V-ați întrebat vreodată de ce vă simțiți mai bine atunci când vizitați un muzeu? O galerie de artă? Când mergeți la un spectacol de teatru? La un concert de muzică clasică? Vi s-a întâmplat să aveți o plimbare solitară într-un muzeu, printre lucrări de artă, și, cu toate acestea, să nu vă simțiți deloc singuri?
Ei bine, există studii care susțin că participarea la activități culturale contribuie la o sănătate mintală robustă, reduce anxietatea și depresia și întărește conexiunea dintre oameni. Într-un studiu european realizat inclusiv în România în perioada pandemiei, 85% dintre participanți au definit arta ca o metodă de înțelegere și conectare cu propriile sentimente, iar 65% au spus că arta îi face să se simtă mai bine1. Un alt studiu de la University College London, publicat în British Journal of Psychiatry2, a constatat că vizitele la muzeu, cinema sau teatru de mai multe ori pe an reduc cu 32% riscul de depresie la vârsta a treia. Cifra ajunge la 48% pentru cei care merg la un muzeu sau galerie de artă cel puțin o dată pe lună. Contemplarea unei lucrări de artă funcționează ca o recompensă pentru creier, oferă dopamină. Devine din ce în ce mai clar pentru noi că frumusețea și arta sunt esențiale pentru ființele umane, deoarece ne fac să ne simțim mai bine, declanșează emoții, ne deschid lumi.
Ba, mai mult, sectoarele culturale și creative reprezintă un motor economic cultural. Un studiu britanic din 2019 a concluzionat că fiecare 1 GBP plătită ca salariu în sectorul artistic generează extra 2.01 GBP3 la nivelul întregii economii, excluzând efectele asupra turismului și a industriilor creative extinse. Un lucru e clar: patrimoniul cultural, obiectivele istorice și artistice sunt printre principalele atracții care aduc valoare adăugată turismului. Spre exemplu, 10 milioane de vizite în Marea Britanie în 2011 au implicat participarea la activități culturale, reprezentând 32% din totalul vizitelor.
Dovezile despre impactul emoțional, fizic și economic al angajamentului cultural sunt substanțiale. În acest context, apariția și, ulterior, consolidarea unor evenimente precum târgul de artă RAD (Romanian Art Design) Art Fair București nu este întâmplătoare. RAD a devenit expresia maturizării unei scene artistice locale care începe să funcționeze ca un sistem. Galeriile pot deveni astfel interfețe artistice și economice, artiștii devin producători de vise, valoare și imaginări colective, iar publicul devine participant activ într-un circuit cultural. Este vorba despre ceea ce se numește „spillover effects”, acele beneficii indirecte care includ dezvoltarea creativității, atragerea de comunități și regenerarea spațiilor urbane. A fost a patra ediție în care 31 galerii din România și din mediul internațional au expus timp de patru zile lucrări pentru un public complet neomogen: de la curioși la pasionați, de la colecționari cu experiență la copii pregătiți să deseneze cu creta în Parcul de Sculpturi. Așa că, în timpul târgului de artă RAD, m-am dus în fiecare zi în diverse sectoare (Galleries sau Platform), pavilioane (precum RAD Design) și la diverse evenimente colaterale ca să iau interviuri, să simt pe propria piele ce face arta din mine și să cercetez (obiectiv și subiectiv deopotrivă) efectele acestui fenomen artistic de amploare care a pus România pe harta europeană a târgurilor de artă contemporană.
Tururile ghidate ținute de galeriști sau de curatori au fost pentru mine un ritual terapeutic colectiv. A fost, de fapt, vorba de un întreg circuit care a inclus vizitarea târgului, a muzeelor, galeriilor și atelierelor de artiști din oraș. Ne-am lăsat cuceriți de cele două componente transformatoare ale unei lucrări de artă: lumina și culoarea (despre care povestea Leonardo da Vinci, apoi Niels Ryberg Finsen atunci când a luat Nobelul cu cercetarea sa despre efectele terapeutice ale luminii). Și mi-am dat seama că avem și, în același timp, nu avem nevoie de iluzii.
Am văzut lucrări de Victor Man, de Oloș, de Paul Neagu, Gorzo și alți artiști uriași care au creat acel tip de capital cultural care, în timp, s-a multiplicat datorită valorii intrinseci uluitoare, dar și datorită colecționarilor, și prin instituționalizare, circulație internațională. Lucrarea Victoriei Zidaru poziționată gravitațional în centrul spațiului expozițional, sub luminator, construită din materiale organice: fibre, pământ, texturi care par desprinse dintr-o memorie rurală, funcționa ca o contrapondere la ritmul accelerat al vieții cotidiene. Și noile generații de artiști precum Radu Oreian, Tincuța Marin, Gwen (Emma Bădulescu), Alexandra Boaru, Leo Toteanu, Codruța Cernea, Andrei Tudoran creează lumile lor proprii care rezonează cu fragmente din utopia noastră interioară sau exterioară. Nu mai există granițe ale universului figurativ, geometric, prozaic, rural. Colajul se amestecă cu acuarela, fotografia cu cerneala, ceramica cu tușul, mina de creion cu iarba, hârtia cu sticla, textilele vechi (colecționate de Nicolae Comănescu) cu etichetele de pâine (numite de băiețelul meu în mod adorabil „închisoare de pâini, căci cu ele închizi pâinea”). Și tocmai aceste amestecuri suprapuse și interpretările lor, cu efecte de multiplicare a imaginației, mi-au plăcut enorm.
Artistul Teodor Graur, care se auto-intitulează „instalaționist”, a adus la RAD, surprinzător, niște lucrări inspirate din vechi fotografii realizate de el pe faleza din Costineștii anilor ’60, deși până acum câțiva ani nu ar fi acceptat acest narativ, în beneficiul construcțiilor tridimensionale. Și-a depășit propriul univers din punctul în care considera că „pictorii demonstrează iluzionism” și că pierd câteva dimensiuni importante atunci când se limitează la hârtie și la perspectiva bidimensională. Așa că acum a revenit asupra propriilor convingeri și creat instalații 2-D folosindu-se de lucrări fotografice din propria arhivă, de la care s-a abătut prin câteva artificii subtile.
Andrei Tudoran, pictor figurativ și profesor la pictură la UNArte, a creat universuri florale cu referințe directe la repere istorice precum Frida Kahlo, cu un echilibru rupt de o „cheie care parafrazează un univers digital, o relație natură-tehnologie”, după cum povestea chiar el. La nivel micro a ascuns un cablu de încărcător printre flori și la nivel macro ne face să observăm natura printr-un ecran neon monocrom: roz, verde, puternic, aprins.
Mi-a plăcut expoziția galeriei 1M2 care a pornit din ghișeul de bilete de la Eforie Sud de la Cinemascop și a călătorit în lume, păstrându-și înțelesul originar de un metru pătrat doar la nivel conceptual. Am văzut acolo imagini cu nisipul înainte de valuri, imagini cu obiecte care dispar a doua zi după ce au fost fotografiate și elemente referențiale către o istorie efemeră. La RAD Design, curatoritat de echipa de arhitecți Moromuro, am văzut obiecte de colecție neconvenționale ce împing limitele materialității, tensiunii, estetice și în același timp prezintă secvențe de domesticitate, chestionând relația noastră cu obiectele.
Am văzut la RAD energia unei scene care capătă din ce în ce mai mult profesionalism, am descoperit oameni noi, voci puternice, experimente și „performance-uri” care au ridicat probleme și au pus întrebări la care poate nu vom găsi răspunsul nici în următorii ani. Sau poate că nici nu trebuie. Și în toate vizitele mele m-am simțit înconjurată de povești multiple: cele de pe pânză, din imaginarul fantastic, gotic, din ceară, ceramică, piele suprapuse poveștilor artiștilor care se delimitează adesea de propria operă. Deoarece acesta este rolul artei: să problematizeze, să provoace, să vindece.
1
„Art consumption and well-being during the Covid-19 pandemic”, Sursa: https://art-wellbeing.eu/research-covid-19-pandemic/
2
Sursa: https://www.cambridge.org/core/journals/the-british-journal-of-psychiatry/article/cultural-engagement-and-incident-depression-in-older-adults-evidence-from-the-english-longitudinal-study-of-ageing/F25368CA79340C430B046A1DDDDC05B6
3
Sursa: https://www.artscouncil.org.uk/research-and-data/contribution-arts-and-culture-industry-uk-economy
