Săptămâna de muncă de patru zile și flexibilitatea pe care un astfel de concept ar putea-o aduce este încă un subiect fierbinte la Davos, în Elveția, la World Economic Forum (WEF).
La WEF au fost prezentate rezultatele unui pilot de șase luni la care au participat 33 de companii cu angajați din șase țări și care au redus săptămâna de muncă la 4 zile, sau 32 de ore, pentru a analiza dacă astfel productivitatea angajaților ar putea crește sau dacă aceasta rămâne aceeași, chiar dacă se lucrează mai puțin. Experimentul a fost făcut de 4 Day Week Global.
Un panel format din Adam Grant – profesor la Wharton School și psiholog organizațional, Christy Hoffman – secretar general la UNI Global Union, Karien van Gennip – ministrul muncii și al problemelor sociale din Olanda și Sander van ‘t Noordende – CEO la companiei de resurse umane Randstad, a discutat presiunile în creștere asupra companiilor de a ridica productivitatea și în același timp flexibilitatea muncii.
“De mai bine de un secol multe țări au un program de muncă static de cinci zile pe săptămână pentru cetățeni,” a spus ieri Grant. “Este timpul să testăm și alte modele. Productivitatea ar trebui să fie criteriul cel mai important, iar toți angajații, din toate culturile, își doresc flexibilitate.“
Deși unele sectoare au volum de muncă imens și este greu de imaginat că reducerea zilelor de muncă din săptămână ar putea crește productivitatea, există beneficii pe care angajații le pot primi în schimbul livrării unui nivel mai mare al productivității, iar pe lângă acestea vine timpul în plus pe care fiecare îl poate aloca pentru sine însuși/ însăși și pentru familie: “Dacă dăm cu adevărat oamenilor timp pentru a investi în ei înșiși, orele pe care le vor depune la muncă vor deveni mai productive”.
Pentru multe sectoare din business o săptămână de lucru scurtată universal nu face sens, au spus paneliștii în acord. În schimb, aceștia au propus flexibilitatea adaptată la locul de muncă, aliniată cu tipul muncii. De exemplu, mai puțin timp la muncă nu este în avantajul muncitorilor care sunt plătiți cu ora și care caută mai multe oportunități de câștig suplimentar. Săptămâna de patru zile muncitoare este “o discuție care privește mai mult clasa superioară – upper class,” a spus van Gennip.
În loc de o săptămână de lucru mai scurtă, ce au nevoie oamenii este o programare mai consistentă a muncii, așa încât la rândul lor familiile să își poată programa bonele, școala copiilor, vizitele la doctor și vacanțele, a spus Hoffman.
Unul dintre principalele motive ale inițierii studiului pe cele 33 de companii este că pe plan global talentul disponibil devine din ce în ce mai redus, iar companiile trebuie să înceapă să trateze acest talent pool cu același respect cu care își tratează clienții, pentru că altfel angajații buni vor decide să plece, a fost părerea lui van ‘t Noordende.
Paneliștii au propus luarea de pași concreți, care ar putea însemna inclusiv reducerea timpului petrecut în întâlniri sau reorganizarea tipului de muncă făcut de angajați și contractarea de servicii administrative din exteriorul companiei.