Cautare




, Contributor

În prezent, conduce echipa de brand management a BMW Group România, pentru mărcile BMW, MINI și BMWI.

Lifestyle |
|

Despre tăcere, la birou. Câteva principii de lucru.

În unele birouri se trăiește în gălăgie, ca semn al activităţii și al energiei de lucru tinerești; al rezultatelor care se vor vedea în curând și al faptului că suntem mulţi, că avem opinii și că muncim în echipă. Muncim – cuvântul-cheie.
nina

În alte corporaţii, politica este de liniște; atât de liniște, încât încă de la recepţie te întrebi dacă azi sunt sosiţi angajaţii la muncă… Și acolo se muncește, dar fiecare în pasul lui, la masa lui, în ritmul propriu, fără nevoie de prea multe interacţiuni.

Am trăit în ambele versiuni de muncă în echipă. Am știut de la bun început pe care o prefer, introvertit și Vărsător fiind.

Muncim cu drag în mediile care ni se potrivesc personalităţii și tipului nostru de energie. Acasă, sau odată plecaţi de la birou, simţim lipsa locului din care am plecat. Mai adevărat este că simţim lipsa energiei oamenilor din jurul nostru, în cazul „gălăgioșilor“. Sau a păcii dimprejur, în celălalt caz.

Mă întreb deseori dacă atmosfera de zumzet din birouri este agreată unanim sau dacă, pe ici, pe colo, muncesc alături de noi introvertiţi sau iubitori de liniște care rabdă în tăcere; sau, mai rău, care se forţează să se adapteze celorlalţi și „socializează“, încercând glume și expresii pe care nu le folosesc niciodată în mod normal.

Mă mai gândesc la diferenţa pe care ar putea-o face un ton mai jos de liniște, în zonele cu agitaţie (de exemplu, o redacţie de știri), sau un ton mai sus de volum, în zonele cu liniște mormântală de lucru (de exemplu, într-un birou de auditori).

Experienţa îmi arată că și pe acest subiect echilibrul este cel mai productiv. Cel mai de dorit. Munca în liniște, întreruptă din când în când de râsete sau de comentarii inspirate, sau de invitaţii la o prăjitură în bucătărie, devine plăcută și are un mare aport la starea bună și la convingerea interacţiunii de calitate. Nu forţează pe nimeni să joace un rol anume, nu aduce presiuni de câștig de popularitate și nu risipește energia.

Munca în gălăgie, asupra căreia se impune din când în când liniște – pentru că așa vrea noul manager –, obosește mai tare când acel surplus de energie este forţat să stea într-un cub de liniște, o vreme. Dacă managerul înţelege că aceasta este normalitatea acelui birou și a acelor oameni – gălăgia –, atunci perturbarea pe care o va aplica asupra mediului de lucru va fi minimă și timpul de adaptare a echipei la cerinţele noului manager va fi mai scurt.

Sunt suporterul tăcerii, am spus-o deja. Al non-clevetelii, mai precis. Al non-reply-ului de dragul replicii, al șederii în gândire o vreme, înainte de a da un răspuns sau de a riposta.

Un părinte drag îmi spunea mereu, în vremurile în care eram toată o manifestare aprigă, „roagă-te întâi și apoi vorbește“. Poposește întâi în minte și în suflet, să vezi dacă ce spui este util, adevărat și blând. Respiră între frazele unei prezentări în fața boardului, să vezi dacă ei sunt cu tine pe drum, să le simţi atenţia și interesul, să le poţi răspunde întrebărilor nerostite, dinainte, pentru că atunci când vor fi rostite… poate răspunsul vine mai greu, sub povara semnului de întrebare crescut de șeful boardului, de exemplu.

Graba în a vorbi, în a aștepta forţat ca celălalt să își termine fraza pentru ca tu să spui „…da, da, și la mine este așa… și așa….“ arată felul în care ne irosim timpul, vădit fără consideraţie pentru celălalt sau pentru ceilalţi.

Când tot ce vrem este să completăm fraza celuilalt, însă noi suntem într-o mare risipă de dar (al timpului, al cunoașterii, al respectului).

CITEȘTE ȘI Totul este simplu, dacă este din inimă

Când ascultăm atent, când nu contrazicem din principiu, devenim pahare deschise spre alte perspective și ne exersăm adevărata calitate de leadership. Putem face alegeri documentate și putem să ne inspirăm din direcţii la care, cel mai probabil, am fost opaci până atunci.

Tăcerea ne ajută să auzim mai mult și ne învaţă să ascultăm cu adevărat.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii