Cristian Fugaciu, CEO Marsh România, Head of Central Region, CSEE

Oportunitatea pentru România

Cristian Fugaciu: În ultimii 30 de ani România a fost “avantajată” de un potențial latent rămas însă nefructificat pe deplin, la adevărata capacitate. Putem considera orice risc major – precum COVID-19 –  și ca o oportunitate de țară în contextul redefinirii contextului și, implicit al potențialului. Din păcate în absența unei imagini reale cu privire la impactul economic imediat asupra economiei pare dificil să ne gândim la un nou drum, atât timp cât prezentul este incert și neclar.

Poziția geografică ne avantajează, capacități de producție și orientarea către preluarea a cât mai mult din ceea ce, deja se consideră la nivelul UE, producție strategică din perspectiva asigurării independenței UE față de lanțurile de distribuție la nivel global, ar putea reprezenta un context care să genereze oportunități și un nou drum pentru România, dacă acestea ar fi fructificate pe deplin.

Totuși, dacă discutăm despre perioada post-pandemie, ar trebui să definim clarificăm: din ce moment considerăm că am intrat în etapa post-pandemică?  E drept, acum suntem în ceea ce numim Faza a II-a – relaxarea restricțiilor impuse de autorități și revenirea spre normalitate. Dar există preocupare cu privire la valul 2 al COVID-19 în timp ce perspectivele și impactul economic al crizei sanitare sunt încă neclare.

Este o certitudine faptul că normalitatea la care se întorc organizațiile este una fundamental schimbată față de perioada pre-COVID-19. Mediul de lucru și de business nu vor mai fi aceleași. Atât companiile cât mai ales, România, ca țară, vor trebui să se adapteze noilor realități. Cu cât această adaptare se realizează mai repede, este bine gândită și implementată, șansele de a reporni și apoi de a porni pe un nou drum sunt mai mari.

În plus, poate ar fi un bun moment să arătăm că suntem eficienți – ca țară. Imaginea de ansamblu este că din perspectiva eficienței mai avem de lucrat. Poate că, oportunitatea reală, în acest context, pentru România ca țară, este ca la startul unui nou drum post-COVID-19, să dovedim că suntem eficienți și productivi.

În tot cazul, indiferent de drum și de moment, privim ca esențială implementarea unor programe de protecție care să pregătească atât companiile cât și România la nivel ca țară să facă față unor riscuri majore (catastrofe naturale, pandemii) și unor riscuri majore (precum cele cibernetice).

Domenii ce trebuie reformate

Cristian Fugaciu: Ca observație generală constatăm un efect pozitiv – accelerarea reformei digitale în România – așadar, COVID-19 – ca efect – a accelerat transformarea digitală pe cele mai multe dintre niveluri. Aici, ar fi bine să fim precauți pentru că transformarea cibernetică modifică, implicit, profilul de risc cibernetic, în sensul creșterii expunerii.

În linii generale, reformele sau – mai degrabă –  măsurile care ar trebui implementate ar fi cele orientate în direcția eficientizării, alocării resurselor în mod pragmatic către activități relevante și care aduc beneficii.

Principalele domenii în care ar trebui intervenit rapid: sistemul de sănătate și implementarea unui sistem la nivel național de reziliență la riscuri majore.

Constatăm, în prezent, în fața presiunii COVID-19, cum reacționează sistemele de sănătate din multe țări și putem compara. Din fericire, în România nu am avut parte de blocaje semnificative. Consider că trebuie lucrat la robustețea sistemului de sănătate prin reforme care să conducă la atragerea finanțărilor private pentru construcția de noi spitale, la stimularea dezvoltării asigurărilor private de sănătate. Sistemul de asigurări private poate contribui, în două moduri la preluarea presiunii de pe sistemul public: sporirirea capacității spitalelor prin finanțarea construirii unora noi și prin preluarea unor cheltuieli cu tratamentele, cheltuieli acoperite de asigurările private.

Cea de-a doua temă se referă la construirea unui sistem de reziliență la nivel național. Așa cum organizațiile private au business continuity plans, România are nevoie un Country Continuity Plan: un plan strategic pentru a spori capacitatea de reacție în situația unui risc major care ar afecta securitatea națională, mediul economic cu impact social major.

Fie că discutăm despre o catastrofă naturală (cutremur) fie că avem în vedere riscuri precum pandemiile, în România discutăm doar de capacitatea de reacție și minimizare a efectelor pe termen scurt, imediat. Tocmai de aceea consider că e nevoie ca printr-o strategie de risc, România să își sporească astfel reziliența.

Mai sunt două domenii în care, tot în termeni de eficiență și dezvoltare ar trebui să dovedim și să țintim mai mult pentru că potențial există: IT și agricultură. Dacă ne referim la agricultură, potențialul agricol al României este enorm. Fructificarea prin politici agricole coerente, prin dezvoltarea infrastructurii de irigații și modernizarea infrastructurii agricole ar trebui să reperezinte o prioritate.

Măsuri urgente pentru relansare

Cristian Fugaciu: Oricare ar fi, măsurile trebuie să fie coerente, să adreseze efectele asupra companiilor afectate și să sprijine relansarea. Principala măsură cu impact sustenabil în economie o reprezintă relansarea proiectelor publice de investiții. Observam o deschidere a autorităților către colaborare și dialog, e importantă colaborarea privat-public și esențială elaborarea unui plan comun coerent de măsuri integrate la nivel național.

Revenirea domeniului

Cristian Fugaciu: În această perioadă, oamenii și companiiile vor privi cu mai multă deschidere asigurările și măsurile de protecție la riscuri. În asemenea momente se întâmplă lucrurile altfel decât în mod uzual, și putem observa adevăratele efecte ale unor anumite riscuri. Ce se va întâmpla propriu-zis depinde de o serie de factori.

Așadar cei care nu au anumite riscuri protejate, inclusiv prin asigurare, ar putea avea pierderi financiare care îi vor afecta, și în mod firesc ar trebui ca ei să se preocupe mai mult de acele riscuri.

Însă, există două elemente care ar putea să îi împiedice să facă acest lucru: în primul rând, memoria este scurtă și, în al doilea rând, în situație de criză se va amplifica, e posibil să existe o lipsă de resurse financiare pentru asigurări.

De aceea, consider că impactul COVID-19 în piața asigurărilor din România depinde în mod decisiv de severitatea impactului economic.

Recomandarea noastră către companii este să privească asigurarea ca pe o investiție esențială pentru protecția business-urilor lor și nu ca pe un cost. Dacă o companie plătește o asigurare, practic, în cazul în care renunță la acea primă poate să își pună în pericol tot business-ul. Deci, economisind o primă de asigurare mică, el riscă să își pericliteze tot business-ul. Iar în perioada aceasta de criză, care mai mult ca sigur va urma, capitalul este foarte important, iar companiile  care nu sunt protejate și suferă daune și nu își pot finanța recuperarea în urma acestor daune, ar putea fi nevoite să iasă de pe piață. Competiția va fi mult mai dură, resursele financiare vor fi mai puține, băncile cu siguranță vor fi mai reticente să finanțeze, iar costurile vor fi probabil mai mari. Deci o companie acum ar trebui să fie foarte atentă cum se protejează ea însăși,  folosind asigurarea ca mijloc de finanțare.

Aceeași recomandare este valabilă, mai ales, și pentru persoane fizice. Este important ca, mai ales, în această perioadă oamenii să-și protejeze viața, sănătatea și bunurile. Costurile unei asigurări sunt mici comparativ cu beneficiile iar finanțarea pentru refacerea post eveniment ar fi mult mai mari în absența unei asigurări.