Uniunea Europeană este într-o poziție militară mai bună decât înaintea invaziei ruse în Ucraina, însă blocul comunitar riscă să întâmpine dificultăți în atingerea obiectivului de a fi pregătit să răspundă unei eventuale invazii străine până în 2030. Principalele probleme sunt fragmentarea sistemelor naționale de apărare, cooperarea insuficientă între state și dependența încă ridicată de Statele Unite.
Avertismentul apare într-un raport al Curții de Conturi Europene, care analizează progresele făcute de UE în consolidarea capacităților sale de apărare și obstacolele care trebuie depășite în următorii ani.
„Pregătirea pentru apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare”
Marek Opioła, membru al Curții de Conturi Europene și coordonator al echipei care a realizat raportul, consideră că Uniunea a făcut progrese importante, însă ritmul actual nu este suficient pentru atingerea obiectivelor stabilite.
„Realizarea pregătirii pentru apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare”, a declarat oficialul. El a atras atenția asupra unor probleme precum sistemele naționale fragmentate, blocajele din industria de apărare și dependența de Statele Unite.
În opinia sa, UE mai are posibilitatea de a face progrese semnificative, însă este nevoie ca statele membre să crească „drastic” finanțarea destinată apărării și să accelereze considerabil producția de muniții.
Obiectivul ca Uniunea Europeană să fie pregătită să facă față unei eventuale invazii până în 2030 a fost asumat anul trecut, pe fondul avertismentelor serviciilor de informații potrivit cărora Rusia ar putea avea capacitatea de a purta un război de amploare în Europa în jurul acelei perioade.
Cheltuielile militare au crescut puternic
Statele membre și-au majorat semnificativ bugetele pentru apărare în ultimii ani. Între 2020 și 2025, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 79%, atât ca răspuns la amenințarea reprezentată de Rusia, cât și pentru atingerea obiectivelor de cheltuieli asumate în cadrul NATO.
Creșterea finanțării nu s-a tradus însă întotdeauna într-o creștere suficient de rapidă a producției militare. Un exemplu este furnizarea de muniție către Ucraina.
În noiembrie 2024, Uniunea Europeană și-a îndeplinit angajamentul de a furniza Ucrainei un milion de cartușe, însă ținta a fost atinsă cu o întârziere de opt luni.
Curtea de Conturi Europeană arată că UE este mai bine pregătită decât în 2019, când a fost realizată o analiză similară. Cu toate acestea, raportul avertizează că existența unor industrii naționale de apărare fragmentate și „cooperarea insuficientă” între guvernele europene pot duce la dublarea unor cheltuieli și la menținerea unor lacune în ceea ce privește capacitățile militare.
Proiectele comune de apărare, afectate de neînțelegeri
Fragmentarea industriei europene de apărare reprezintă una dintre problemele majore identificate de auditori.
The Guardian oferă drept exemplu proiectul comun al Franței și Germaniei pentru dezvoltarea unui avion de vânătoare de nouă generație, un program estimat la aproximativ 100 de miliarde de euro. Proiectul a fost abandonat după ce principalele companii implicate nu au reușit să depășească disputele privind conducerea și controlul programului.
Astfel de situații evidențiază dificultățile cu care se confruntă statele europene atunci când încearcă să își coordoneze investițiile militare și să dezvolte împreună echipamente strategice.
Europa încearcă să reducă dependența de furnizorii străini
Raportul scoate în evidență și o posibilă contradicție între nevoile urgente de pe câmpul de luptă și strategia europeană de reducere a dependenței de furnizorii din afara blocului comunitar.
Potrivit unui studiu citat de Curtea de Conturi Europeană, 78% dintre achizițiile de apărare realizate de guvernele UE în perioada februarie 2022 – iunie 2023 au provenit din afara Uniunii. Statele Unite au reprezentat aproximativ 63% din aceste achiziții.
UE a introdus reguli prin care o parte din cheltuielile comune pentru apărare ar trebui să fie direcționată către industria europeană sau către țări partenere, precum Ucraina și Norvegia.
Regulile permit însă anumite flexibilități atunci când industria europeană nu poate furniza la timp echipamentele sau proviziile considerate esențiale.
Un exemplu recent este solicitarea Ucrainei de a primi o derogare de la regulile europene de achiziții publice pentru a putea cumpăra interceptoare Patriot produse în Statele Unite, folosind împrumutul de 90 de miliarde de euro pus la dispoziție de UE.
Raportul Curții de Conturi Europene arată astfel că, deși Europa și-a consolidat capacitățile de apărare după 2022, atingerea nivelului de pregătire militară propus pentru 2030 va necesita investiții suplimentare, o cooperare mai strânsă între state și o creștere mult mai rapidă a producției industriei europene de apărare.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
