O piesă de mobilier ne completează stilul de viață. Uneori, intră în locuința noastră și influențează totul în jur. Dacă o pictură este menită să fie privită și o haină să fie purtată, mobilierul este menit să fie „locuit”, să se facă util confortului nostru. Mobilierul de acasă dictează modul în care interacționăm cu cei din jur, cum ne desfășurăm activitatea de zi cu zi.
Mințile creative ale Epocii Moderne au continuat să modeleze fața designului de mobilier așa cum îl știm noi, iar multe dintre aceste piese sunt opere de artă certificate. Există multe obiecte de mobilier legendare, însă următoarele trebuie să fie cunoscute de oricine este preocupat de felul în care își mobilează locuința.
Scaunul Eams, creație Charles și Ray Eams, în mod normal, are un termen de livrare între șase și opt săptămâni, iar pe anumite site-uri îl găsim în stoc la un preț considerabil mai mic (preț original 740 de euro – preț copie 40 de euro). Originalul este comercializat de brandul Vitra.
„Getting the most of the best to the greatest number of people for the last”, cu aceste cuvinte, Charles și Ray Eams și-au descris una dintre creațiile principale ca designeri de interior. După ce experiențele cu placaj și foi de aluminiu din anii ’40 au produs rezultate nesatisfăcătoare, căutarea lor i-a dus la rășina poliesterică armată cu fibră de sticlă. Cu siguranță, scaunele fake, copiate după modelul original, nu conțin același material, calitatea și fiabilitatea în timp fiind îndoielnice.
Alte obiecte de design aflate în topul fake sunt corpurile de iluminat marca Tom Dixon (Beat Led Stout Pendant, preț original 900 de euro – preț copie 90 de euro). Acestea se numără printre cele mai copiate corpuri de iluminat, fiind întâlnite în foarte multe amenajări de tip HoReCa.
Tom Dixon, OBE, este un designer britanic autodidact, fiind cunoscut cel mai bine ca directorul creativ al mărcii omonime „Tom Dixon”, specializată în proiectarea corpurilor de iluminat, a mobilierului și a accesoriilor.
Scaunul model B3, designer Marcel Breuer, 1952, este cunoscut sub numele de Scaunul Wassily, după ce designerul a făcut un duplicat al originalului pentru faimosul artist Wassily Kandinsky. Această piesă din 1925 a marcat un moment inovativ în utilizarea materialelor pentru designul de mobilier.
Breuer a fost profesor la Bauhaus și a mers frecvent pe bicicletă acolo. Și-a dat seama că, dacă oțelul tubular poate fi îndoit și folosit pentru ghidonul unei biciclete, ar putea fi folosit și pentru mobilier. Prin urmare, a modelat conturul elegant al scaunului B3.
Rezultatul este un cadru care arată ca fantoma unui fotoliu clasic – doar scheletul, fără toată căptușeala inutilă. Și totuși, este la fel de confortabil. Utilizarea revoluționară a țevii de oțel de către Breuer avea să schimbe pentru totdeauna fața designului de mobilier.
Îmi amintesc cu nostalgie când din amenajările mele nu lipsea de lângă șemineu Chaise Longue-ul LC 4, designer Le Corbusier, creat în anul 1928. Le Corbusier a numit șezlongul LC4 o „mașină de relaxare”. Este construit pornind de la ideea că utilizatorul este mereu în centrul principiilor designului modernist, atât forma, cât și funcționalitatea fiind subordonate ergonomiei. Cu alte cuvinte, atât geometria lui LC4, cât și materialele sale au fost proiectate având în vedere un singur lucru: confortul suprem.
După expunerea sa la Le Equipment d’une Habitation, la Salonul de toamnă de la Paris, în 1929, LC4 a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai dezirabile piese de mobilier din secolul XX.
Sunt sigură că mulți dintre noi au stat pe o copie a scaunului Barcelona. Recepțiile multor hoteluri, mall-urile sau anumite clinici au adesea aceste scaune. Există și hoteluri de lux sau birouri care și-au permis achiziționarea originalului Barcelona.
Mies van der Rohe a fost un colos al modernismului, care a dominat atât lumea arhitecturii, cât și a designului de mobilier. Scaunul Barcelona, 1929, este, poate, cea mai emblematică piesă de mobilier a sa. Designul său este inspirat de forma în X a scaunelor pliabile egiptene și romane și a fost destinat să transforme aceste modele umile într-un tron demn de regalitate. În 1929, familia regală spaniolă își odihnea picioarele obosite pe aceste taburete.
În 1930, Mies a fost numit șef al Bauhaus, chiar înainte ca acesta să fie închis de naziști. Abia în 1950 a refăcut designul scaunului Barcelona, folosind tehnici actualizate pentru a-și crea cadrul în consolă dintr-o singură bucată de oțel. Această versiune rafinată a fost preluată de compania de mobilă Knoll și produsă în întreaga lume.
Încă este unul dintre cele mai cunoscute modele de scaune de pe planetă.