Avem probleme și cu termenele de plată
Comunitatea Europeana s-a preocupat de promovarea și consolidarea competitivității europene. A făcut-o inclusiv limitând termenele de plată între partenerii comerciali la maxim 60 de zile, emițând Directiva 2011/7/UE, implementată de România prin Legea 72/2013.
Legea este obligatorie. Și este bună.
Scopul acestei Directive a fost de a aduce la un numitor comun costurile de finanțare care au un impact indirect în prețurile finale ale produselor.
Ca multe alte legi, în România, deși este veche de doi ani, aceasta nu se aplică.
Clienții forțează și obligă agențiile și ceilalți furnizori să accepte termene de plată mai mari. Fie pentru a se corela cu ciclu de încasare din piață, fie pentru a muta niște costuri de finanțare către agenții și furnizori.
Agențiile fie încearcă să plătească mai departe furnizorii după ce încasează de la client, fie sunt obligate să finanțeze clienții. Însă, modelul de business al agenției de publicitate este diferit de cel al unei bănci. Agenția de publicitate lucrează cu banii clienților, nu atrage depozite că să poata să dea credite. Furnizorii nostri nu pot să accepte aceste termene din ce în ce mai lungi.
În cazul televiziunilor s-a ajuns la promovarea unei legi care încearca să rezolve acest neajuns. OUG 25/2013 a impus plata directă de la client către stații TV.
Și în dialogul avut cu Comisia Senatului, implicată în demersul legislativ al OUG 25/2013, am văzut că motivul puținelor stații, care încă susțin Ordonanța, este cel legat de termenele de plată.
Autoritățile trebuie să găsească mijloace prin care să impună legea 72/2013. Nu să inventeze legi noi (care fiind făcute pe genunchi nu fac decât să adauge o doză suplimentară de haos).
Și într-o notă diferită, clienții trebuie să înțeleagă că dacă fac presiuni să transfere costul finanțării către agenții și furnizori, o să plătească sau mai scump serviciul sau o să primească un standard mai slab, astfel încât agențiile și furnizorii să-și acopere costul respectiv. Aici sunt multe lucruri de spus. Poate cu altă acozaie…
Și, ca o ultimă perspectivă asupra problemelor industriei noastre, mă reîntorc la un punct fierbinte al anului precedent. Cel legat de investigația Consiliului Concurenței în piața agențiilor de media.
Agențiile de media au fost amendate iar Consiliului Concurenței nu a vrut să-și aplece atenția la o perspectivă subliniată insistent de către toți cei investigați.
Agențiile de media au boicotat practici considerate non etice. În consecință, am fost amendați pentru refuzul de a participa la licitații pe care noi le-am considerat trucate și care, pentru noi, nu însemnau decât resurse risipite ba, chiar mai mult, pe care le-am fi și legitimat într-un fel dacă nu am fi reacționat.
Există agenții care au proliferat practici de business cu efecte nocive pentru toate părțile: în primul rând, pentru companiile-client, apoi pentru restul agențiilor, pentru furnizorii de media și, deloc în ultimul rând, pentru statul român.
Deși avem o decizie în acest caz, nu este prea târziu ca investigația să fie largită, așa cum era de altfel corect, la toată piața.
Încet – încet, o să eliminăm aceste probleme și vom avea o piață de publicitate și mai sănătoasă.
Într-un alt registru, demersul DNA și ANAF are efect pozitiv asupra jucătorilor serioși, mari, din fiecare piață. Cei mai neserioși nu mai au cum să opereze, sunt excluși. Cei serioși și sănătoși cresc și, implicit, își permit să crească bugetele de publicitate. Deci, o să crească și bugetele de publicitate.
Dar până atunci, să avem un 1 Mai fericit și un an plin de creativitate și energie. Pentru că avem nevoie. Onoare muncii!
(Sublinierile din text aparțin redacției.)