De Bethune MaestriArt DW5 Cempasúchil
Interviu cu Denis Flageollet, fondator și maestru orologer De Bethune.
Anul trecut a însemnat cea de-a douăzecea aniversare De Bethune. Cum a sărbătorit Casa acest eveniment?
Denis Flageollet: Trecerea celor două decenii e marcată prin două cărți, una povestind istoria manufacturii, cealaltă redând experiența mea de orologer independent, aceasta din urmă fiind scrisă de mine. Cu acest prilej am lansat, de asemenea, proiectul Macavers, care îmi oferă șansa de a pune în lumină experiența pe care am acumulat-o.
Macavers e expresia nivelului la care a ajuns arta orologeriei în prezent. Voi pune în mișcare planetele Sistemului Solar, laolaltă cu sateliții lor principali, iar acest angrenaj va funcționa alături de alte sisteme mecanice. Proiectul va valorifica toate materialele utilizate în orologerie și va combina toate tehnicile cunoscute; mă voi folosi de un repertoriu extins de unelte, de la daltă și pilă la instrumentele specifice celor mai moderne tehnici. Mai multe date despre acest proiect ambițios sunt disponibile aici: debethunemecavers.com.
Vii dintr-o familie de orologeri; sunt curios să aflu însă dacă te-a bătut vreodată gândul să urmezi o cu totul altă carieră.
Da, bineînțeles. Îmi doream foarte tare ca meseria mea să fie legată de munte și de natură, în general. Dar am luat în calcul și faptul că meseria de ceasornicar nu exclude deloc ideea de activitate în aer liber. Să știi că, pe vremuri, orologerii se dedicau activităților pastorale, în atelierul de ceasornicărie îi găseai doar în zilele cu vreme rea. Pe mine însă orologeria m-a prins cu totul.
Știu că ți-ai început cariera ca restaurator la Muzeul din Le Locle, după care ai lucrat în același domeniu, al restaurării, cu un alt nume mare al orologeriei contemporane, Michel Parmigiani. Care a fost partea cea mai interesantă a acelor ani?
Anii aceia au constituit o experiență foarte importantă, mi-au permis să dobândesc o bună cunoaștere a istoriei și a artei orologere și a vechilor tehnici de manufacturare. Toate astea sunt lucruri cum nu se poate mai utile și mai importante când te gândești să creezi propriile modele de ceasuri.
Din această perioadă a acumulărilor fac parte și anii pe care i-ai petrecut la Technique Horlogère Appliquée, unde ai lucrat, la fel, în echipă cu alți ceasornicari și restauratori.
Eram tineri și ne-am avântat în acest proiect fără să ne gândim de două ori. Privind retrospectiv, pot spune că a fost un demers extrem de ambițios, ce viza realizarea unor piese foarte frumoase – așa-numitele mistery clocks [ceasuri al căror design nu permite corelarea vizibilă dintre mecanism și afișaj, n.a.] –, dar și a unor ceasuri de mână și calibre precum cronograful cu un singur buton. A fost o perioadă de un optimism debordant. Am trecut prin ea dormind pe apucate, înfruntând multe dificultăți, dar am căpătat cu toții o experiență și competențe greu de obținut altcumva.
Cum a început proiectul De Bethune? A fost primul model, DB1, un succes instantaneu?
Și proiectul De Bethune tot așa a început, fără să ne punem prea multe întrebări, făcând, pur și simplu, ce voiam să facem, anume să realizăm ceasuri gândite pentru secolul XXI. Cunoscătorilor le-au plăcut DB1 și ceasurile care au urmat, dar a trebuit să treacă niște ani pentru ca aceste piese să primească o largă recunoaștere. E firesc să se întâmple așa – când vii cu ceva radical diferit, când propui un produs fundamental nou, publicul are nevoie de timp pentru a-l accepta.
Privind înapoi la acei ani de început, există lucruri pe care ai vrea să le fi făcut altfel?
Nu. Singura cale de a ajunge undeva este de a urma o idee simplă ca pe un fir roșu, revenind la ea ori de câte ori s-a întâmplat să te abați din drum.
Câte invenții ai brevetat cu totul? La care dintre ele ții cel mai mult?
Nu-mi mai amintesc și nu fac neapărat un titlu de glorie din patentarea lor. Dacă ar fi după mine, le-aș lăsa accesibile oricui. Dar, din nefericire, dacă nu le brevetezi, riști ca altcineva să ajungă la aceleași idei, să le breveteze și să nu le mai poți folosi tu însuți.
Pentru De Bethune, tehnicile de prelucrare a metalului ocupă un loc central dacă e să ne gândim la albăstrirea titanului și a oțelului și la toate celelalte metode pe care le folosești pentru a crea piese cu un design cu totul special. Când ai început să experimentezi în această direcție și care sunt chestiunile cele mai dificile din munca asta, specifică metalurgistului?
Pe vremea când mă ocupam de restaurarea vechilor ceasuri renascentiste, am început să mă interesez și de prelucrarea metalelor și a materialelor, în general. Trebuia să utilizez materiale pe cât posibil mai apropiate de cele originale, să recreez aliaje cu ajutorul vechilor tehnici.
Trebuie să recunosc că, după ce am pus pentru prima oară un De Bethune la încheietură, așteptările mele în ce privește confortul și ergonomia ceasurilor s-au schimbat cu totul. Cât timp ți-a luat să dezvolți sistemul tău special de anse și ce alte caracteristici iei în calcul pentru a îmbunătăți ergonomia în cazul noilor modele?
La baza dezvoltării unui ceas bun stau confortul la purtare și ușurința citirii cadranului și a utilizării ceasului. Aceste calități decurg din gândirea corectă a ergonomiei. Geometria formei și masa cât mai scăzută a ceasului sunt caracteristici de care trebuie să ții cont dacă vrei să realizezi un model de succes. E nevoie de multe teste și modele ca să ajungi la un rezultat bun, rezultat pe care eu îl perfecționez și mai departe.
Cât de dificil a fost să creezi piese atât de spectaculoase precum ceasurile DB Kind of Two Tourbillon ori Jumping GMT?
Nu e atât de greu dacă ți-ai petrecut 40 de ani din viață în căutarea acelei perfecțiuni despre care spunem că e imposibil de atins. Te trezești într-o bună dimineață sigur pe ceea ce vrei să faci și, când ai terminat, rămâi cu dorința de a încerca să demonstrezi că poți fi și mai bun.
Proiectul De Bethune denumit Maestri’Art e unul dintre cele mai spectaculoase din lumea orologeriei contemporane. Sunt ceasuri de colecție, unicate inaccesibile, capodopere în toată puterea cuvântului…
Sunt ceasuri care vorbesc despre o cultură, o artă și o expertiză pe care noi încercăm să le conservăm și să le dezvoltăm. E o adevărată provocare să aplici toate aceste lucruri la un singur model, la care lucrezi împreună cu artiști și meșteșugari de un nivel foarte înalt.
Când începi să lucrezi la o nouă piesă Maestri’Art, știi deja numele proprietarului ei?
Nu, tocmai asta e cheia – să mă străduiesc să fac totul fără niciun fel de constrângere, ceea ce îmi procură multă satisfacție. Dacă ar trebui să urmez cerințele unui anumit client, cu obligația de a reuși într-o direcție precisă, lucrurile ar sta cu totul altfel.
Cât de importantă este echipa într-un proiect ca De Bethune?
E baza, e esența. Marile branduri cheamă specialiști pentru a organiza teambuildinguri; noi facem astfel de întruniri zilnic, înălțăm ștacheta tot mai sus. Specialiștii din echipa noastră sunt ca atleții de cel mai înalt nivel sau ca membrii echipelor de Formula 1.
Ai un ceas preferat în colecția curentă, unul care să exprime cel mai bine valorile tale?
Ceasul acesta e mereu cel ce urmează să fie făcut.
Care este lucrul care ți-a adus cea mai mare satisfacție în carieră?
Faptul că am dus întreaga echipă la un nivel excepțional de competență.
