Dacă ar fi să ne luăm după acești autori recunoscuți atunci se poate spune în rezumat că, în cazul CSR, companiile fac acțiuni concrete și continue în sprijinul dezvoltării și îmbunătățirii comunităților în care acționează, trecând peste simpla contabilizare a profitului. Adică dezinteresat. Dacă efortul lor este dezinteresat, este voluntar, iar dacă este voluntar atunci noțiunea de „campanie” alăturată sau subscrisa conceptului de CSR ar trebui să dispară, la fel ca și mediatizarea strategică a unor asemenea acțiuni. Campaniile sunt determinate în timp, tranzitorii și implică o anumită cantitate media cheltuită. Putem face o paralelă cu acțiunile de voluntariat ale unei persoane în sprijinul unei cauze în care crede. Acea persoană indeobște face acel efort voluntar fără să facă din asta o campanie personală, programatică și auto-laudativă.
Să luăm un exemplu recent. O mare companie de lactate din România renunță la contractele de colectare a laptelui din câteva județe din Transilvania deoarece prețul de colectare per litru al laptelui este 80-90 de bani și preferă să importe laptele din Ungaria la prețul de 70 bani per litru. Estimarea producătorilor din acele județe este de 100.000 litri lunar colectați până acum. După știinta mea respectiva companie nu a investit până acum în România nici un ban în, hai să zicem, campanii de CSR. Sau acțiuni de CSR. Compania multinatională este prezentă în afacerile românești de cel puțin 15 ani. Cu un mic exercițiu aritmetic rezultat din acea diferență de 10-20 bani per litru de lapte am putea spune că acea companie, care produce lactate în Transilvania, ar fi putut susține comunitățile locale plătind în continuare respectiva diferență de pret per litru. S-ar fi înscris în definițiile date de autorii CSR-ului? Cred că da!
Cine știe, poate în viitor vom asista la o campanie a respectivei companii de susținere a gândacului cantator de vișin, în curs de dispariție. Ar fi o cauză dreaptă? Ar fi, însă, implicarea în comunitate ar fi zero. Sau poate ar susține copiii cu dizabilități. Perfect, tuturor ne este milă de aceștia și dorim să-i ajutăm, dar unde este implicarea directă și dezinteresată în comunitatea în care produce, conform definițiilor autorilor !? Repet, în acest caz concret, producătorii de lapte din câteva județe din Transilvania, locul de sorginte al respectivului brand cu care se laudă și locul în care are capacitățile de producție, sunt văduviți de 10-20 bani per litru lunar. Aritmetica spune că acea companie câștigă (sau economisește) lunar, importând din Ungaria, 10.000 – 20.000 lei și anual 120.000 – 240.000 lei, reprezentand aproximativ 27.000 – 54.000 euro anual. O bagatelă pentru o multinațională cu cifre de afaceri de multe milioane de euro doar în România.
Un citat de pe website-ul respectivei companii: „In several countries we collaborate with local farmers who are not co-owners in the business but are nevertheless in a long-term partnership with us. They benefit from our expertise throughout the dairy chain.”
Așadar, revin la întrebarea din titlu: „CSR – campanie de PR sau comportament responsabil real !?” Dacă e campanie de PR, acei 27.000-54.000 euro vor merge în buzunarul media și în conferințe de presă. Daca e CSR real, banii vor rămâne la fermieri, în comunitatea în care compania acționează. Oricum am lua situația, vorbim de sume derizorii economisite în detrimentul dezvoltării durabile a unei comunități.
Bogdan Branzaș este consultant de brand. Puteți citi mai multe opinii și articole pe www.bogdanbranzas.wordpress.com