O stare de nemulțumire mocnită s-a instalat printre oamenii de publicitate. Directorii de marketing ori directorii executivi ai companiilor nu sunt dispuși să pornească pe un „drum nou”, propus de agențiile curajoase, nu vor să abordeze și proiecte care „ies din rând”, nu au curaj! – susțin publicitarii. Este o opinie generală care se confirmă dacă ne uităm la „produsele” publicitare din piață: corecte, ca la „manual”, fără o idee solidă ori o emoție, niște improvizații.
Așadar, ar trebui să-i credem pe publicitari, depozitarii curajului. De cealaltă parte, a clienților, curajul lipsește. De ce lipsește? Pentru că sunt și ei oameni care au o anumită educație, un job de păstrat, un scaun de apărat și profită de interese și beneficii personale. Curajul implică riscuri, explicații, dureri de cap, nervi, muncă, probleme complexe, multe probleme!
Am putea căuta o grămadă de motive pe seama lipsei de curaj a clienților antipatici, care nu vor să fie așa cum își doresc oamenii de publicitate. În fond, fiecare își chivernisește bugetul de curaj în funcție de ceea ce își propune, lucruri mici sau lucruri mari. Lucrurile mici se fac fără investiții de curaj. Este posibil să trăim niște vremuri în care se fac lucruri mici.
Cred că avem o generație nouă de oameni care gestionează bugete și campanii de comunicare din partea clienților, o generație crescută fără cultul responsabilității. Este posibil ca această generație, cu școli înalte de marketing, să fie „spălată pe creiere”. În plus, să fie ruptă de realitățile din viața de zi cu zi și să trăiască în niște „bule” (birouri cu pereți de sticlă), izolați și aroganți. Nu cred că trebuie să adunăm prea multe frustrări pe seama acestor oameni. Nu putem „pune la zid” oamenii de marketing care nu dau dovadă de curaj. Disprețul nu folosește la nimic.
Pe de altă parte, este ușor să faci pe curajosul (ca om de publicitate) și să-i disprețuiești pe clienții fricoși când în joc nu sunt banii tăi! Curajul să și-l exerseze fiecare pe bugetul său! – ar putea să strige un om (curajos) de marketing.
Totuși, dacă nu există curaj, atunci ce avem în loc? Să luăm un exemplu! De curând, am văzut un panou publicitar comandat de un hipermarket al cărui mesaj îi incuraja/informa pe consumatori: „Spune-i casierului la ce vrei reducere! – 20% la toată gama de televizoare și conserve de pate”. (subliniere P.B.) Mi-e greu să cred că șefii de marketing ai hipermarketurlui n-au aprobat (în scris) această reclamă. Genul acesta de promoție, în care amesteci „toată gama de televizoare” cu „conservele de pate”, nu este nici pe de parte o dovadă de curaj, de pragmatism ori de profesionalism. Este o dovadă de prostie. Și se poate râde în fel și chip pe seama acestei prostii.
Chiar îmi imaginez clientul „sedus” de această reclamă care și-a cumpărat un televizior cu reducere de 20% și se uită încântat la ecran, în timp ce-și întinde cu cuțitul pe palmă niște pate de ficat de gâscă (reducere de 20%). De ce își întinde pe palmă? Pentru că n-a avut reducere de 20% la pâine din partea casierului, așa încât își linge pateul din palmă, fericit de promoția pe care a prins-o la hipermarket. Și această viziune este o prostie, dar o prostie naște altă prostie.
Cred că cel mai periculos lucru ce se poate întâmpla într-o piață lipsită de curaj ar fi apariției unor redute puternice de prostie și de impostură. Pe care să le acceptăm cu înțelegere (sunt și ei oameni!), închizând ochii (doar ei dețin bugetele de promovare!) și cu speranța că, într-o zi, lucrurile se vor schimba (nu se vor schimba!)
Mediocritatea este tupeistă și naște prostie, inteligența generează curaj și responsabilitate.