Cautare




, Editor Coordonator

Lifestyle |
|

Der Letzte Kaiser

Dacă astăzi vă cumpărați de la H&M o vestă din imitație de blană pe care o asortați la sneakers și pantaloni de jogging cu vipușcă de piele, e pentru că, în anii ’70, când era director de creație la Fendi, designerul Karl Lagerfeld a avut ideea să „deformalizeze” blana (naturală) și să o introducă în ținutele de zi cu zi. Designer, fotograf, editor, colecționar, caricaturist, personalitate complexă, permanent interesat de nou, Lagerfeld a depășit de mult granițele modei, devenind încă din timpul vieții un simbol cultural universal.
IB_S_CONTENT_DESCRIPTIONWRITER =

Desigur, Lagerfeld a avut o relație tumultuoasă cu organizațiile care protejează drepturile animalelor, în general, și cu activiștii PETA, în special: la un eveniment, aceștia au vrut să-i arunce o plăcintă în față, însă l-au confundat – nu-mi explic cum – cu Calvin Klein (întâmplător, bun prieten al animalelor). Numeroase alte relații tensionate au fost provocate de jemanfișismul lui Lagerfeld, prea puțin preocupat de conveniențe, politețe sau corectitudine politică: pe mulți i-a înțepat designerul cu limba lui ascuțită – Adele, Heidi Klum și Pippa Middleton se numără printre victimele recente.

Controversa ajută afacerile, sporește vizibilitatea brandurilor și face banii să circule: Lagerfeld era el însuși un brand, cu o imagine unică, puternică, ușor recognoscibilă: ochelari negri, gulere înalte care să-i ascundă bărbia căzută după ce slăbise 40 de kg (până în anul 2000 își ascundea gușa după un evantai), părul pudrat ca să fie alb și mănuși fără degete care să-i ascundă „mâinile de mecanic” – așa-i spusese mama sa, creând un complex pe care Karl l-a dus cu sine toată viața. În al doilea rând, statutul lui Lagerfeld în lumea modei era nemaiîntâlnit: a lucrat până în ultima clipă a vieții pentru două mari case de modă concurente, Chanel și Fendi – asta dacă nu luăm în calcul și perioada când și-a păstorit propria marcă.

De ce a fost Lagerfeld important pentru modă? Poate fi considerat unul dintre pionierii prêt-à-porter-ului franțuzesc, împreună cu Yves Saint Laurent, într-o vreme în care marile case de modă evitau să aibă de-a face cu acest concept. Lagerfeld a dat Casei Chloé o linie relaxată, lejeră, confortabilă, la fel cum începuse YSL să facă cu Rive Gauche în 1966.

Desigur, misiunea vieții sale a fost revitalizarea Casei Chanel, pe care a făcut-o în stil propriu. „Profitând de afirmarea post-modernismului anilor ʼ80, Lagerfeld a făcut din relansarea Chanel un etalon pe care mai apoi l-au folosit și celelalte mari case de modă pentru a se reinventa”, spune revista Vogue. Unora li s-a părut că Lagerfeld a subminat tabuurile Chanel, altora că le-a amplificat – și ambele viziuni sunt corecte dacă avem în vedere, de exemplu, colecția Chanel hip-hop din 1991 și costumul de tweed, pe care Kaiserul l-a reinterpretat continuu de-a lungul anilor. „Miracolul pe care l-a reușit Lagerfeld este că, deși silueta s-a schimbat dramatic, uneori de la un sezon la altul, recunoșteai imediat costumul de tweed Chanel”, scrie Vogue. În 2017, Fendi raporta profituri de 800 de milioane de euro, în timp ce Chanel se apropia de 2 miliarde, notează revista GQ.

Un alt act de pionierat pe care Lagerfeld și l-a trecut în CV a fost colaborarea cu H&M. Astăzi, asocierile dintre brandurile populare de modă și marii designeri sunt o obișnuință, dar tonul l-a dat Lagerfeld.

Pasionat de mobilierul secolului al XVIII-lea, Lagerfeld a cumpărat, la o licitație a Casei Christie‘s, o machetă a Hotelului Crillon din Paris. Câțiva ani mai târziu i s-a oferit ocazia de a decora două apartamente în celebrul hotel din Place de la Concorde.

Kaiserul a dat o notă foarte personală acestui proiect: candelabrele provin din propria colecție, iar unul dintre ele are cristale pe care însuși designerul le-a ales, unul câte unul. Desigur, Lagerfeld nu și-a uitat pisica favorită: o anexă a unuia dintre apartamente poartă numele birmanezei designerului, Choupette, și are tot ce și-ar putea dori o felină care toarce cu stil: baldachin și tapet în linii subțiri alb-negru, mochetă al cărei desen imită urmele de gheare, plus un portret uriaș al adoratului patruped realizat de însuși stăpânul său. Pereții de un gri texturat au avut nevoie de nouă straturi de vopsea pentru a se obține efectul de creponat. Fotografiile pe format mare sunt, de asemenea, opera lui Lagerfeld. În baie, piesa de rezistență este cada în două nuanțe, sculptată dintr-un bloc de marmură de Carrara.

Karl Lagerfeld s-a stins în februarie anul acesta, la 85 de ani. Fiind împărțit între atâtea proiecte, o fi avut timp să și trăiască? A fost fericit sau împăcat cu ce a trăit? Dacă fericirea înseamnă dragoste, atunci trebuie că Lagerfeld a fost fericit vreo 18 ani, cât a durat relația lui – platonică, zicea omul cu ochelari negri și păr pudrat – cu modelul și aristocratul francez Jacques De Bascher. Se poate chiar ca fericirea să fi ținut și mai puțin, fiindcă De Bascher l-ar fi înșelat pe Lagerfeld cu nimeni altul decât Yves Saint Laurent. Kaiserul însă l-a iertat și i-a fost alături omului iubit în ultimele clipe, în 1989, după ce acesta s-a îmbolnăvit de SIDA.

Alicia Drake, biografa lui Lagerfeld, spune a pentru BBC că, după moartea lui De Bascher, designerul a traversat o perioadă dificilă, în care s-a îngrășat și s-a lăsat pradă viciilor. Doliul a durat până în anul 2000, când creațiile lui Hedi Slimane pentru Dior i-au redeșteptat lui Lagerfeld pofta de viață și dorința de a-și recăpăta silueta. Este momentul în care, după ce slăbește 40 de kg, Lagerfeld adoptă look-ul care l-a consacrat: ochelari negri, gulere înalte, mănuși fără degete. Schimbarea atrage atenția lumii întregi, iar dieta lui devine o carte de succes.

Au urmat șase colecții pe an pentru Chanel, plus activitatea de director de creație la Fendi, nenumărate colaborări în proiecte de modă sau decorațiuni interioare. Un mare producător de jucării a lansat un ursuleț de pluș după chipul și asemănarea lui Karl (cele 2.500 de exemplare, la prețul de 1.500 de dolari bucata, s-au epuizat repede), schițele sale s-au vândut cu multe mii de dolari la licitații, a colecționat obiecte de artă și de mobilier pe care apoi le-a vândut, a adunat vreo 300 de iPoduri, a deschis o librărie în Paris și și-a împrumutat vocea unui personaj din jocul video Grand Theft Auto și unuia din filmul francez de animație Totally Spies. În 2013 și-a îndeplinit un vis din copilărie, acela de a deveni caricaturist profesionist: desenele sale cu temă politică au fost publicate constant în ultimii șase ani în publicația germană Frankfurter Algemeine Zeitung.

Despre viața sa personală nu mai știm mare lucru. Probabil și-a sublimat-o sau iubirea pentru Choupette a ocupat spațiul rămas în sufletul Kaiserului după moartea lui Jacques De Bascher (presa tabloidă scrie că una dintre ultimele dorințe ale creatorului a fost ca, după ce va fi incinerat, cenușa să-i fie amestecată cu cea a iubitului său, pe care a păstrat-o preț de aproape 30 de ani).

Restul a fost muncă… „Vă rog să nu spuneți că eu muncesc mult”, spunea Lagerfeld. „Nimeni nu e forțat să facă acest job și cui nu-i place să facă altceva. Dar nu începe să faci acest job pentru ca apoi să spui: «Vai, dar e prea greu!» Pentru că o mulțime de oameni depind de ceea ce facem noi: mii de oameni muncesc la colecțiile Chanel, creațiile noastre se vând în sute și sute de magazine din întreaga lume. Oamenilor le place această mașinărie uriașă și banii pe care îi pune în mișcare această mașinărie, dar când vine vorba de efort, atunci toți devin, subit, artiști: «Suntem prea slabi, prea fragili…» Non. Trebuie să fim tari. Nu ne putem exterioriza suferința. Femeile cumpără rochii ca să se simtă bine, nu ca să audă că o croitoreasă lăcrimează pe bucata de tafta. Eu sunt dispus să fac un efort. Nimic nu-mi place mai mult decât realitatea crudă. Sunt o persoană cu picioarele pe pământ, iar misiunea mea este să fac acest pământ un loc cât mai plăcut.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii