Afirmația recentă a președintelui a fost taxată de premier: „inconştienţă sinistră, o tâmpenie“. „M-am întâlnit de curând cu preşedintele grupului Renault şi a spus foarte clar că investiţiile în România se dezvoltă. Acum, dumneavoastră îl credeţi pe preşedintele Renault sau pe sinistrul noştru preşedinte“.
Și eu m-am întâlnit de mai multe ori cu președintele Renault, fie că a fost Louis Schweitzer (până în 2005) sau Carlos Ghosn (după 2005). Mi-au spus, de fiecare dată, că investițiile Renault se vor dezvolta. Dar fiecare dintre cei doi a adăugat că Renault este o companie care trebuie să aducă profit pentru acționarii săi, astfel că va fi în permanență atent la orice oportunitate de afaceri și mai ales de reducere a costurilor, un element strategic foarte important pentru actualul președinte al grupului, supranumit „the cost-killer”.
Acum, să trecem peste războiul palatelor și să aterizăm în lumea rațională a afacerilor. Renault a găsit la venirea sa în România, în 1999, o fabrică aflată în paragină, cu un brand foarte puțin cunoscut în afara țării. Mai important decât asta, a găsit facilități fiscale pe care nu le-a mai primit în nicio altă țară din regiune. Ulterior, francezii au putut să își facă liniștiți treaba, adică au dat oameni afară, au scăpat de micii acționari de pe bursă – în frunte cu legendarul Siminel Andrei -, au construit de la zero o nouă fabrică și au (re)angajat oameni, având la dispoziție atât susținerea autorităților (renașterea Dacia era un bun subiect electoral), cât mai ales abilitățile de problem-solver ale fostului șef, Constantin Stroe.
Ba, mai mult, norocul le-a surâs în momentul în care Logan, mașina imaginată de Louis Schweitzer pentru “săracii” planetei, a ajuns un succes și în țările “civilizate”. Între timp, Renault a primit facilități suplimentare și, ca orice întreprindere serioasă, a profitat și a adus în România și alte activități (o fabrică de cutii de viteze, un centru logistic și, mai ales, un centru tehnologic imens). Semn că au existat suficiente argumente pentru ca managerii grupului francez să treacă peste infrastructura deficitară sau peste creșterea permanentă a salariilor și a costurilor cu utilitățile.
Numai că, în zilele noastre, pe hartă au apărut destinații mai ofertante, Renault investind, de exemplu, un miliard de euro într-o fabrică în Maroc, la Tanger, cu acces foarte bun la port. Unde are costuri mult mai reduse cu forța de muncă.
Asta nu înseamnă că de la anul toată producția Dacia va fi mutată la Tanger, așa cum muta, de exemplu, grupul german Continental o mare parte din producția sa de anvelope din Germania la Timișoara, la finalul anilor ‘90.
Ca să înțelegem și mai bine situația actuală a Dacia și să intuim viitorul, trebuie să urmărim cu atenție cifrele. Platforma Logan a însemnat anul trecut un milion de mașini produse de grupul Renault, mai puțin de jumătate dintre ele fiind sub brandul Dacia. România a însemnat astfel mai puțin de o zecime din vânzările sub brandul Dacia.
Așa că, să fim sinceri, Dacia nu prea mai este de mult timp o mașină românească în adevăratul sens al cuvântului. E drept, a devenit un vehicul de imagine pentru România, dar asta doar datorită succesului conjunctural de piață și doar datorită strategiei francezilor de la Renault. Așa că putem doar să sperăm, ca români, că francezii vor considera mai rentabil să promoveze tot mai mult marca Dacia pentru a acoperi nou apăruta nișă a mașinilor low-cost și să încerce o repoziționare într-o zonă superioară a mărcii Renault.
Dacia este, însă, un pol industrial esențial pentru România. Mai exact, este vorba de principalul exportator al țării, iar platforma de la Mioveni reprezintă an de an procente importante din PIB .
Statul român are toate pârghiile necesare – dacă și cum le folosește este o cu totul altă poveste – pentru a face România o destinație atractivă pentru investitori, fie că e vorba de Dacia, Ford sau orice alt producător de mașini.
Pentru că, până la urmă, nu contează atât de mult brandul mașinii, al frigiderului, al detergenților sau al băuturii carbogazoase, cât valoarea adăugată pe care produsul respectiv o aduce în economie.
Domnilor din fruntea cetății, în vremea globalizării, aceasta este adevărata măsură a patriotismului!
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.