Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Diplomație și Comic Con în 2018

Este sâmbătă dimineață, cu o săptămână înainte de Comic Con, Mircea s-a odihnit (pentru prima dată după multe săptămâni) mai mult de trei ore, îmi mărturisește că nu funcționează decât pe bază de „stres”, iar de aici până la Comic Con, actori, artiști și Japonia nu este decât o strângere de mână și un „povestește-mi”.  
Mircea Muresan_poza de Alex Sutiu_editia 2015

Soluții mereu există

Dacă ar fi să pronunț o singură lecție după întâlnirea cu Mircea Mureșan, atunci aceasta s-ar rezuma astfel: „Chiar și atunci când pare imposibil, soluții există.” La 21 de ani organiza la Cluj un eveniment de genul Comic Con, doar că centrat pe cultura japoneză, iar în 2012 se ocupa deja de ceea ce avea să devină, peste șase ediții, un eveniment cu peste 40.000 de oameni.

Se numește East European Comic Con și este organizat de Mircea Mureșan, un om care se încumetă la o astfel de muncă pentru a se pune în situații limită, a-și testa reacțiile, dar și pentru pasiunea sa în materie de seriale, jocuri (acum doar când are timp) și cultură japoneză.

„Nu e niciun secret, pur și simplu te arunci în față cu o chestie si nu mai ai ce să faci. Ori o duci până la bun sfârșit ori nu.”

O spune ca și cum ar fi cel mai simplu lucru din lume, însă și el recunoaște că organizarea unui astfel de eveniment, mai ales într-o piață în care lucrurile se mișcă prea lent, înseamnă că: „Este inimaginabil de greu, cel puțin pentru mine. Cu cât se aproprie evenimentul, cu trei săptămâni înainte, îți vine să renunți în fiecare minut, în fiecare secundă!”

Și totuși de ce?

„Nu poți să renunți pentru că dezamăgești fiecare om. Imaginează-ți că ai dezamăgi cel puțin 40.000 de oameni care s-ar bucura de evenimentul tău.”

Astfel că, la întrebarea „Ce ai în agendă pe ziua de azi”, Mircea îmi răspunde: „Voi lucra la aplicația de mobil, după care o voi avea o ședință cu 2, 3 oameni din echipă, pentru a le explica ce mai trebuie să facă pe fiecare zonă, pentru că nu o să pot să fiu fizic în toate zonele deodată. Suntem o echipă de 5, 6 persoane, însă cu cât ne apropiem mai mult de eveniment echipa crește până la 160 de persoane.”

East European Comic Con – începuturi, evoluție și traseu

La un Comic Con mergi să îi întâlnești pe actorii care te-au impresionat în filme sau seriale, să te bucuri de un autograf din partea lor, să participi cu o întrebare în legătură cu personajul preferat sau alte curiozități, să dai mâna cu artiști pe care îi urmărești și să te bucuri de costume. Însă în România, în 2012, a plăti bilet pentru a lua un autograf era o noutate.

„Era tocmai după criză, începea să se dezmorțească piața. Mi-a plăcut foarte mult ideea, am lucrat la un eveniment, la Cluj, care era similar, dar că mergea mult pe cultura japoneză, modernă, tradițională. Apoi am zis că ar trebui să se poată mai mult. Am verificat chestiunile legale, juridice, economice, am văzut că se poate și am încercat. Evident că nu luasem în calcul atunci nici măcar 10% dintre lucrurile pe care trebuie să le fac acum. Și piața de evenimente s-a schimbat complet, după colectiv toata lumea lucrează foarte diferit”, povestește Mircea despre felul în care s-a conturat proiectul East European Comic Con, care la momentul respectiv era unul dintre singurele trei existente în Europa. Astăzi se organizează câte un Comic Con aproape în fiecare țară, în Europa.

În ce sens se lucrează diferit? „Într-un sens mai bun, dar și într-un sens exagerat de multe ori pentru că nu mai contează atât de mult ca siguranța să fie pe primul loc, ci actele. Nu mi se pare corect. S-a ajuns la o chestie instituțională, în caz că se întâmplă ceva, <<eu nu sunt responsabil>> și nu știu dacă asta este cea mai bună abordare. Noi verificăm totul și niciodată n-am încercat să facem rabat de la calitate și de la siguranță. Într-adevăr, la prima ediție nu știam anumite lucruri, însă, începând cu a doua ediție, s-au schimbat.”

Astfel că până într-un anumit punct „am tras să existăm, apoi ca să existăm cu ceva mai multă calitate”. De aceea, în 2015, suma obținută în 2014 a fost investită 100% în următorul eveniment, fiind suplimentată și de o investiție personală, tocmai pentru a crește calitatea.

„Noi suntem cam singurul Comic Con din Europa care a găsit soluția la cum să funcționăm într-o piață în care n-ar fi funcționat un astfel de eveniment. Nu ar funcționat dacă nu am fi reușit să împărțim cheltuielile și bugetul între mai multe entități: expozanți, public, sponsori. Sunt foarte multe Comic Conuri care nu cunosc cum pot să-și marketeze evenimentul încât să-l vândă la niște sponsori mari, asta pentru că nu au nevoie. Atunci când ai un public care își permite să plătească un bilet de 20-30 de euro pentru o singură zi și un abonament de 70 de euro, nu ai nevoie de soluții. Dar noi nu am putea merge cu un astfel de preț, chiar și în momentul de față mi-e teamă că biletele sunt prea scumpe pentru publicul din România.”

Cu toate acestea, evenimentul continuă de la un an la altul, completând fiecare ediție cu mai multă calitate:

„Anul acesta o să arate incredibil deoarece ne mutăm într-o locație diferită, tot la Romexpo, dar într-un pavilion complet nou. Arată foarte bine, e mare, e înalt, e spațios, un singur pavilion pentru tot, mai puțin scena principală. E gândit să arate exact ca un Comic Con din afară. Până acum nu ne-am permis să facem asta pentru că pavilioanele de la Romexpo nu ne permiteau. Anul acesta exact pe aspectul acesta ne-am concentrat, să arate foarte bine, dar și să aducem măcar un artist internațional foarte cunoscut. Și am reușit. Iar asta e partea care recompensează cel mai mult.”

Un actor, puțin artiști, o piață prea slabă pe harta benzilor desenate

„Este greu”. Când vine vorba despre aducerea personajelor internaționale în România, indiferent că se numesc actori, ilustratori, desenatori, este foarte greu. În primul rând, pentru că oamenii mai degrabă plătesc pentru un concert decât pentru un autograf, pentru că la actori tot timpul există un semnul întrebării (dacă aceștia primesc o ofertă de filmare, dacă li se schimbă orarul de filmare, dacă există un atentat terorist sau dacă se îmbolnăvește, își anulează prezența, iar cu cât este mai cunoscut actorul, cu atât cresc șansele să anuleze), cât despre desenatori, aici situația este și mai nefericită deoarece România nu prea există pe harta internațională a benzilor desenate, ceea ce îi face pe aceștia să nu accepte atât de ușor o participare aici.

„Actorii pe care i-am adus în 2013 au însemnat împreună 15.000 de dolari. Acesta este un fee extrem de mic, acum ei împreună costă 50.000 de dolari. Suma pentru actorii pe care i-am adus în 2014, cumulat, a fost de 50.000 de dolari, acum înseamnă 200.000 de dolari, asta și pentru că Jason Momoa a primit rolul de Aquaman. Noi știam de atunci, doar că nu aveam voie să spunem. S-au schimbat foarte mult prețurile.”

CITEȘTE ȘI Fort Knox PR: avocații benzilor desenate

Cât despre artiștii internaționali, „e mai greu decât la actori, deoarece la artiști nu există sume pe care le plătești, ci mai degrabă le achiți tot, iar apoi, ei trebuie să vină pentru că piața din țara în care merg este una dezvoltată pe bandă desenată și cu siguranță ar avea un profit. Însă pe partea de banda desenată sau comics, România s-a dezvoltat foarte greu și orice proiect care a început, nu a continuat foarte mult. Singurul proiect care a durat a fost <<Harap Alb continuă>>. Dar ca orice lucru frumos, acesta se termină, iar din cauza asta piața de aici nu este obișnuită cu banda desenată și nici cei din afară cu noi. Mai ales acum când totul trece în digital.”

Câte ore implică o astfel de muncă? Emailurile, listele lungi cu actori, propunerile și răspunsurile încep să fie organizate încă din prima zi a Comic Con-ului, pentru următoarea ediție. Însă „full mode”, așa cum se exprimă Mircea, înseamnă 16 ore pe zi, cu o lună și jumătate înainte de eveniment.

Feedback, diplomație și o țară civilizată

În ceea ce privește recompensa, Mircea se simte măgulit la sfârșitul evenimentului, atunci când toată lumea este mulțumită, când invitații se simt bine în România (așa cum s-a întâmplat și până acum), dar și atunci când pus în fața unor situații limită, știe să le gestioneze. Nu este mulțumit tot timpul, însă acesta este farmecul, să înveți constant. De ce? Pentru a lucra în diplomație.

„E un domeniu care îmi place foarte mult, în care vreau să activez, dar ca să poți face asta trebuie să te cunoști foarte bine în toate situațiile. Și acesta a fost motivul pentru care am vrut să fac Comic Con-ul. Ideea e că diplomația înseamnă o singură șansă. Ai greșit, ai ieșit. Nu îți permiți să ajungi la o situație limită, să ai o reacție greșită care să pună în pericol relațiile dintre țara ta și o altă țară. Asta a fost pentru mine cel mai important, dar este un aspect despre care nu-mi place să vorbesc tot timpul pentru că este o chestie foarte personală.”

Ce face când nu muncește pentru Comic Con? Fie se odihnește de muncă prin muncă, alte evenimente, organizări și logistică, fie își răsfață cei trei câini Husky, fie călătorește în Japonia.

„E o țară pe care eu o iubesc mult, dacă aș fi putut să aleg să mă nasc undeva, acolo m-aș fi născut.”

Îmi povestește cu zâmbete despre loialitatea japonezilor, mai ales la locul de muncă, despre conștiinciozitate, organizare, bun simț și obiceiuri sănătoase. Astfel că îl întreb despre acele lucruri pe care le-ar implementa în România, dacă ar avea puterea să schimbe ceva.

Ce ne-ar ajuta ca țară? Ne-ar ajuta conștiința. În Japonia, orice om care își face treaba, inclusiv oamenii de serviciu, fermierii se consideră reprezentați de ceea ce fac. Adică e munca vieții lor și n-am văzut în nicio țară din lume ca scaunele din gară să fie curățate și pe dedesubt. Am rămas șocat, chiar am vorbit cu persoanele care făceau asta și mi-au spus: <<Cum să nu fac asta? Stai puțin. Dacă cineva știe că eu lucrez aici și vede că gara este murdară, atunci va spune că nu-mi fac bine treaba.>>

CITEȘTE ȘI Ana Alina Alecu – „Muncă, apoi talent“

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii