Dan-Cătălin Buzdugan, Colecționar & Editor Ceasuri pentru România a punctat într-o nouă ediție a emisiunii Reinventarea României că unul dintre planurile de viitor la care lucrează este înființarea unui Muzeu al orologiilor de turn, la Brașov. „Avem un patrimoniu complex și bine-păstrat în acest sens în bisericile fortificate, cel puțin din Transilvania”.
Potrivit acestuia, istoria orologeriei din România își are originile în secolul 19, cea mai veche societate care se ocupa la acea vreme cu comercializarea de ceasuri datează din anul 1866 și îi aparținea bijutierului Casei Regale, Joseph Resch care avea o prăvălie în fața vechii clădiri a Teatrului Național.
„Business-ul a fost înființat în București și a fost manageriat de trei generații ale bijutierului Casei Regale. Tot cam în acea perioadă, la Craiova a fost fondat primul magazin destinat acestei nișe – Casa Moisi A. Mendel Fii. Toate aceste case au funcționat timp de 100 de ani”, a adăugat Dan-Cătălin Buzdugan.
Un moment notabil în istoria pieței locale de orologerie a fost anul 1950, atunci când un grup de ceasornicari care lucrau la Arad au decis să se asocieze, pentru ca în primă fază, cooperativa să aibă ca obiect principal de activitate repararea ceasurilor, pentru ca mai târziu să ajungă să fabrice un ceas de masă.
„Asociația s-a numit Metalul, după unele surse, dar noi o știm acum de Precizia – Precizia Arad ( Întreprinderea de ceasuri Victoria Arad ) – aceasta este prima întreprindere care a avut inițiativa de a desfășura activități în fabricarea de ceasuri de masă. Fabrica a funcționat până spre anul 2000, însă este de reținut faptul că pe lângă această fabrică a funcționat mult timp, Școala Profesională de Ceasornicarie”, a menționat Dan-Cătălin Buzdugan.
Mai mult, Dan-Cătălin Buzdugan a dezvăluit că în trecutul comunist, România avea planuri mărețe în ceea ce privește această nișă de business. Conform documentației tehnice existente, țara noastră a fost cât pe ce să importe o licență de la Seiko: „strategia se afla într-o etapă foarte, foarte avansată în acest sens, se întâmpla asta, undeva prin anul 1979, însă a venit Revoluția din 1989 și s-au prăbușit toate aceste planuri. Practic, putem spune că după 1989 – totul a murit”, a concluzionat Dan-Cătălin Buzdugan.