Dr. Valeria Herdea, medic primar Medicină de familie, Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (arepfm)
Soarele rămâne, indiscutabil, sursa Vieții pe Pământ. Noi toți iubim să fim mângâiați de razele Soarelui, să fim răsfățați de Lumină, să ne bucurăm de „Băi de Soare”. Indiferent de vârstă, sex, statut social, credințe, tradiții sau epocă istorică, Soarele rămâne în centrul existenței noastre ca motor al civilizației.
O scurtă analiză a datelor științifice ale momentului ne arată, însă, că Bucuria de a fi înveliți de Lumina Soarelui depinde de cât de echilibrați suntem, de cât de mult punem în balanță expunerea responsabilă, sănătoasă la Soare sau, din contră, de cât ne ferim de efectele expunerii excesive la Soare. Ca rezultat direct: putem rămâne sănătoși sau, din contră, putem să avem probleme de sănătate nedorite.
Beneficiile expunerii la Soare:
FIZIC – activarea mecanismelor fiziologice de sinteză ale vitaminei D cu toate beneficiile ei, de la o structură sănătoasă a oaselor și a articulațiilor până la funcționarea glandelor endocrine sau protecția inimii.
PSIHIC – echilibrarea proceselor psihoafective și de integrare socială.
Efecte mai puțin dorite în plan fizic:
– deshidratarea, în condițiile în care hidratarea nu este corespunzătoare, mai ales pentru grupurile de risc (copii, gravide, vârstnici, pacienți cronici);
– arsurile solare, prin expunerea prelungită fără protecție adecvată;
– dezvoltarea, pe un fond predispozant, a unor tumori cutanate după expunerea necontrolată la Soare.
Lipsa expunerii la Soare duce la:
– rahitismul copilului prin deficit de vitamina D. Vitamina D se sintetizează în mod natural în piele prin expunerea la Soare.
– osteoporoza, specifică vârstei de adult, întâlnită în ultimii ani, atât la femei, cât și la bărbați, cu afectare severă a calității vieții individului, prin demineralizarea oaselor.
BINE DE ȘTIUT:
Nivelul optim de vitamina D este 30-60 ng/mL de 25 (OH) D. Forma activă a acesteia este 1,25(OH)2 și are comportament de „hormon clasic“.
Vitamina D are rol în:
– Remodelarea osoasă;
– Imunomodulare – inhibă proliferarea keratinocitelor și fibroblastilor;
– Inhibă producția de renină, crește contractilitatea miocardului;
– Crește producția de insulină;
– Inhibă angiogeneza;
– Este un inductor al apoptozei (moartea celulară).
În practică ne întâlnim cu situații diverse:
Aport sau sinteză redusă de vitamina D:
– copii născuţi din mame cu deficit de vitamina D;
– tegumente hiperpigmentate;
– expunere redusă la soare;
– aport redus de alimente bogate în vitamina D.
Malabsorbţie sau funcţie intestinală anormală:
– afecţiuni ale intestinului subţire (ex. Boala celiacă);
– insuficienţă pancreatică (ex. Fibroza chistică);
– obstrucţie biliară (ex. Atrezia biliară).
Sinteza redusă sau degradarea crescută a 25-OH-colecalciferol:
– boli cronice renale sau hepatice;
– administrarea de medicamente: barbiturice (fenobarbital), tuberculostatice.
Secretul menținerii unui nivel optim de vitamina D rămâne legat de expunerea zilnică la efectele benefice ale razelor solare minimum 30 de minute a unei părți de 9-18% din suprafața pielii (ex.: 9% față, 9% membre). Expunerea este indicată, în zona temperată, în intervalul 6.00-10.00 sau după-amiaza, 17.00-19.00.
Algoritm în 10 pași – profilaxia și tratamentul rahitismului/prevenția osteoporozei
Câteva recomandări pentru a identifica soluții în vederea menținerii sănătății sunt incluse în Algoritmul pregătit de către medicii de familie membri ai Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF).
1. Profilaxia antenatală a rahitismului prin administrarea de vitamina D3 gravidei din săptămâna 32 de sarcină.
2. Profilaxia postnatală a rahitismului prin promovarea unui regim igieno-dietetic adecvat: susținerea alăptării până la 2 ani, alimentație complementară corectă, expunere la aer din prima săptămână de viață.
3. Profilaxia postnatală a rahitismului la copilul până la 18 luni, prin administrare de vitamina D3, zilnic, în doze fracționate (400-800 ui/zi), mai fiziologice și care evită supradozarea.
4. Profilaxia postnatală a rahitismului după 18 luni până la încetarea creșterii (12-15 ani), prin administrarea de vitamina D3, zilnic, în lunile reci („R“), doze fracționate (400-800 ui/zi).
5. Profilaxia rahitismului aduce simultan și beneficii asupra stării globale de sănătate: rol antiinfecțios și antiinflamator; reduce riscul de astm bronșic alergic; scade mortalitatea prin boală cardiovasculară; factor protector pentru DZ de tip 1; reduce riscul de cancer de sân și cancer colorectal.
6. Identificarea prin anamneză, antenatal la gravidă și postnatal la nou-născut și sugar a situațiilor care pot favoriza deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor și corectarea precoce a acestora.
7. Evaluarea prin examen clinic a sugarului în vârstă de 3-9 luni pentru identificarea elementelor osoase și extraosoase care ridică suspiciunea unui diagnostic de rahitism.
8. Confirmarea paraclinic (analiză: dozare nivel seric de vitamina D) și radiologic a formei de rahitism: carențial, vitamino-D rezistent sau vitamino-D dependent.
9.
A) Inițierea tratamentului cu vitamina D3 și calciu în funcție de forma de rahitism, conform protocolului existent (profilaxia anemiei și rahitismului la copil IOMC 2010) și corectarea factorilor favorizanți asociați. Atenție – tratamentul insuficient documentat poate duce la hipervitaminoza D (urgență medicală).
B) Inițierea prevenției sau terapiei aplicate la adult se face după evaluarea clinică și biologică a persoanelor prin sistemul de medicină primară sau, după caz, endocrinolog.
10.
A) În cazul rahitismului: reevaluare paraclinică și radiologică periodic având în vedere că vindecarea se produce lent în medie în 3-6 luni de tratament, iar semnele osoase dispar tardiv, uneori la 1-2 ani de la inițierea tratamentului.
B) În cazul adultului identificat cu risc de a dezvolta osteoporoză: consultul periodic la medicul de familie permite identificarea factorilor predispozanți (istorie familială), factorilor favorizanți (tratamente medicamentoase care modifică nivelul de vitamina D) sau a factorilor determinanți (lipsa expunerii la Soare), dar și consilierea corectă a pacienților pentru a evita suferința indusă de modificările de mineralizare osoasă care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă.