Oficialii Curții Constituționale a României au stabilit că Legea acvaculturii este parțial neconstituțională. Printre altele, judecătorii au constatat că actul normativ încalcă principiul separației puterilor în stat.
Judecătorii Curții Constituționale a României au admis, cu unanimitate de voturi, obiecția formulată de președintele României și au constatat că dispozițiile art.14 alin.(1) și (4), art.2l alin.(1), art.30 alin.(1), art.72 lit.f), art.73 și art.74 alin.(1)-(3) din Legea acvaculturii sunt neconstituționale.
„De asemenea, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.4 alin.(2) lit.a), c), h) și i), art.13 alin.(1), art.15 alin.(1), art.17, art.18 alin.(1), art.19, art.24 alin.(2), art.26, art.30 alin.(2), art.38 alin.(4), art.44, art.57 și art.77 din Legea acvaculturii, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate”, se arată într-un comunicat al instituției.
Totodată, Curtea „în esență, cu privire la soluția de neconstituționalitate, Curtea a observat că art.14 alin.(4) din lege dispune trecerea terenurilor din domeniul public al statului pe care se află amplasate amenajările piscicole și terenurile aferente acestora, aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura (ANPA), în domeniul privat al statului. Or, o asemenea operațiune juridică nu poate fi realizată printr-un act de reglementare primară. În consecință, Curtea a reținut încălcarea principiului separației puterilor în stat, a competenței Guvernului și a regimului proprietății publice, prevăzute de art.1 alin.(4), art.108 alin.(1) si art.136 din Constituție”.
Cu privire la procedura concesionarii terenului aflat în administrarea ANPA ce intră sub incidența legii analizate, Curtea a statuat că prevederile art.14 alin.(1) din lege încălca art.1 alin.(5) din Constituție, întrucât nu stabilesc criteriile în funcție de care se evaluează oportunitatea concesionării și nici modul în care se evaluează acțiunile deținute „la respectiva societate”.
„Art.21 alin.(1) din lege încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, întrucât cuprinde o formulare improprie, respectiv că ‘dividendele (…) sunt neimpozabile pe durata executarii contractului de vânzare’ în condițiile în care acest contract nu este unul cu executare succesivă în timp”, mai arată instanța.
Curtea a mai constatat că reglementarea vânzării directe a terenurilor din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole și terenurile aferente acestora prevăzută de art.30 alin.(1) din lege nu se realizează potrivit dreptului comun, or, potrivit normelor de tehnică legislativă, într-o asemenea situație trebuia folosită în cuprinsul textului expresia ‘prin derogare de la’; mai mult, reglementarea analizată, deși prevede obligația cumpărătorului de a menține activitatea de acvacultura pe terenul cumpărat, nu stabilește perioada pe care incumba aceasta obligatie.
De asemenea, CCR arată că a observat că art.72 lit.f) și art.73 din lege, deși definesc ‘în mod clar’ fapta ce reprezintă contravenție sau infracțiune, „nu realizează o delimitare conceptuală” între cele două regimuri juridice pe care fapta ilicită le atrage, ceea ce duce la o „confuziune inadmisibilă” între acestea, încălcându-se art.1 alin.(5) din Constituție.
CCR mai spune că art.74 alin.(1)-(3) din lege încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, întrucât reglementează ‘în mod confuz’ problema bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții/ infracțiuni și nu realizează o ‘delimitare clară’ între măsurile de confiscare și cele asiguratorii din domeniul dreptului penal.