Dana Ilieș, Life coach și Mentor pentru copii și adolescenți, co-fondatoare a programului de educație non formală Educație cu Rost.
Misiunea ei este să ajute fiecare copil să-și descopere și să-și transforme potențialul în realitate prin programul de Life coaching cu metoda SoulKids Singapore.
Deși nu aveam neapărat nevoie de o confirmare, paradigma în care am trăit ultimii 3 ani ne-a oferit-o: viitorul este imprevizibil și singura constantă (dacă o putem numi așa) este schimbarea. Este de acum clar pentru fiecare dintre noi că viitorul copiilor noștri va fi radical diferit, iar schimbările se vor petrece cu o rapiditate foarte mare. Copiii vor fi nevoiți în timpul vieții lor să se adapteze și readapteze și să învețe abilități noi ori de câte ori schimbările din lume sau chiar din afara lumii pe care o știm noi acum o vor cere. Și noi trebuie să îi pregătim pentru acest lucru!
”Am avut la un atelier un băiețel care mi-a spus:
– Eu aș vrea să devin paleontolog, pentru că îmi plac dinozaurii, dar tati spune că un paleontolog nu câștigă bani mulți, așa că vreau să devin și dentist.
Dacă ar fi să faci un pariu acum despre cine va câștiga mai bine peste 20 de ani, paleontologul sau dentistul, pe cine ai paria?”
„Să continui să faci același lucru și să te aștepți să obții rezultate diferite! Aceasta este definiția nebuniei“, spunea Albert Einstein. Schimbările realității sociale pe care le resimțim constant conduc, fără doar și poate, la o schimbare radicală a felului în care privim educația copiilor noștri. În curând, filozofia predominantă a parentingului de astăzi – aceea în care trebuie să ai note bune, să fii admis la un liceu bun, apoi la o facultate bună, totul pentru a avea, în final, o meserie și un statut – nu va mai avea rezultatele cunoscute. Pentru că educație nu înseamnă numai să instruiești, ci și să aduci la suprafață valoarea, să crești ce are copilul mai bun în interiorul lui. Ca un pământ fertil care pune la dispoziție resursele lui pentru ca plantele să crească așa cum sunt ele, fără a încerca să schimbe ceva.
Dacă vorbim despre abilitățile și aptitudinile necesare secolului în care trăim, vorbim clar despre empatie, colaborare, lucrul în echipă, leadership. Toate ne ajută să ne putem pune în context, să comunicăm eficient și să avem relații constructive cu ceilalți. Într-un interviu despre procesul de recrutare, managerul de la Google România a fost întrebat despre abilitățile pe care le caută la potențialii angajați. “O abilitate importantă este să-și fi urmat o pasiune pe termen lung. Dacă pasiunea asta este despre pantofi, vrem să vedem că știe foarte multe mărci de pantofi, povești despre pantofi, lucruri pe care în mod obișnuit nu le-am cunoaște despre pantofi”, a răspuns. Și asta deoarece a urma o pasiune pe termen lung presupune autocunoaștere, minte deschisă, curiozitate, atenție, determinare, reziliență. Iată câteva dintre abilitățile care țin de lumea interioară a copiilor, și care sunt esențial de cultivat pentru ca ei să poată avea succes și să fie fericiți. Cea mai mare provocare a părinților este să compenseze ceea ce copiii lor nu primesc la școală, unde nici creativitatea și nici empatia nu sunt neapărat pe primul plan al curriculei. Ce pot face ei? Un sfat ar fi să fie proactivi și să-și propună să modeleze și să exerseze în interacțiunile zilnice cu copilul cele două abilități. Este mult mai eficient ca ele să se clădească în timp și prin experiențe de viață concrete, decât prin discuții ocazionale. Putem folosi conversațiile zilnice (cum punem întrebări, ce apreciem, ce încurajăm) pentru a antrena creativitatea și empatia. De exemplu, nu oferim imediat soluții, ci discutăm cu copilul strategii. Ce putem face ca să rezolvăm problema asta? Care ar fi o perspectivă diferită din care am putea privi situația? Care ar fi o strategie pe care ai putea s-o folosești? Cum crezi că s-a simțit colegul tău când nu a fost ales în echipă? Cum crezi că s-ar simți prietena ta dacă ar auzi cuvintele astea? – sunt doar câteva exemple de dialoguri și provocări care-i ajută pe cei mici.
În situația în care aveți perspective diferite, în loc să discutați în contradictoriu, fiecare susținându-și punctul de vedere, încercați să schimbați rolurile. Copilul să spună cuvintele părintelui și părintele să spună cuvintele copilului. Sau spuneți-i care credeți că e perspectiva lui și întrebați-l care crede el că este perspectiva voastră.
Multă vreme s-a crezut că, dacă observăm și schimbăm fiecare lucru pe care copilul nu îl face bine, la un moment dat, el va face toate lucrurile bine. Asta este însă cumva o utopie și, mai mult, îi scoate în evidență lipsurile. O mai bună strategie este să vedem ce face copilul bine și să-l încurajăm să facă mai mult din acel lucru. Asta îl va ajuta să devină mai bun, câștigând în fiecare zi încrederea că poate să facă bine anumite lucruri. Îi scoate în evidență calitățile.
Toate aceste provocări înseamnă timp și multă dăruire! Și nu e nimic rău în a cere ajutor de specialitate atunci când apar blocaje sau dileme. Orice mare campion are nevoie de un antrenor bun. Asta se aplică și în cazul abilităților de viață, care se pot învăța la fel ca orice altă abilitate. Cerem ajutor de la specialiști atunci când vrem să schimbăm sau să îmbunătățim rezultatele pe care le obțin copiii noștri în viața lor, și este minunat că din ce în ce mai mulți părinți conștientizează că educația timpurie dă rezultate durabile și pe termen lung.
Ce trebuie să știe, însă, părinții este că obiectivul principal al unui program de life coaching sau de dezvoltare personală pentru copii ar trebui să fie să-l ajute pe cel mic să-și pună niște întrebări la care să găsească răspunsuri, pentru că răspunsurile acestea nu sunt la noi, ci sunt la ei. Iar cea mai bună cale de a realiza acest lucru este povestea. Poveștile pe care eu le spun copiilor sunt intuitive și au foarte multă înțelepciune, dar ele nu dictează o anume lecție care trebuie învățată. Povestea nu judecă, ci îi creează emoție și îl transpune într-o anumită situație cu care el apoi se poate identifica și din care poate extrage învățăminte. Bineînțeles că nu este suficient. Pentru ca el să vadă o diferență în viața lui, trebuie să și aplice în mod concret ceea ce a înțeles. Numai acțiunea aduce rezultate. De aceea ar trebui să ne asigurăm că un program de coaching are și o componentă de responsabilizare, și anume mici lucuri pe care copilul să le aplice în viața lui pentru a obține un rezultat.
Drumul de la potențial la realitate este foarte simplu: îl ajuți pe copilul tău să se cunoască pe sine și să identifice acel lucru pe care îl face cu plăcere, care îi dă energie și pe care îl face fără să fie obligat (poate să fie pasiune sau unul din punctele forte), îl ajuți să devină foarte, foarte bun la acel lucru, și apoi îl ajuți să descopere moduri în care poate folosi abilitatea lui în folosul celorlalți. Atunci el va fi fericit și va avea succes pentru că face ceva ce-i place, își va găsi menirea și viața lui va căpăta semnificație.
Calitățile și abilitățile viitorului
- Autocunoaștere, pentru că atunci când este conștient de propriile resurse, calități, valori, va putea să facă alegerile care i se potrivesc cel mai bine. Mai mult, va crede că se poate folosi de acest
- Minte deschisă, pentru că asta îl face să își dorească să știe mai mult, să vadă posibilități, să accepte idei noi, să experimenteze, să încerce.
- Curiozitatea este ceva impulsiv, care ne poate duce înspre a ne descoperi interesele, punctele forte, pasiunile. Ce mă face pe mine curios? Ce întrebări îmi pun eu despre lume?
- Atenția este capacitatea de a ne concentra pe un anumit lucru în mod intenționat și în acelați timp de a ignora toate celelalte lucruri.
- Determinarea este abilitatea care ne ajută să continuăm să facem un lucru pe termen lung.
- Reziliența este capacitatea de a ne reveni după un eșec sau de a ne adapta unei situații care nu ne este favorabilă. Reziliența presupune flexibilitate, nu rezistență.
- Dacă ar fi să găsesc o super calitate care să le cuprindă pe toate cele de mai sus, aceasta este Creativitatea. Nu mă refer aici strict la art & crafts, ci la creativitate văzută ca mentalitate. Asta din cauză că o gândire creativă ne ajută să fim autentici, să vedem posibilități, să gândim diferit, să găsim soluții, să ne imaginăm cum va fi viața noastră și apoi să facem acțiunile necesare pentru a ajunge acolo.
- La relațiile interpersonale, dacă ar fi să aleg din nou o abilitate care să le cuprindă, sau să le faciliteze pe celelalte, aceasta este empatia. Asta pentru că, atunci când pot să văd lucrurile din perspectiva celorlalți, voi putea să-i înțeleg mai bine, să colaborez sau să-i motivez să mă urmeze.