o mașină de rezervă. Expediția era sponsorizată de companiile Adler, Bosch și Aral cu suma de 100.000 de mărci.
„Simțeam o puternică dorință de a explora necunoscutul. Pentru unii, asta înseamnă stepele nesfârșite, pentru alții pădurile primordiale îngropate sub nămeți sau sublima solitudine a munților”, scria Clärenore în cartea ei „În mașină prin două lumi”.
Pilot premiat
Clärenore era nu doar o șoferiță experimentată, ci și un pilot premiat. Tânăra participa de doi ani la curse și avea în palmares 17 victorii, spre nemulțumirea mamei ei, care „ar fi vrut s-o vadă ocupându-se de lucruri mai feminine”, scria Clärenore.
„Clärenore Stinnes poartă pantaloni, e minionă și drăguță; arată ca o studentă, fumează țigară de la țigară și râde într-una” – astfel era descrisă curajoasa tânără într-un ziar al vremii.
Pe 25 mai 1927, Clärenore și Carl-Axel, pe care îl cunoscuse cu două zile înainte de startul expediției, au plecat din Berlin. Au traversat Balcanii spre Beirut, Damasc, Bagdad, Teheran și Moscova – unde cei doi mecanici au părăsit expediția.
A urmat traversarea lacului Baikal, a Siberiei și a deșertului Gobi, până la Peking (actualul Beijing). De aici, Clarenöre și Carl-Axel au luat un feribot până în Japonia și, mai departe, un transoceanic până în Hawaii și America de Sud.
Au traversat Anzii de la Lima la Buenos Aires după care au continuat spre America Centrală și SUA. La Washington, au fost primiți de președintele Herbert Hoover. Cei doi și-au continuat apoi drumul către Vancouver și New York, de unde au traversat Atlanticul până la Le Havre.
Traseul pe care au mers cei doi este sinuos pentru că transferurile – distanțele parcurse pe mare – nu erau luate în calcul, dar la final, pentru ca expediția să poată fi omologată, kilometrajul mașinii trebuia să arate o distanță cel puțin egală cu circumferința Pământului. După aproape 47.000 km parcurși în doi ani și o lună, călătoria s-a încheiat la Berlin, pe 24 iunie 1929.
Carl-Axel Söderström a divorțat la puțin timp după întoarcerea din expediție și s-a căsătorit cu Clarenöre câteva luni mai târziu. Cei doi au avut trei copii și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți la o fermă din Suedia. Carl-Axel s-a stins la 82 de ani, în 1976, iar Clarenöre – 14 ani mai târziu.
Credit foto: Profimedia