Cristina Căpitanu, CEO Lemon Interior Design, este acea persoană enigmatică, dar caldă, reținută, dar mereu prezentă, stilată, dar cool, calmă, dar entuziastă și entuziasmantă, care ar trebui să facă parte din familia regală britanică, având în vedere că este o întrupare a mottoului „Never complain, never explain”. Indiferent de provocări și dificultăți, Cristina își păstrează calmul, cumpătul și eleganța.
Foto: Oltin Dogaru
Mulțumim Ambasadei Suediei la București
În paginile care urmează, un interviu neașteptat de… dezvăluitor. Cuvinte înțelepte și realiste de la o personalitate care a învățat să se cunoască și să aplice doza corectă de realism și de idealism la propriile așteptări.
O privire asupra anului 2025
Care au fost cele mai mari reușite în sfera afacerii tale? Cum le-ai sărbătorit?
2025 a fost un an de consolidare a rezultatelor obținute de-a lungul anilor. Pentru mine, cele mai importante reușite au fost legate de maturizarea companiei: faptul că Lemon funcționează astăzi ca o organizație solidă, capabilă să gestioneze proiecte complexe, la scară mare, în trei segmente complexe, așa cum sunt cel rezidențial, de birouri și de ospitalitate.
La nivel de business, am făcut pași importanți în zona office și hospitality, inclusiv demararea proiectului de amenajare pentru hub-ul de business One Technology District, cu o suprafață de aproape 20.000 de metri pătrați, unul dintre cele mai ample proiecte de birouri la care am lucrat. Am explorat mai serios și zona de hospitality, care pentru noi e foarte interesantă tocmai pentru că, în acest segment, designul trebuie să construiască o experiență completă și devine parte critică din identitatea locului respectiv. În paralel, am continuat să consolidăm segmentul rezidențial, ajungând la un portofoliu de aproximativ 200 de proiecte, fiecare cu propria identitate și nivel de complexitate.
Dar poate cea mai valoroasă reușită este echipa Lemon în sine. Faptul că avem astăzi aproape 60 de profesioniști talentați și cu experiență, care iau decizii și duc mai departe standardul Lemon, este, pentru mine, cel mai clar semn de creștere sănătoasă. Nu am sărbătorit printr-un moment anume, ci în fiecare zi și de câte ori avem ocazia să celebrăm că lucrurile funcționează, că echipa crește și că proiectele se livrează la nivelul asumat.
Care au fost cele mai mari provocări? Cum ai reușit să treci peste ele?
Cea mai mare provocare este scalarea fără să pierdem din calitate și din atenția la detaliu, care este semnătura noastră. Cu cât echipa este mai mare și proiectele sunt mai multe, cu atât e mai important să te asiguri că fiecare client simte că proiectul lui e tratat cu cea mai mare implicare. Acest lucru presupune procese clare, un flux de lucru și responsabilități bine trasate, oameni formați și mult timp investit în comunicarea internă.
Ca strategie pe termen lung, am decis să investesc constant în mecanisme de leadership distribuit, astfel încât responsabilitatea și decizia să fie asumate acolo unde există competență și experiență solidă, ca să putem astfel descentraliza cât mai mult deciziile, să oferim autonomie oamenilor care pot duce astfel de responsabilități. Sunt de părere că provocările nu se rezolvă prin control mai mare, ci prin sisteme mai bune și prin oameni mai pregătiți.
Ce ți-a plăcut cel mai mult din toată activitatea ta pe parcursul lui 2025?
După aproape două decenii de antreprenoriat, simt că încep să mă bucur altfel de etapa în care a ajuns compania. Acum discutăm despre proiecte complexe, care ne cer să gândim și mai creativ, dar, totodată, foarte practic și care ne scot constant din zona de confort, ceea ce mă bucură mult.
Dar cel mai mult mi-a plăcut să văd cum lucrurile încep să funcționeze dincolo de mine. Este un moment pe care nu îl poți forța, dar îl construiești în timp: când echipa începe să ia decizii bune, când standardele sunt înțelese și respectate fără să fie impuse, când există consistență în felul în care se livrează proiectele. De asemenea, mi-a plăcut și faptul că am lucrat pe proiecte cu o miză mai mare, unde designul nu este doar o componentă vizuală, ci devine parte din structura de funcționare a unui spațiu, fie că vorbim de office sau hospitality.
În același timp, îmi dau seama că îmi doresc tot mai mult să contribui la formarea generației următoare. De aceea, dezvoltarea internă rămâne o prioritate, deoarece îmi doresc ca Lemon să fie un loc în care tinerii care își doresc o carieră în design interior sau în zona artistică să poată crește. La început de drum, contează enorm să ai pe cineva care să te ghideze, un mentor care să îți ofere direcție în primii ani pe piața muncii.
Ce părți ai vrea să elimini din day‑to-day? Ce ai adăuga?
Dacă aș putea, aș elimina acele detalii care consumă timp, dar nu mă ajută să construiesc. Cum ar fi statusuri, rapoarte, aprobări de rutină, care, sigur, au rolul lor, dar care, de multe ori, afectează procesul creativ. De asemenea, mă obișnuiesc cu ideea că nu trebuie să fiu peste tot pentru ca lucrurile să meargă bine, tocmai pentru că nu cred în micromanagement și încurajez autonomia și responsabilitatea în cadrul companiei. Aș adăuga mai mult timp pentru concept, direcție, brainstorming în interiorul echipei.
Uitându-te înapoi la 2025, ești mândră de tine? Enumeră cinci motive pentru care te feliciți.
Nu sunt genul de persoană care să vorbească mult despre sine. Cred mai mult în a lăsa lucrurile pe care le construiesc să vorbească pentru mine. Dacă mă uit înapoi la 2025, simt mai degrabă o formă de recunoștință decât mândrie. Recunoștință pentru faptul că am reușit să rămân fidelă viziunii mele, chiar și atunci când ar fi fost mai ușor să o ajustez. Am văzut cum lucrurile încep să se așeze și nu doar în proiecte, ci în felul în care funcționează echipa, în energia organizației, în încrederea care se construiește în timp. Și cred că asta este, de fapt, cea mai profundă confirmare: momentul în care ceea ce ai construit începe să aibă propria stabilitate, propriul echilibru. Pentru mine, așa a fost 2025. Un an în care am înțeles mai bine de ce fac toate aceste lucruri și pentru cine.
Privind la 2026
Care sunt principalele obiective de afaceri pentru 2026?
2026 este, pentru noi, un an de rafinare și scalare controlată. Nu urmărim creșterea în sine, ci creșterea care poate fi susținută fără compromis de calitate. Un obiectiv important este consolidarea poziției Lemon în zona proiectelor complexe, office și hospitality, unde designul devine parte dintr-un sistem mai larg. În paralel, continuăm să dezvoltăm segmentul rezidențial, dar cu un focus mai clar pe proiecte relevante, nu pe volum. La nivel intern, prioritatea rămâne păstrarea echilibrului și a maturității echipei, care funcționează autonom și cu un grad relevant de predictibilitate.
Cum îți monitorizezi și evaluezi progresul?
Sigur că progresul se vede în indicatori financiari, ei sunt esențiali pentru orice antreprenor. Însă dincolo de acest aspect, consider că progresul real este atunci când toate rotițele sistemului funcționează fluid, când proiectele avansează fără blocaje, deși există, de multe ori, elemente care nu țin de noi, când echipa ia decizii corecte fără intervenție constantă și când predictibilitatea crește.
Avem, desigur, repere clare: bugete, termene, marje, pipeline de proiecte. Ele sunt mereu completate de atenția la calitatea execuției și la consistență. Dacă un rezultat bun poate fi replicat, atunci vorbim despre progres real. În final, progresul nu este despre cât de repede mergi, ci despre cât de stabil poți susține direcția pe care ai ales-o.
Ce anvizajezi pentru Lemon Interior Design în 2026: să creșteți? Să faceți downsizing? Să rezistați?
Pentru 2026, ne uităm la calibrarea corectă a companiei. Nu cred în creștere ca obiectiv în sine, singular. Cred în creștere doar atunci când aceasta poate fi susținută de structură, de echipă și de procese. În același timp, nu văd nici valoare în a reduce doar pentru a simplifica, dacă nu există un motiv real.
Pentru noi, 2026 este un an de consolidare, de calibrare a proiectelor și de creștere doar în măsura în care putem susține acest lucru. Asta înseamnă să fim selectivi, să lucrăm pe proiecte relevante și să menținem un standard ridicat de execuție. Mai mult decât volum, ne interesează calitatea și consistența. Așadar, aș spune că obiectivul nu este să fim mai mari, ci să fim mai buni, mai eficienți și mai greu de înlocuit.
Cum vă pregătiți pentru desantul AI?
Folosim deja instrumente AI în anumite etape ale procesului și cred că ar fi nerealist să le ignorăm. Gestionăm proiecte complexe, cu bugete, termene și echipe extinse, iar digitalizarea și automatizarea ne ajută mult în zona operațională. AI-ul ne ajută să optimizăm unele procese interne, să eliminăm o parte din munca repetitivă și să reducem timpul consumat în task-uri administrative.
Ce nu se schimbă este că designul de interior pornește de la o înțelegere profundă a omului care va locui sau lucra în acel spațiu. Asta nu o poate face un algoritm sau un agent, iar procesul creativ rămâne exclusiv uman.
În decembrie 2026, ce îți dorești să constați că s-a schimbat la afacerea ta?
Vreau să intru în decembrie 2026 și să simt că Lemon confirmă și anul care tocmai a trecut ca fiind un punct de referință în designul interior. Nu doar un studio care livrează proiecte bune, ci un nume care definește un standard, un loc pe care îl recunoști înainte să citești semnătura.
Pentru mine, designul nu a fost niciodată despre a mulțumi pe toată lumea. A fost despre a crea ceva atât de autentic încât să nu poată fi ignorat. Asta vreau să văd la Lemon în 2026: o voce și mai clară, și mai curajoasă. Vreau să constat că echipa a îndrăznit mai mult. Că a împins limitele în hospitality, în office, că a propus soluții pe care clientul nu știa că le vrea și că, odată văzute, nu și-a mai putut imagina altfel spațiul.
Vreau să văd că prezența internațională nu mai este un experiment, ci o extensie naturală a identității Lemon. Că piețele din afara României nu privesc spre noi cu curiozitate, ci cu respect.
Și mai vreau un lucru, poate cel mai important: să constat că Lemon a devenit un incubator de talente. Că tinerii designeri care au crescut în Lemon duc mai departe o filozofie, nu doar un stil. Schimbarea pe care o aștept nu este una de dimensiune. Este una de gravitație. Să fim locul spre care se uită ceilalți.
Ce îți dorești neapărat să păstrezi neschimbat?
Mi-aș dori să rămână neschimbată semnătura Lemon. Nu ne-am ghidat niciodată după trenduri, am mers tot timpul pe un design atemporal și am reușit să creăm concepte recognoscibile. Încercăm constant să găsim echilibrul dintre estetic și util, să creăm spații care arată bine, dar care sunt și gândite pentru viața reală. Un design care nu îmbătrânește și care va funcționa la fel de bine și peste 10 ani.
Solidaritate feminină și umană
Cine sunt persoanele care te încurajează mereu?
Am învățat de-a lungul timpului că nu ai nevoie de mulți oameni în jurul tău; ai nevoie de cei potriviți. Aceia care nu îți spun ce vrei să auzi, ci ce ai nevoie să știi. Pentru mine, primii sunt cei apropiați: familia, prietenii care te cunosc dincolo de rol și de titlu. Cei care știu cine ești când nu ești CEO, când nu ești lider, când ești, pur și simplu, om. Aceia sunt ancora.
Dar cel mai important lucru pe care l-am înțeles este faptul că încurajarea cea mai profundă nu vine din exterior. Vine de la tine, din momentul în care te uiți în urmă și îți dai seama că ai ținut direcția, că ai rămas fidelă ție, că vocea ta interioară a fost mai puternică decât zgomotul din jur. Și aceea este vocea care contează cel mai mult, alături de oamenii de lângă tine.
Cum construiești un cerc puternic de femei care te susțin?
Nu l-am construit strategic, s-a format în timp, foarte firesc. Din întâlniri, din contexte comune, din femei cu care am simțit că pot avea o relație reală. Cred că în România sunt multe femei extraordinare care fac lucruri remarcabile în domeniile lor, indiferent că sunt antreprenoare, în funcții de conducere sau nu. Sunt de părere că cele mai valoroase relații apar atunci când treci dincolo de imaginea perfectă și poți avea conversații reale, în care discuți și despre ce e dificil, nu doar despre ce merge bine. Cred în solidaritatea feminină, într-un sfat primit la momentul oportun, într-o recomandare, într-o discuție care se poate transforma într-un parteneriat.
Cum poți susține și promova alte femei antreprenor?
Cred că cel mai concret mod în care poți susține alte femei antreprenor este să le deschizi uși atunci când ai ocazia. Să le recomanzi, să le pui în contact cu oameni relevanți sau să le inviți în proiecte în care știi că pot aduce valoare.
Ai un mentor? O persoană‑inspirație?
Nu am avut niciodată un mentor în sensul clasic. Am învățat mai mult din contexte și de la oameni cu care am lucrat la un moment dat. M-a influențat mult și ritmul proiectelor. În design, fiecare proiect te obligă să regândești lucrurile, iar asta devine, în timp, cea mai bună școală. Călătoriile au avut și ele un rol important, pentru că îți schimbă perspectiva asupra spațiilor și asupra modului în care oamenii trăiesc în ele. Sigur că urmăresc și studiouri sau designeri pe care îi admir, dar nu am avut niciodată o singură persoană pe care să o consider mentor.
Ce i-ai spune unei femei proprietar de afacere care trece printr-o perioadă grea sau trebuie să o ia de la început, uneori singură?
I-aș spune primul lucru pe care nimeni nu ți-l spune îndeajuns: faptul că treci printr-o perioadă grea nu înseamnă că ai greșit direcția. Uneori înseamnă exact contrariul, că ești suficient de curajoasă să fii într-un loc în care nu toată lumea ajunge. Disconfortul nu este semnul că trebuie să te oprești. Este semnul că te transformi.
Singurătatea din antreprenoriat este reală și nimeni nu o descrie corect. Există momente în care ești singura persoană din cameră care crede în ce construiește. Păstrează acele momente! Ele îți definesc caracterul mai mult decât succesele. Ce i-aș spune? Întoarce-te la ce te-a determinat să începi, la intenția inițială! Acolo este busola. Restul se reconstruiește.
„E doar business, nimic personal” – reușești să aderi la acest mindset?
Nu cred. Am construit Lemon cu multă implicare personală, pe principii solide de integritate și nu cred că ar fi arătat la fel dacă aș fi tratat acest business ca pe o simplă tranzacție. Ceea ce am învățat în timp este să nu las implicarea personală să distorsioneze judecata. Se poate să îți pese enorm și să iei totuși decizii dificile. Sunt două lucruri separate.
Timp liber și joie de vivre
Într-o perioadă cu multe schimbări accelerate și vești complicate, cum îți păstrezi seninătatea și bucuria de a trăi?
Încerc să nu fiu constant conectată la fluxul de informații. Nu înseamnă că nu urmăresc ce se întâmplă, dar am ales câteva surse în care am încredere și reduc deliberat restul. Și încerc să mențin un echilibru între timpul petrecut la birou și cel dedicat familiei, care rămâne ancora mea de normalitate. De asemenea, m-am disciplinat în ceea ce privește agenda, am învățat să nu îmi mai încep diminețile pe fugă, să acord atenție stilului de viață echilibrat, sportului, odihnei. Toate sunt elemente esențiale pentru a putea duce la îndeplinire toate planurile pe care le am.
Cât de important este timpul cu tine însăți pentru perspectiva ta asupra designului?
Pentru mine e foarte important, pentru că designul e o meserie în care ești mereu în ritmul proiectelor și al deciziilor. Dacă nu ieși din când în când din acest ritm, nu ai cum să lași loc creativității. Călătoriile sunt momentul în care îmi schimb perspectiva. Îmi place să mă uit la spații fără presiunea unui brief sau a unui client. Uneori e un hotel, alteori un restaurant sau chiar un apartament văzut întâmplător. Sunt lucruri pe care nu le observi când ești în modul de lucru activat.
Ce îți dorești pentru copiii tăi? Ce cauți să îi înveți?
Îmi doresc să-și găsească locul în care simt că aparțin, atât profesional, cât și personal. Mi se pare foarte important să ajungi să faci ceva care te reprezintă, pentru că atunci relația cu munca se schimbă complet. Nu mai funcționezi din obligație, ci din pasiune, iar asta te ajută să ai disciplină, motivație și rezultate excepționale. Și mă bucur să văd că le-am transmis un anumit tip de energie antreprenorială, au mereu idei pentru proiecte la școală, le fac propuneri profesorilor, vor să înființeze cluburi de business la școală. Mă bucur să văd că sunt proactivi.
Copiii au astăzi foarte multe oportunități și acesta este un lucru extraordinar, dar uneori mă gândesc și din cealaltă perspectivă: că această libertate de alegere poate deveni copleșitoare. Când totul pare posibil, devine uneori mai greu să alegi fără teamă că ratezi altceva. Ce ne dorim să-i învățăm este să fie responsabili, integri și să nu fugă de lucrurile dificile. De cele mai multe ori, tocmai alegerile grele sunt cele care te schimbă cel mai mult și care te cresc într-un mod armonios.
Cum rămâi motivată și cum transmiți această motivație către echipa ta?
Motivația mea vine, în primul rând, din pasiunea pe care o am pentru design și, bineînțeles, din curiozitate. Și curiozitatea, spre deosebire de entuziasm, nu dispare după prima dificultate. Îmi place să văd până unde putem duce un proiect și cum putem face lucrurile mai bine de la unul la altul. Am nevoie de provocări reale și de oameni competenți în jurul meu.
În ceea ce privește echipa, cred mult în ideea de context. Dacă oamenii înțeleg de ce fac un anumit lucru și simt că au loc să crească profesional, motivația și disciplina apar mult mai natural decât dacă încerci să le impui.
Care este, în ceea ce te privește, cuvântul anului 2026?
Leadership. Nu pentru că este un cuvânt nou pentru mine, ci pentru că în 2026 înțeleg ce înseamnă el cu adevărat și este complet diferit față de ce credeam la început.
La început credeam că leadershipul înseamnă să fii cel mai bun din cameră. Cel cu cea mai clară viziune, cel care știe întotdeauna răspunsul. Acum știu că leadershipul înseamnă exact contrariul: să construiești camere în care alții devin cei mai buni. În 2026 vreau să duc asta mai departe în tot ce construiesc. În felul în care conduc echipa, în felul în care abordez proiectele, în felul în care mă poziționez în industrie.
Leadership în design înseamnă să nu urmezi trendul, ci să îl anticipezi. Să propui un limbaj vizual înainte ca piața să știe că îl caută. Să ai curajul unui punct de vedere ferm într-o lume în care toată lumea negociază în jos pentru a fi mai acceptabilă. Leadership în organizație înseamnă să creezi un sistem care funcționează din valori, cu oameni care înțeleg de ce nu au nevoie să li se spună ce.
Și leadership personal înseamnă să rămâi fidelă viziunii tale chiar și atunci când presiunea exterioară îți cere să o ajustezi. Să nu confunzi flexibilitatea cu compromisul. Un spațiu bine condus se simte înainte să-l înțelegi. La fel și un om. Acela este leadershipul pe care îl urmăresc în 2026.
Dacă mă uit înapoi la 2025, simt mai degrabă o formă de recunoștință decât mândrie. Recunoștință pentru faptul că am reușit să rămân fidelă viziunii mele, chiar și atunci când ar fi fost mai ușor să o ajustez.
Cred că în România sunt multe femei extraordinare care fac lucruri remarcabile în domeniile lor, indiferent că sunt antreprenoare, în funcții de conducere sau nu. (…) Cred în solidaritatea feminină, într-un sfat primit la momentul oportun, într-o recomandare, într-o discuție care se poate transforma într-un parteneriat.
Leadership personal înseamnă să rămâi fidelă viziunii tale chiar și atunci când presiunea exterioară îți cere să o ajustezi. Să nu confunzi flexibilitatea cu compromisul.
