Cautare




, Forbes Staff

Macroeconomie |
|

Dan Bădin, Deloitte: Economia românească nu trebuie să fie un laborator de experimente

Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii fiscale și juridice Deloitte România, afirmă că economia românească nu trebuie să fie un laborator de experimente, precizând că statele dezvoltate analizează câțiva ani implicațiile unei decizii fiscale înainte de a o implementa.
Mediabreakfast31.01

Potrivit reprezentantului Deloitte, modificările fiscale adoptate prin OUG 114 au fost aprobate fără consultare în avans, în pofida faptului că legea transparenței decizionale prevede un termen de cel puțin 30 de zile pentru publicarea textului și de 10 zile pentru ca asociațiile profesionale să își formuleze punctele de vedere. În plus, articolul articolul 4 din Codul Fiscal prevede minim șase luni pentru intrarea în vigoare a unor noi prevederi care aduc modificări substanțiale. Dan Bădin susține că aceste prevederi au rolul de a da mediului de afaceri posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere, dar și să se pregătească pentru punerea în practică a schimbărilor.

“Semnalăm din nou lipsa studiilor de impact care au scopul de a arăta dacă efectele pe care și le propune o măsură sunt sau nu realizabile. Implementarea imediată este, în fapt, un experiment, or nu cred că economia românească trebuie să fie un laborator de experimente. Modificările fiscale au reverberații în alte acte normative, dar modelează și comportamentul economic. Un exemplu este taxa bancară care în Ungaria și Polonia a condus la încetinirea creditării cu impact asupra creșterii economice, fapt recunoscut de autoritățile acestor state. Așa se explică reducerea la jumătate a cotei taxei în Ungaria, anul trecut. Din acest motiv, statele dezvoltate analizează câțiva ani implicațiile unei decizii fiscale înainte de a o implementa. Fără analize temeinice, stabilitate legislativă și consultare, rezultatele unor modificări fiscale tind să aibă mai degrabă un impact negativ, așa cum ne arată experiența ultimului deceniu în care ordonanțele de urgență au devenit regula în domeniul fiscal. De asemenea deloc de neglijat este derogarea repetată de la diverse acte normative ceea ce amplifică suplimentar incertitudinea și destabilizează climatul economic”, subliniază Dan Bădin.

Alexandra Smedoiu, Partener Taxe Directe Deloitte România, precizează că doar două state din Uniunea Europeană, cu excepția România, mai aplică o taxă asupra activelor bancare- Polonia și Ungaria.

“Totuși aceste două state calculează taxa asupra tuturor activelor, și nu numai asupra activelor financiare așa cum face România. Cotele de taxă sunt mult mai mici comparativ cu România. În Polonia rata este de 0,44% pe an, iar în Ungaria de 0,15% sau 0,20% în funcție de dimensiunea instituției bancare pentru că trebuie menționat că ambele state au adoptat o serie de derogări, excepții și plafoane pentru a exclude sau a limita impactul asupra instituțiilor financiare mici. O altă deosebire fundamentală este că niciuna dintre aceste țări și nici o alta din UE nu condiționează cota taxei de un indice de piață cum este în cazul României ROBOR. Motivul principal este că politica fiscală ar interfera cu cea monetară în condițiile în care acestea trebuie să acționeze independent și că, evident, orice taxă imprimă un anumit comportament contribuabililor”, precizează Alexandra Smedoiu.

În plus, Polonia și Ungaria au consultat și Banca Centrală Europeană, iar taxa a fost adoptată ca urmare a unui proces legislativ în care jucătorii din piață au putut să își exprime punctele de vedere. Astfel, modalitatea de taxare a fost ajustată ținând cont de suportabilitatea financiară, impasctul asupra instituțiilor, asupra creditării etc.

“Cu toate acestea, autoritățile din cele două state au admis ulterior că a existat un efect negativ în creditare și, implicit, în creșterea economiei. De aceea Ungaria a redus la jumătate rata de taxare în 2018. Totuși Polonia, Ungaria sau alte state au recurs la taxarea specific sectorului bancar pentru că aveau nevoie de resurse bugetare suplimentare ca urmare a crizei financiare când bugetele publice ale acestor țări au susținut sistemul bancar. În România scopul taxei ar fi tocmai acela de a modela comportamentul băncilor, autoritățile susținând că nu vor de fapt să încaseze venituri din această taxă”, a adăugat Alexandra Smedoiu.

Deloitte: Piața de fuziuni și achiziții va însuma în jur de 100 de tranzacţii în 2019

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii