Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

Dinspre filosofie către viață via literatură

De prea puține ori, atunci când citești o carte, te gândești mai departe la procesul prin care aceasta a ajuns în mâinile tale. Cine a scris-o și de ce? Cum a ajuns la editură? Cine a ales-o? De ce face parte dintr-o colecție anume? Așa am ajuns la poarta Editurii TREI cu o mulțime de întrebări la care aveam să primesc răspunsuri en détail chiar de la directorul editorial, Magdalena Mărculescu.
DSCF0511

Magdalena este unul dintre patronii Editurii TREI, om de carte și de text, cu o experiență fantastică și voce caldă. Prima întrebare a mea a fost „De unde TREI?”. Iar Magdalena mi-a explicat zâmbind că numele a fost creat de la bun început exact cu scopul de a stârni această întrebare. Pe de altă parte, trei este și „cifra magică”, iar fondatorii inițiali au fost tot în număr de trei. Magdalena a început Facultatea de Filosofie în 1990 la Bucureşti, iar ulterior a devenit bursiera Universității Ecole Normale Supérieure. A studiat la Universitatea Sorbona, a devenit doctor în filosofie, a publicat, a predat și a tradus. Astăzi este una dintre cele mai cerebrale și subtile femei pe care le-am cunoscut.

Magdalena, cum sunt începuturile tale editoriale?

Sunt poetice. Eu am studiat filosofia și am început prin a avea o carieră universitară. Doar că tatăl meu deținea la vremea aceea, în 1994, o editură, Pandora M. În 2000, mi-am terminat studiile la Paris, predam, îmi scriam teza de doctorat și eram foarte atașată de cultura franceză, drept pentru care îmi aduc aminte că prima colecție creată de mine a fost o colecție contemporană care se chema Femina, la Pandora M. Ideea mea a fost să selectez vocile feminine din literatura franceză contemporană. Acesta a fost începutul. Ușor, ușor, am început să mă implic tot mai mult în munca editorială.

Care e elementul de care te-ai îndrăgostit în această muncă?

Toată viața mea am trăit printre cărți. Filosofia, marea pasiune a vieții mele, poate fi o disciplină destul de abstractă. Pe măsură ce te specializezi, ajungi să lucrezi doar cu concepte, publicul căruia te adresezi este din ce în ce mai îngust. Implicându-mă aici, am simțit nevoia să îmi adresez discursul unui public mai larg, în termeni generali. Asta mi-a plăcut în munca editorială. Provocarea nu era doar aceea de a jongla cu concepte filosofice, ci de a vedea care sunt rezultatele discursului tău către un public larg, nu nișat. Este un element care ține de comunicare: să reușești să-ți comunici ideile unui public mai larg. Asta m-a atras cel mai mult în editură. Așa am început să public literatură, deși specialitatea mea era cu totul alta.

Ții minte primul titlu sub patronajul tău?

Primele titluri au fost de filosofie. Au urmat câteva eseuri și poezii, dar acesta a fost primul pas dinspre filosofie către viață via literatură. Proiectul Femina a fost al doilea proiect editorial, cu o voce mai amplă. În principiu, orice editură trăiește momente dificile la început, dar entuziasmul este cel care ne-a ținut în picioare.

Magdalena, povestește-mi, te rog, cum a fost trecerea de la Pandora M la Editura TREI. Cum s-au unit cele două unități editoriale?

Întâi de toate, trebuie să-ți spun că toți cei care au lucrat în plan editorial după ʼ90, practic, au „inventat” meseria. Au învățat-o din mers. Lumea editorială este oricând o aventură, dar atunci a fost geneza ei. Participai la ceva unde nu existau maeștri, ceea ce putea fi provocator și incitant deopotrivă. Vasile Dem. Zamfirescu, profesorul de psihanaliză la Facultatea de Filosofie, şi Silviu Dragomir, prietenul din facultate, cel care acum este creierul financiar, aveau o editură – TREI. Ideatic, eram foarte legați, așa că dialogul pe care îl aveam despre filosofie s-a mutat treptat spre zona editorială. Voiam să ne comunicăm ideile, să le dezbatem, să le validăm. Eu lucrasem mulți ani la editorii francezi și învățasem foarte multe de la ei. Iar aici, noi trei ne întorceam fiecare în biroul lui, amintindu-ne că eram concurenți. Cred că așa a apărut ideea „Cum ar fi dacă am fuziona?”. Din punct de vedere juridic, la vremea aceea, astfel de fuziuni se întâmplau frecvent în Europa, dar nu atât de des și la noi. În 2003 am început să coordonez la Editura TREI, Eroscop, o colecție de literatură erotică, cu texte istorice, clasice. Așa am început colaborarea: eu conduceam alături de tatăl meu Editura Pandora M și, în paralel, coordonam colecții la Editura TREI. În 2014 ne-am săturat să ne mutăm dintr-un birou în altul și cei de la TREI ne-au propus să ne alăturăm editurii. După luni de glumă, apoi de reflecție, am luat în serios posibilitatea de a fi mai puternici împreună, așa că în 2004-2005 am devenit director editorial al Editurii TREI. Și cum totul a mers perfect, am adus și Pandora M în grupul editorial TREI. Între timp am creat și o nouă editură, Lifestyle. Colecția de artă – StART – a fost creată acum aproape trei ani. Iar TREI continuă să publice psihologie atât pentru un public larg, cât și pentru mediul academic. Și să nu uităm nici de zona de literatură, cea de crime fiction sau de colecția de istorie (unde Montefiore este un real succes).

Care ți se par cele mai mari provocări în munca de editură?

Sunt mai multe. În primul rând, să publici cărțile pe care ți le dorești și să reușești să le comunici. Este o provocare foarte mare să reușești să-ți comunici intenția. Am avut și foarte multe surprize; nu mă așteptam, de exemplu, ca Elena Ferrante să aibă succes în România. Nu mă așteptam nici ca Peggy Guggenheim să fie aproape un bestseller. Nu mă așteptam niciodată ca un roman polițist să cucerească atât de mulți cititori; Stieg Larsson a fost startul unei colecții care a funcționat fabulos și nu mă așteptam să se contureze într-un proiect atât de frumos. Toate aceste exemple demonstrează că în lumea editorială ai șansa să devii și tu, să te transformi și tu, nu doar cititorii tăi. Pe de altă parte, au fost și surprize negative: „Pasărea Bunului Dumnezeu”, de James McBride, este o carte excelentă, care însă nu a prins. Un alt exemplu este „Sutton”, de J.R. Moehringer, o carte extraordinară, care nu a avut succesul pe care mi l-am imaginat.

O altă provocare este aceea de a nu-ți fi rușine să alegi cărți comerciale și să înțelegi cum funcționează mecanismul comercial. Nu cred că este bine să disprețuiești vreo categorie de public, e important să facem oamenii să citească. De aceea este important să-ți formezi o masă critică de cititori. Mulți nu citesc ani de zile și uită de lectura ca plăcere, uită ce înseamnă o carte. A citi este o plăcere incomparabilă și nu trebuie să ne refuzăm acest deliciu, ci să ne lăsăm purtați efectiv de o carte. Cred în această plăcere naivă a lecturii. Noi am rezolvat această provocare creând serii diferite. O mare parte din public transgresează fără probleme; există persoane care citesc la fel de bine și „Acolo unde femeile sunt regi”, dar și cărți mai comerciale. Cu toții avem mai multe registre și putem gusta mai multe tipuri de lectură.

De un cu totul alt ordin, o altă provocare a mea, este aceea de a lucra cu o echipă. Nu suntem o echipă mare, dar este delicat să lucrezi cu oamenii. Țin foarte mult ca atmosfera în editură să fie la fel ca aceea de la început: un club în care poți discuta lucrurile. Fiecare om care a intrat în echipa noastră a conturat cu personalitatea lui ceea ce s-a întâmplat aici.  În plus, o editură în România nu se ocupă doar de alegerea titlurilor, ci și de comunicarea lor și de distribuția pe piață. Iar atunci, sigur că primordială este strategia – cui comunici, ce mesaje, cum te adresezi publicului? Fiecare dintre aceste întrebări constituie o provocare în sine.

Ce citesc românii? Care sunt cele mai vândute titluri din ultimii ani?

Românii citesc nonficțiune. Dar și cărțile de psihologie sunt la mare căutare. Un exemplu care completează ceea ce am spus mai devreme sunt cărțile de popularizare a științei. Scrise, de exemplu, de fizicieni care se bucură de o aură mediatică, aceste cărți oferă versiuni foarte generoase și accesibile a ceea ce se întâmplă în mediul științei. Din punct de vedere literar, fiecare titlu este o loterie. Contează foarte mult momentul în care intri pe piață. Literatură polițistă s-a publicat și înainte să publicăm noi Stieg Larsson și colecția Crime Fiction. De ce în acel moment s-a format un boom? Este și acum un miracol. „Cartea gesturilor” este o altă carte care s-a vândut de la sine, fără să avem o strategie de comunicare specială. În primele două săptămâni s-au epuizat toate exemplarele. Montefiore a stârnit buzz. Elena Ferrante este în topul vânzărilor. Agnes Martin-Lugand este o autoare pentru care nu am făcut niciun efort de vânzare inițial, pentru că s-a vândut înainte de a începe să o comunicăm. Poate aici titlul a fost secretul. „Fata dispărută” și „Fata din Tren” sunt bestselleruri internaționale, așa că probabil își împrumută popularitatea de acolo.

Pascal Bruckner a fost, la un moment dat, autorul-far al editurii. John Green este unul dintre cei mai bine vânduți autori („Căutând-o pe Alaska”, „Sub aceeași stea”).

Care sunt elementele care te conduc către decizia publicării unui titlu?

E un proces complex care implică multe activități. Urmăresc presa internațională. Particip la târgurile de carte din străinătate de la Frankfurt, Paris sau Londra, unde editori din toată lumea prezintă manuscrise. Urmăresc toate noutățile și toate aparițiile. Citesc cataloagele editorilor străini, care sunt actualizate de două ori pe an. Vorbesc cu autorii, unii ne scriu direct, de alții aud eu.

Citesc sute de manuscrise, iar aici, părerea de cititor este crucială. De exemplu, atunci când am creat colecția StArt, am simțit nevoia ca de fiecare dată când mă întorceam după călătorii și citeam, să înțeleg. Veneam încărcată de informații și așa au apărut cărțile care poartă în ele dialoguri către arta contemporană, cărțile care explică mesajul sau discursul artistic. Doar astfel începi să înțelegi povestea din spatele unui gest artistic, de ce are sens un anume obiect artistic.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii