FacebookTwitterLinkedIn

Creşterea puternică a datoriilor publice în ultimul deceniu şi jumătate, pe măsură ce guvernele au împrumutat sume mari de bani pentru a lupta cu criza financiară globală şi cu consecinţele pandemiei de Covid-19, este probabil ireversibilă, apreciază economiștii.

Aceasta este concluzia unui studiu prezentat sâmbătă unora dintre cei mai influenţi factori de decizie economică din lume, la simpozionul anual al Rezervei Federale a Statelor Unite de la Jackson Hole, Wyoming, transmite Reuters.

Din 2007, ponderea în PIB a datoriei publice la nivel mondial a crescut, în medie, de la 40% la 60%. Spre exemplu, datoria SUA era de aproximativ 70% din PIB acum 15 ani.

Datoria publică globală a crescut la un record de 92 de trilioane de dolari în 2022, pe măsură ce guvernele s-au împrumutat pentru a contracara crizele, cum ar fi pandemia de COVID-19, povara fiind resimțită acut de țările în curs de dezvoltare, se arată într-un raport al Națiunilor Unite.

În ciuda îngrijorărilor tot mai mari cu privire la implicaţiile acestor datorii asupra creşterii economice, ”reducerea datoriilor, deşi dezirabilă în principiu, este puţin probabilă în practică”, au scris într-o lucrare Serkan Arslanalp, economist la Fondul Monetar Internaţional, şi Barry Eichengreen, profesor de economie la Universitatea din California, Berkeley.

Aceasta este o schimbare faţă de trecut, când ţările au redus raportul datorie/PIB. Dar multe economii nu vor putea să îşi reducă povara datoriei din cauza îmbătrânirii populaţiei şi vor avea nevoie de noi finanţări publice pentru servicii precum asistenţa medicală şi pensiile, susţin autorii studiului.

Inflaţia nu face nimic pentru a reduce ratele datoriilor, iar restructurarea datoriilor pentru ţările în curs de dezvoltare a devenit mai problematică pe măsură ce grupul de creditori s-a lărgit.

”Datoriile publice mari sunt aici pentru a rămâne. Ne place sau nu, guvernele vor trebui să trăiască cu moștenirea acestor datorii mari”, au scris autorii studiului.

Acest lucru va necesita limitarea cheltuielilor, posibile majorări de taxe şi o reglementare mai bună a băncilor.