Un an nou, un alt început. Sau o continuare. Sau un pretext pentru a ne opri puțin și a schimba ritmul, a opri unele acțiuni, a începe altele.
Eu prefer să mă uit la anul nou ca la un pretext de a-mi îngădui să mă retrag puțin, asemenea homarului, pentru a reflecta la ce anume din felul în care am făcut lucrurile aș vrea să schimb, la ce aș vrea să aduc nou în peisajul vieții mele, la ce nu mai vreau.
Știți, homarii cresc și, când simt că nu mai încap în carapace, se retrag, se leapădă de ea, așteaptă să le crească alt înveliș, apoi ies în lume. Mi se pare o strategie bună. E ca și cum îți iei o perioadă sabatică, te retragi, mai înveți, îți șlefuiești mijloacele de acțiune, apoi ieși în lume. Recomand perioade sabatice, din când în când. Eu am avut un astfel de an, pot spune că a fost petrecut în biblioteci, teatre, săli de concerte. A fost o bucurie pentru mintea și pentru ființa mea acel timp. Acum mai „fur” vieții mele câteva ore, din când în când, pentru astfel de activități.
Revenind însă la ideea generală de schimbare, aș spune că noi, oamenii, avem de multe ori senzația că putem schimba din mers aproape orice. Nu ne iese decât arareori. E nevoie și de un pic de auto-reflecție. Veți spune că nu e nevoie de un an nou ca să reflectezi. Corect. Putem întreprinde acest demers oricând, pe parcursul unui an. Eu îl mai fac atunci când e ziua mea. Atunci, plec undeva doar pentru că vreau să văd cum e să fii în altă parte a lumii, ca și cum în fiecare an ni se dă o derogare și putem renaște în alt loc.
Dar iată că, deși putem să reflectăm oricând, puțini o facem. De ce? Pentru că viața se întâmplă, pentru că timpul ne presează, pentru că ne lăsăm duși de val, în loc să conducem noi valul. Așa că, pentru acest început de an, propun să ne uităm nu doar la lista de ce vrem să avem, să facem, în 2025, ci și la aceea de cum vrem să fim în 2025.
Cu peste 2.000 de ani în urmă, Arhimede spunea: „Dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna întreg universul”. Mai e validă această afirmație?
Lumea se schimbă, se transformă, societatea pare că și-a pierdut de mult reperele sau și le redefinește. Termeni precum VUCA, BANI domină lumea de business de mai mulți ani. VUCA (volatile – volatil; uncertain – incert; complex; ambiguous – ambiguu), BANI (brittle – fragil; anxious – anxios; non-linear; incomprehensible – de neînțeles) sunt termeni aduși de marile școli de business ale lumii pentru a oglindi realitatea contemporană.
Prin urmare, punctul de sprijin care ar fi de dorit să fie puternic în toate cazurile este la noi înșine.
De aceea, invitația este să ne gândim la cum vrem să fim în acest an.
Iată câteva idei pe care le propun:
Sănătoși – știu, poate sună mai de vârsta a treia o astfel de dorință. Cel puțin așa mi se părea mie până acum ceva vreme. Când ești tânăr, vrei aventură, acțiune, energie, surprize plăcute, călătorii, vrei să cucerești munții, să sari cu parașuta, să iubești și să fii iubit(ă). Sănătatea pare să fie acolo mereu, o luăm de bună. Dar nu este așa, aș spune că este critic să avem grijă de propriul corp, de emoțiile noastre, de mintea noastră. Aceasta presupune să mâncăm atent, să ne hidratăm bine, să ne mișcăm mult, să dormim suficient, să ne bucurăm, să râdem, să plângem (sper eu, de bucurie, de cele mai multe ori).
Plini de energie și entuziaști – e important să ne menținem energia sus, să nu ne lăsăm doborâți de orice adiere, ceea ce vine din ce facem atât cu corpul, cât și cu mintea. Am un exemplu în acest sens. Am un fost profesor care, deși este în al patrulea sfert al vieții sale, are mai mult entuziasm decât mulți din sfertul al doilea. Ce înseamnă asta? Scrie, citește, înoată, călătorește enorm, lucrează, se întâlnește cu oameni mulți. De câte ori merg la Paris, ieșim la masă, apoi stăm la povești în timp ce ne plimbăm pe Saint Germain sau în Jardin du Luxembourg. Nu contează dacă e soare, plouă sau ninge.
Curioși – despre lume, politică, nutriție, literatură, stare de bine, istoria omenirii, artă, muzică, inteligență artificială, cosmos, despre tot ce mișcă, despre tot ce a fost creat sau explorat vreodată.
Toleranți – fiecare este cum este, ajută să îi înțelegem și pe ceilalți, să fim deschiși, să le arătăm alte perspective și să acceptăm și noi perspectivele lor, eventual să creăm alte posibilități împreună. Toate acestea presupun să fim atenți, calmi, blânzi când e cazul, când cineva poate beneficia de compasiunea noastră.
Fermi – uneori e important să stabilim limite. A fi de toate pentru toți este o strategie ce duce la arderea la două capete. Culmea este că nici nu vor aprecia prea mulți eforturile pe care le-am face pentru ei. Din experiența mea, oamenii care nu stabilesc limite ajung să fie nemulțumiți, neapreciați, vlăguiți. Nu le ridică nimeni vreo statuie, nici măcar din zăpadă, lângă celebrul om de zăpadă.
Conectați cu cei care contează pentru noi. Eu m-am gândit de mai multe ori în ultimul an la aceia care au scris un mesaj sau au sunat ca să întrebe ce mai fac și care chiar au ascultat, care mi-au dat impresia că le pasă. Aceste persoane sunt foarte rare. În general, oamenii întreabă ca apoi să îi întrebi tu pe ei, ca să se poată lansa în povești, plângeri, laudă de sine.
Selectivi cu unele persoane, evenimente, activități – nu trebuie să fim peste tot, cu toți. Dar nici ursuzi, totuși. Am o prietenă care spune că e bine să fim atenți, să nu umblăm cu patul lui Procust după noi, să nu căutăm doar oamenii care se potrivesc întocmai cerințelor noastre, standardelor noastre. Riscăm astfel să se facă gol în jur, să se facă frig și întuneric.
Liber-cugetători – să ne cultivăm mintea. Tatăl meu ne spunea că el vrea să gândească liber, nu cum îi dictează vreun partid. Pentru asta, e important să ne mobilăm mintea cu literatură de calitate, cu muzică, artă, filmele importante ale lumii. Apoi să ne înconjurăm de oameni care să ne aducă valoare și cu care să avem principii comune.
Iată, așadar, câteva idei pentru o posibilă listă de cum să fim în anul 2025: selectivi, toleranți, fermi, când este cazul, conectați, curioși, entuziaști, energici, liber-cugetători, sănătoși. Aceste idei propuse pot fi puncte de sprijin, cum spunea gânditorul grec, pentru un an probabil tot la fel de dinamic și incert precum cel care a trecut.